Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 8631/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8631/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-08-2015 în dosarul nr. 9325/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8631/2015
Ședința din data de 03.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare 2511/NM/2015, cerere formulată de contestatorul B. P. D. în contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA -DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 27.07.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.08.2015 când instanța a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul B. P. D. a chemat în judecată pe intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA -DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare începute în dosarul nr. 2511/2015 al B.E.J. N. M. A. cu consecința întoarcerii executării silite și suspendarea executării silite până la judecarea contestației.
În susținerea contestației arată că nu a avut posibilitatea de a formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor întrucât nu a primit niciodată acest act.
Contestatorul susține că titlul executoriu constând în procesul-verbal . 12 nr._/10.04.2012 este nul pentru lipsa semnăturii agentului constatator. Cum despăgubirea este o consecință a procesului-verbal, consideră că anularea acestuia din urmă duce și la anularea obligației sale de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire calculat conform art. 8 al.3 din OG 15/2002.
În drept invocă disp. art. 17 din Og 2/2001, art. 9 al.2 din OG 15/2002, art. 4 din Legea 455/2001.
Intimata a formulat precizări scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține, în esență că instanța nu ar trebui să primească motivele de contestație legate de lipsa semnăturii olografe a procesului-verbal, aceste apărări putând fi valorificate doar pe calea plângerii contravenționale.
Precizează că instanța poate verifica doar legalitatea executării silite și a fiecărui act de executare în parte, prin raportare la dispozițiile legale ce guvernează materia executării.
Totodată, susține că Decizia nr. 6/2005 a Înaltei curți de Casație și Justiție nu are caracter obligatoriu.
Menționează că procesul-verbal a fost emis în mod legal. Un înscris semnat electronic produce efecte juridice similare unui înscris sub semnătură privată sau înscris autentic, iar faptul că este destinat să fie citit prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu si,ilar, nu înseamnă că înscrisul nu poate fi printat și folosit pe suport de hârtie, ca atare cu aceleași efecte.
B.E.J. N. M. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin precizările depuse la data de 22.04.2015 prin serviciul registratură contestatorul a arătat că înțelege să formuleze și plângere contravențională.
În ședința publică din 15.06.2015 instanța a constatat că B.E.J. N. M. A. nu are calitate de intimat în cauză.
Asupra excepției netimbrării capătului din contestație având ca obiect suspendarea executării silite și excepției netimbrării plângerii contravenționale instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 08.04.2015 instanța a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 lei pentru capătul din contestație având ca obiect suspendarea executării silite.
Față de neachitarea taxei, în sedința publică din 15.06.2015 a dispus din nou citarea cu aceeași mențiune.
Totodată, față de precizările contestatorului în sensul că înțelege să formuleze și plângere contravențională, a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform art. 19 din OUG 80/2013.
Deși legal citat cu aceste mențiuni, contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru astfel cum a fost stabilită.
Conform art. 33 al.1 din OUG 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 197 c.p.civ, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Pentru considerentele arătate instanța urmează să admită excepția netimbrării capătului din contestație având ca obiect suspendarea executării silite și să anuleze capătul din contestație având ca obiect suspendarea executării silite ca netimbrat.
Urmează să admită excepția netimbrării plângerii contravenționale și să anuleze plângerea contravențională ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Urmare a cererii formulate de creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012 a fost începută executarea silită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită 2511/2015 al B. N. M. A..
Potrivit art. 711 al.1 c.p.civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
(3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform art. 712 al.2 c.p.civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 31 al.1 din OG 2/2001 rep, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției ce constituie titlul pus în executare putea fi contestat pe calea plângerii contravenționale, în termen de 15 zile de la comunicarea sa către contestator și față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța reține că susținerile contestatorului privind nulitatea procesului-verbal nu pot fi valorificate în contestația la executare formulată.
În ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale. De lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții au obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire stabilit anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, statuând că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, reținând că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea Constituțională a României a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând aspectele statuate de Curtea Constituțională a României, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.
În cauză, instanța constată că în privința obligației de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 c.pr.civ. și cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Pentru considerentele arătate, având în vedere prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 și art. 720 alin. 1 c.pr.civ., instanța urmează să dispună anularea executării silite și a actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 2511/2015 al B.E.J. N. M. A..
Urmează să respingă ca nefondată cererea contestatorului privind întoarcerea executării silite, motivat de faptul că prin probele administrate nu s-a făcut dovada executării sumelor contestate.
Pentru considerentele arătate, contestația la executare, în ansamblu, urmează a fi admisă în parte.
Urmează a fi respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru ca neîntemeiată, motivat de faptul că art. 45 al.1 lit. f din OUG 80/2013 reglementează a altă modalitate de restituire a acestor cheltuieli. Nu s-a făcut dovada altor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării capătului din contestație având ca obiect suspendarea executării silite.
Admite excepția netimbrării plângerii contravenționale.
Anulează capătul din contestație având ca obiect suspendarea executării silite ca netimbrat.
Anulează plângerea contravențională ca netimbrată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. P. D. cu CNP_ și cu domiciliul în CONSTANTA, ., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în CONSTANTA, PREL T., nr. FN, J. C..
Anulează executarea silită și actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 2511/2015 al B.E.J. N. M. A..
Respinge ca nefondată cererea contestatorului privind întoarcerea executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțata astăzi, 03.08.2015,conform art. 396 al.2 c.p.civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
D. E. A. M. DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.E.A.2ex/ 07.10.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9092/2015.... | Cereri. Sentința nr. 9878/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
