Plângere contravenţională. Sentința nr. 9092/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9092/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 27129/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9092/2015
Ședința din data de 25.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S.C. M. H. S.R.L. și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contravenționala DGAF_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 11.08.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.08.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2014 sub nr._, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2014, întocmit de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea cererii petenta a arătat că are deschis punct de lucru în cadrul Complexului Hotelier Mercur M. din Stațiunea Mamaia iar unitatea turistică cuprinde 2 unități de primire turistică, respectiv Hotel Mercur și Hotel M., baruri, restaurant și plajă aferentă acestor unități.
În ceea ce privește neemiterea bonului fiscal pentru suma de 68 ei, petenta a arătat că această sumă reprezintă restul pe care angajatul societății trebuia să îl restituie turiștilor care au achiziționat produse de la societate, fiind banii personali ai angajatului.
În ceea ce privește fapta de nemenționare în cuprinsul bonului fiscal a locului desfășurării activității, petenta arată că agenții constatatori au încadrat greșit fapta, pe bonul de marcat fiind indicată adresa punctului de lucru al societății.
A mai arătat petenta că aspecte reținute de agenții constatatori în sensul de a menționa sector de plajă 9 subsector 4 nu se încadrează în dispozițiile legale, atâta vreme cât pe bon este menționată denumirea întregului complex iar veniturile realizate de fiecare activitate desfășurată în cadrul punctului de lucru sunt centralizate la nivel de unitate.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.
În drept, petentul a invocat prevederile OUG 28/1999 coroborat cu art. 5,6,7 și 21 alin. 3 din O.G 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că societatea nu a putut justifica la data și ora controlului existența în numerar a sumei de 68 de lei.
Referitor la a doua contravenție, intimatul a arătat că societatea are declarat punct de lucru separat față de Complexul Mercur M..
În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, la termenul din 11.08.2015 fiind audiat martorul M. C. A., propus de petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2014, petenta ..R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 10.000 lei și măsurile complementare constând în confiscarea sumei de 68 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b și c, art. 11 alin. 1 li. b și a, art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 16.08.2014 ora 14,00, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al societății din stațiunea Mamaia – plaja Mamaia IV, subsector 9 – zona Complex Mercur M., s-a constatat faptul că operatorul economic nu a emis bonuri fiscale către clienți pentru suma de 68 lei, precum și faptul că bonurile fiscale emise nu conțin locul unde este amplasat punctul de lucru, respectiv plaja Mamaia IV – subsector 9 stațiunea Mamaia.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
În ceea ce privește prima contravenție, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar potrivit alin. 2 „Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
Situația de fapt, constatată de reprezentanții intimatului prin propriile simțuri și descrisă în procesul-verbal sancționator, corespunde tipicității faptei definite și sancționate în OUG 28/1999, rep. Fapta reținută în sarcina petentei este dovedită prin descrierea ei amănunțită în procesul-verbal de contravenție și reprezintă materializarea activităților desfășurate de agenții constatatori la punctul de lucru ale petentei, în sensul efectuării de verificări și constatări, respectiv: monetar cu sumele provenite din vânzări la data de 16.08.2014, raportul X, nota explicativă.
Din monetarul întocmit cu ocazia controlului rezultă că până la ora 14,00petenta încasase din vânzări suma de 1250 lei, în timp ce pe raportul informativ X al aparatul de marcat electronic fiscal apare înscrisă suma de 1182 lei.
În ceea ce privește suma de 68 lei, reprezentând diferența dintre cele două sume, petenta prin administrator, a precizat în nota explicativă faptul că nu deține documente justificative.
În Nota explicativă a angajatului M. C. A., acesta a arătat că plaja este în regim all inclusive și mulți turiști nu au bani mărunți, astfel că achitau suma și mai târziu le oferea restul la suma pe care au lăsat-o la bar.
Numitul M. C. A. a fost audiat de instanță la termenul din 11.08.2015, acesta arătând instanței că suma găsită în plus reprezintă restul pe care trebuia să îl acorde turiștilor.
Referitor la declarația martorului, instanța reține pe de o pare faptul că aceasta nu se coroborează cu susținerile petentei din plângerea contravențională, care a arătat că erau banii săi personali, pe care a fost nevoit să îi folosească pentru a putea realiza operațiunea de restituire a restului.
Pe de altă parte, instanța reține că declarația martorului nu este verosimilă, întrucât din monetarul realizat de agenții constatatori rezultă faptul că în casa de marcat au fost identificate 15 bancnote de 1 leu, 9 bancnote de 5 lei, 9 bancnote de 10 lei, astfel că se putea acorda foarte ușor rest clienților. De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada modalității concrete în care barmanul urma să acorde rest turiștilor, respectiv nu s-a pus la dispoziția agenților constatatori o listă sau alte însemnări cu persoanele care trebuiau să primească rest și în ce sumă, și cum ar fi putut fi identificate de barman în lipsa unor astfel de notări.
De asemenea, instanța va aprecia declarația acestuia în baza prevederilor art. 324 C.proc.civ. ca subiectivă și nesinceră și o va înlătura din probatoriu. Astfel, instanța va avea în vedere faptul că martorul are calitatea de angajat al societății petente, iar societatea petentă ar putea să se îndrepte împotriva acestuia cu o acțiune în regres, având în vedere faptul că atitudinea acestuia a generat aplicarea sancțiunii contravenționale.
Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 29/1999 „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale (…), sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.” Prin urmare, suma de 216 lei trebuia justificată de către petentă prin documentele emise de către aparatul de marcat electronic fiscal. Chiar dacă vânzătorul ar fi primit suma de 216 lei cu scopul de a efectua o plată către furnizori, acesta avea obligația să o introducă în memoria electronică a aparatului de marcat electronic fiscal pentru a o putea justifica conform prevederilor legale.
În consecință, având în vedere că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 68 lei, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 10 lit. b și a fost sancționată în mod legal cu amenda contravențională minimă prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b în cuantum de 8000 lei, măsura complementară a confiscării sumei de 68 lei conform art. 11 alin. 3 și a suspendării punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni în baza art. 14 alin. 2.
În ceea ce privește însă cuantumul amenzii aplicate petentei, respectiv suma de 8000 de lei, precum și în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, instanța reține faptul că în cauză trebuie aplicată legea contravențională mai favorabilă, conform prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Astfel, conform modificărilor aduse OUG nr. 28/1999 prin Legea nr. 186/2015, conținutul art. 10 lit. b din forma în vigoare la data încheierii procesului verbal, a fost preluat de art. 10 pct. 3 lit. c: „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);”
În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă acestei contravenții, conform art. 11 alin. 1 lit. e pct. 2 (ii): „Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e)cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): 2.(ii)cu amendă în cuantum de 3.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;”
Prin urmare, în noua lege contravențională, în vigoare la data pronunțării sentinței, amenda maximă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de petentă este de 3500 lei, iar sancțiunea complementară nu se aplică în acest caz.
Astfel, față de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României, instanța va aplica în cauză legea contravențională mai favorabilă și va dispune reducerea amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, de la 8000 lei la suma de 3500 lei, precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, instanța reține că potrivit art. 10 alin. 1 lit. c din OUG nr. 28/1999, „constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: c)emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin, (1);”
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, „Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal…”
Din mențiunile existente în procesul-verbal contestat, precum și din susținerile petentei din plângerea contravențională, coroborate cu înscrisurile depuse de intimat la dosar, rezultă faptul că bonurile fiscale emise de petentă nu conțin locul unde este amplasat punctul de lucru, respectiv plaja Mamaia IV – subsector 9 stațiunea Mamaia, astfel cum prevede art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999.
Conform contractului de închiriere nr. 1778/2013, petenta, în calitate de locatar, a închiriat sectorul de plajă Mamaia IV, Subsector 9, situat în stațiunea Mamaia, astfel că în contextul în care petenta are declarat punct de lucru separat față de Complexul Mercur M. iar aparatul de marcat fiscal era amplasat pe sectorul de plajă Mamaia IV, Subsector 9, bonul fiscal trebuia să conțină această mențiune.
Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii amenzilor aplicate petentei, reține că amenzile contravenționale în cuantum de 3500 lei și respectiv 2000 lei (minimul special) sunt proporționale cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că va respinge solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, se are în vedere că potrivit art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică numai în situația în care fapta are gravitate redusă, iar, raportat la cuantumul amenzilor prevăzut de O.U.G. nr. 28/1999, faptele săvârșite de petent nu prezintă o gravitate redusă.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c din OUG nr. 28/1999 reținută în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunea contravențională a fost proporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională formulată în privința contravenției prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c din OUG nr. 28/1999 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S.C. M. H. S.R.L. cu sediul în D., A. I., . HUNEDOARA împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.08.2014 întocmit de intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în sector 5, București, APOLODOR, nr. 17.
Reduce amenda contravențională aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, de la 8000 lei la suma de 3500 lei.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c din OUG nr. 28/1999.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 25.08.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 25.09.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9233/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
