Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8946/2015. Judecătoria CONSTANŢA

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.

Deliberând asupra probei cu înscrisuri, cele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că este admisibilă și utilă soluționării cauzei și văzând dispozițiile art. 255 raportat la dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod proc. civ., urmează a o încuviința, pentru reclamant,

Deliberând asupra probei cu interogatoriul pârâților, instanța urmează a respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța în temeiul art. 394 C. prc. civ. constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015 sub numărul_, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. O. și P. M. obligarea acestora la plata sumei de 148,99 lei reprezentând debit aferent perioadei decembrie 2014 – ianuarie 2015, penalități de întârziere în cuantum de 0,95 lei și în continuare până la achitarea debitului restant și a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și taxă notificare.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților servicii de apă și canalizare în baza contractului nr. 177/02.12.2011 încheiat cu Asociația de proprietari 21 Sud și Convenției de facturare individuală nr._/12.09.2013.

În ceea ce privește penalitățile, reclamanta arată că suma de 0,95 lei reprezintă penalitățile calculate pentru plata cu întârziere a facturii nr._/29.08.2014, solicitând și plata penalităților pentru debitul principal de 148,99 lei, penalități care curg în continuare de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală.

Reclamanta mai arată că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 6 din Legea nr. Legea 241/2006, pârâții aveau obligația de a plăti prestațiile efectuate de reclamantă în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, însă aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă privind cererile de valoare redusă și art. 1350, 1270, 1272, 1516, 1526 C.civ., Legea nr. 241/2006.

Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.

Reclamanta a solicitat dezbateri orale cu motivarea evitării de noi termene în situația în care instanța de judecată ar solicita detalii suplimentare asupra situației de fapt.

Pârâții nu au transmis instanței formularul de răspuns completat și nu au formulat întâmpinare.

În cauză a fost încuviințată și administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri.

Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”

Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..

Analizând cererea de valoarea redusă prin prisma înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarele:

Între reclamant și Asociația de proprietari 21 Sud a fost încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 177/02.12.2011, iar ulterior între reclamant și pârâți a fost încheiată Convenția de facturare individuală nr._/12.09.2013.

Conform prevederilor art. 13 alin. 2 din contract și art. 9.1 din convenția individuală, pârâții aveau obligația de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise de către operator privind serviciile prestate.

În baza acestui contract reclamanta a emis facturile nr._/30.12.2014 și_/30.01.2015, conform cărora contravaloarea prestațiilor pentru perioada de consum decembrie 2014 – ianuarie 2015, este în total de 148,99 lei.

Cantitatea de apă consumată și facturată prin facturile mai sus menționate reiese din fișa constatare consum gospodării individuale depusă de reclamantă la dosar.

În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 Cod civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”

În aceste condiții, pârâții aveau conform dispozițiilor contractului nr. 177/02.12.2011 (art. 13 alin. 2) și convenției individuale (art. 9 pct. 1) obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii acestora.

Instanța reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor juridice dintre părți și a prestației efectuate pârâților, însă pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata facturilor fiscale menționate mai sus, astfel că în ce privește debitul de 148,99 lei pretențiile reclamantei sunt întemeiate.

În ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că la art. 13 alin. 3 din contract s-a prevăzut o clauză penală care îndreptățește pe reclamantă să calculeze penalități de întârziere în procentul aplicabil pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării la scadență a facturilor de consum.

Această clauză este o aplicare a dispozițiilor art. 1535 cod civil potrivit cărora: „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Pentru neachitarea la termen a facturii_/29.08.2014, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 0,95 lei, astfel cum rezultă din anexa de majorări la factura nr._/30.12.2014.

Având în vedere faptul că pârâții nu au făcut dovada achitării debitului principal, aceștia vor fi obligația și la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal de 148,99 lei ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.

Față de aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 148,99 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă și canalizare aferent perioadei decembrie 2014 – ianuarie 2015, conform facturilor nr._/30.12.2014 și_/30.01.2015, suma de 0,95 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a facturii nr._/29.08.2014, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal de 148,99 lei ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului, conform art. 13 alin. 3 din contractul nr. nr. 177/02.12.2011.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâții urmează să fie obligați în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 30 lei reprezentând taxa de notificare, instanța reține faptul că o astfel de notificare nu era obligatorie conform prevederilor art. 1025-1032 Cod procedură civilă, precum și faptul că nu era necesară punerea debitorilor în întârziere, întrucât aceștia erau de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1523 alin. 2 lit. c teza a II-a Cod civil, astfel că va respinge această solicitare, neincluzând această sumă în cheltuielile de judecată acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul S.C. R. S.A. cu sediul în CONSTANTA, .-24, județul C. în contradictoriu cu pârâții P. O. și P. M. ambii cu domiciliul în NAVODARI, . SUD, ..

Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 148,99 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă și canalizare aferent perioadei decembrie 2014 – ianuarie 2015, conform facturilor nr._/30.12.2014 și_/30.01.2015.

Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 0,95 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a facturii nr._/29.08.2014, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal de 148,99 lei ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului, conform art. 13 alin. 3 din contractul nr.177/02.12.2011.

Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.

Red. Jud. D.D.2ex/ 27.08.2015

Emis 3 comunicări, la data de 27.08.2015