Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 13744/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanții Orașul Năvodari și C. L. Năvodari în contradictoriu cu pârâta P. L..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2015 sub nr._ reclamanții Orașul Năvodari și C. L. Năvodari a solicitat obligarea pârâtei P. L. la plata sumei de 786,78 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru garaje datorată conform contractului de concesiune nr._/02.08.2007 pentru anii 2010-2013, 460,39 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la 22.04.2014 precum și în continuare, în procent de 2% pe zi de întârziere, până la plata efectivă a debitului.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 02.08.2007 debitoarea P. L. a încheiat contractul de concesiune având ca obiect terenul în suprafață de 18 m.p. situat în Năvodari, cvartal X, zona P6, cof. G226. Conform art. 4 din contract terenul s-a închiriat pe o perioadă de 2 ani, începând cu 01.01.2007, pentru un preț prevăzut la art. 5. Totodată, conform art. 8, sumele urmau a fi plătite în 30 de zile de la data încheierii contractului, întârzierile penalizându-se conform legislației privind creanțele bugetare. Întrucât aceasta nu a achitat contravaloarea concesiunii, au fost înregistrate debite restante în cuantum total de 1247,17 lei. Toate facturile au fost comunicate pârâtei, iar la data de 25.03.2014 a procedat la notificarea – somarea acesteia pentru achitarea debitelor. La data de 22.04.2014 s-a procedat la întocmirea procesului-verbal de afișare nr. 9861A/22.04.2014, prin care s-a adus la cunoștința debitoarei suma datorată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 Cod civil.
Reclamanții au anexat cererii următoarele înscrisuri: proces-verbal de afișare nr. 9861A/22.04.2014 (fila 8), anunț colectiv (fila 9), confirmare de primire (fila 10), somație nr. 7264/25.03.2014 (filele 11-12), proces-verbal de calcul accesorii (fila 13), anunț colectiv (filele 14-16), somație (fila 17), titlu executoriu (filele 18-19), facturi fiscale (filele 20-23), contract de concesiune (filele 24-25).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește chiria pentru anii 2010 – 2011 ridicată din oficiu, instanța reține următoarele:
Reclamanții Orașul Năvodari și C. L. Năvodari urmăresc angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei P. L. pentru neexecutarea obligațiilor derivate din contractul de concesiune nr._/02.08.2007, respectiv neplata chiriei aferente perioadei 2010-2013.
Instanța constată că de la data emiterii facturilor de către reclamantă și până la înregistrarea pe rolul instanței a prezentei cauze a intervenit o succesiune de legi civile în timp, astfel încât trebuie determinată legea aplicabilă prescripției extinctive.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute înainte de . Codului civil (Legea nr. 287/2011, în vigoare de la 1 octombrie 2011), sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Având în vedere că facturile cu privire la care a fost ridicată excepția prescripției au fost emise la datele de 10 și 11 iunie 2013, acestei instituții urmează a-i fi aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic obligațional. Totodată, instanța va avea în vedere Decizia în interesul legii nr. 1/2014, potrivit căreia prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune reprezintă acea sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv ce constă în pierderea unei componente a dreptului material la acțiune, respectiv a posibilității acestuia de a apela la forța coercitivă a statului în realizarea dreptului său.
Întrucât reclamantul este titularul unui drept de creanță, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, care începe să curgă de la data la care aceasta avea posibilitatea de a solicita debitorului executarea obligației asumate, deci de la data la care facturile au devenit scadente.
Observând cuprinsul facturilor nr._/23.02.2010 (fila 20) și nr._/07.02.2011 instanța costată că termenul de plată este înscris în conținutul acestora, respectiv 31.03.2010 și 31.03.2011.
În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, aceasta se va determina potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă de la 1865 (în vigoare la momentul instituirii prescripției), respectiv în ziua corespunzătoare din ultimul an al termenului. Aplicând aceste reguli în prezenta cauză, termenele de prescripție se împlinesc la 31.03.2013, respectiv 31.03.2014.
De asemenea, instanța constată că nu există indicii potrivit cărora acest termen a fost suspendat sau întrerupt, nefiind incident nici unul dintre cazurile enumerate de art. 13-16 din Decretul nr. 158/1967.
Susținerile reclamanților în sensul că notificările emise către pârâtă au întrerupt prescripția nu pot fi primite, acestea nefiind asimilate unui act începător de executare în sensul art. 16 lit. c din Decret câtă vreme executarea nu putea începe anterior dobândirii unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească. Cel mult, actele respective pot avea relevanță pentru punerea în întârziere a pârâtei debitoare.
Având în vedere că la data la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată (22.04.2015) s-au împlinit termenele de prescripție pentru debitele rezultate din facturile menționate anterior, instanța urmează a admite excepția ridicată din oficiu în ceea ce privește chiria aferentă anilor 2010-2011, cu consecința respingerii parțiale a cererii.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, precum și faptul că penalitățile de întârziere solicitate de către reclamant sunt accesorii ale debitului principal, a respinge și cererea de obligare a pârâtei la plata accesoriilor calculate la chiria aferentă anilor menționați anterior.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul Orașul Năvodari și pârâta P. L. s-a încheiat, la data de 02.08.2007 contractul de concesiune nr._, având ca obiect terenul în suprafață de 18 metri pătrați situat în Năvodari, cvartal X, zona P6, cod G226. Reclamantul s-a obligat să asigure folosința terenului astfel individualizat, pe care pârâta să construiască un garaj, în schimbul unei chirii anuale de 4,2 lei/mp. Totodată, părțile au stabilit ca termenul de plată să fie data de 31 martie a fiecărui an, iar depășirea acestuia atrage penalități de întârziere conform legislației privind creanțele bugetare.
Având în vedere ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei datorate și a penalităților de întârziere în temeiul unui contract încheiat în anul 2007, precum și faptul că potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor Codului civil din 1864.
Art. 969 cod civil din 1864 consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art. 1073 Cod civil de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Sarcina probei în materia răspunderii civile contractuale este împărțită între cele două părți, creditorului reclamant revenindu-i sarcina de a dovedi existența convenției și a executării propriilor obligații, pentru a deveni aplicabilă prezumția neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de către pârâta debitoare. Acesteia din urmă îi incumbă sarcina de a dovedi fie că și-a executat obligația, ori că aceasta s-a stins printr-un alt mod prevăzut de lege, fie existența unei cauze justificative pentru neexecutarea obligației contractuale.
Observând contractul de concesiune, facturile fiscale emise, precum și lipsa pârâtei de la interogatoriu, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența convenției și a îndeplinirii obligațiilor asumate, în vreme ce pârâta nu a probat plata chiriei astfel cum părțile au convenit.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, aceasta urmând a fi obligată la plata sumei de 411,66 lei reprezentând chiria aferentă anilor 2012 și 2013, astfel cum a fost stabilită prin contractul menționat anterior.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța constată că părțile au inserat în contract o clauză penală, în sensul art. 1069 Cod civil din 1864, evaluând convențional daunele cauzate de întârzierea în executarea obligației prin art. 8 din contract la nivelul majorărilor prevăzute pentru neexecutarea obligațiilor bugetare.
Potrivit art. 1081 Cod civil de la 1864, daunele – indiferent că sunt legale sau stabilite convențional – nu sunt debite decât atunci când debitorul este pus în întârziere de a îndeplini obligația sa, afară numai de cazul când lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici făcut decât într-un timp oarecare ce a trecut.
Astfel cum rezultă din cuprinsul clauzei penale, penalitățile se datorează dacă obligațiile nu sunt executate la scadență, deci părțile au înțeles ca după acest moment debitoarea să fie de drept în întârziere.
Față de aceste considerente, instanța urmează a o obliga pe pârâtă la plata sumei de 147,01 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor datorate pentru anii 2012 și 2013, calculate conform tabelului de la fila 13 până la 25.03.2014.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții, urmează a fi obligați și la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului, cheltuieli reduse față de soluția de admitere în parte a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ridicată de instanță din oficiu cu privire la debitele rezultate din facturile nr._/07.02.2011 și nr._/24.01.2012 reprezentând chirie pentru anii 2011 și 2012 și penalitățile de întârziere aferente acestora.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții Orașul Năvodari și C. L. Năvodari ambii cu sediul în Năvodari, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta P. L. CNP_, domiciliată în oraș Năvodari, ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 411,66 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru anii 2012 și 2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 147,01 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la 25.03.2015.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata debitelor rezultate din facturile nr._/07.02.2011 și nr._/24.01.2012, reprezentând chirie pentru anii 2010 și 2011 și penalitățile de întârziere aferente acestora, ca prescrisă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./19.01.2016
Tehnored M.D/5 ex/19.01.2016
Emis 3 comunicări azi 19.01.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
