Validare poprire. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 13676/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. BANOTI
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de petent B. B. S. L., cu sediul în C., ., nr. 129, jud. C., creditor . SRL sediul ales, în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu debitor C. C., domiciliat în Iași, ., ., ., terț poprit ., cu sediul în Iași, Prof. P., nr. 9, jud. Iași, având ca obiect, validare poprire.
Încheierea de ședință din data de 17.11.2015, face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.11.2015, când,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015 sub nr._, petentul B. B. S. L., pentru creditorul . SRL, în contradictoriu cu debitorul C. C. și terțul poprit ., a solicitat instanței validarea popririi înființate în dosarul de executare silită nr. 216/2014.
În motivare, s-a arătat că, la data de 22.01.2014, s-a înregistrat cererea de executare silită formulată de creditor fiind format dosarul de executare silită nr. 216/2014, iar, în cadrul acestui dosar, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra veniturilor salariale ale debitorului obținute de la terțul poprit până la concurența debitului.
S-a mai menționat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația legală de a consemna sumele de bani pe care i le datorează debitorului, deși adresa de înființare a popririi a fost legal comunicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 789 C.proc.civ.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citați, debitorul și terțul poprit nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare silită nr. 216/2014 al B. B. S. L..
La termenul din data de 17.11.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța reține următoarele:
În fapt, în dosarul de executare silită nr. 216/2014 al B. B. S. L., în baza cererii de executare silită formulată la data de 22.01.2014 de către creditorul . SRL, a fost începută executarea silită împotriva debitorului C. C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/25.06.2008.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 1582/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Instanța reține că, din 09.09.2011, domiciliul debitorului C. C. este în mun. Iași, ., ., ..
În drept, conform art. 790 alin. 1 C.proc.civ. (în varianta după republicare), dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi
Potrivit art.650 alin.1 C.proc.civ. (în forma prevăzută de cod până la modificarea textului legal prin Legea nr.138/2014), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin decizia nr.348/17 iunie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.650 alin.1 C.proc.civ.
Conform considerentului nr. 19 din această decizie: „19. Față de cele de mai sus, Curtea constată că deficiențele de reglementare evidențiate în ceea ce privește prevederile art.650 alin. (1) din codul de procedură civilă sunt de natură să încalce dispozițiile art.1 alin.(5), ale art.21 alin.(3) și ale art.126 alin.(2) din Constituție, precum și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”
Art.31 din Legea nr.47/1992 rep. privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede următoarele:
(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit art.651 alin.1 C.proc.civ. (în forma prevăzută de cod prin modificarea textului legal prin Legea nr.138/2014), instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
În cauza de față, instanța constată că prezenta cerere de validare a popririi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.06.2015, deci ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr.348/17 iunie 2014 și intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 prin care a fost modificat art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Instanța mai reține că Deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții din acestea sunt general obligatorii și nu limitate doar la părțile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția.
În această situație, normele aplicabile pentru stabilirea competenței instanței sunt: art. 790 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art.651 alin.1 C.proc.civ. în vigoare la data formulării cererii și la data la care instanța, potrivit art.131 alin.1 C.proc.civ., și-a verificat din oficiu competența, respectiv dispozițiile art. 651 alin. 1 C.proc.civ. conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Un argument suplimentar favorabil raționamentului expus este acela că art.131 alin.1 C.proc.civ. obligă ca, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța să verifice din oficiu competența consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Or, o motivare în drept a competenței instanței nu s-ar putea face invocând un text de lege care și-a încetat efectele juridice și care nu se poate aplica fiind declarat neconstituțional întrucât declararea neconstituționalității acesteia are efecte diferite față de abrogarea unui text de lege.
Pentru toate aceste considerente, în condițiile în care, la data formulării cererii de validare a popririi – 19.06.2015, domiciliul debitorului C. C. era și este în continuare în municipiul Iași, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Iași, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, în cauza formulată de petent B. B. S. L., C. RO-_, cu sediul în C., ., nr. 129, jud. C., creditor . SRL, C. RO-_, sediul ales, în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu debitor C. C., CNP-_, domiciliat în Iași, ., ., ., jud.Iași, terț poprit ., cu sediul în Iași, Prof. P., nr. 9, jud. Iași. Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 19.11.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P., GREFIER,
M. BANOTI D. S.
Red. jud. M.B./07.12.2015
tehnored. D.S./07.12.2015
Emis 3 comunicări, la data de 8.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8518/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
