Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Sentința nr. 9008/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9008/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 9008/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9008
Ședința publică din data de 21.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : L. A. - M.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc privind pe petent C. T., CNP –_, domiciliat în Constanta, Al Zmeurei, nr. 1, ., . și pe intimații B. M. I., cu sediul în Constanta, ., ., ., I. P. JUDETULUI CONSTANTA PRIN PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în Constanta, .-53, J. C. și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CONSTANTA, cu sediul în Constanta, .-53, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.08.2015, 10.08.2015, 19.08.2015, și 21.08.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul Carastase T., în contradictoriu cu intimații intimații B. M. I., Instituția P. Județului C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., a solicitat instantei, pe calea contestației la executare, ca, prin hotararea pe care o va pronunta, să dispună obligarea intimatului B. M. I. la continuarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, irevocabilă prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C. prin instituirea popririi asupra conturilor Instituției P. Județului C..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Cogealac și Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. la plata către contestator a sumei de 2820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C., s-a dispus obligarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. la plata către contestator a sumei de 705 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a Comisiei Locale de Fond Funciar Cogealac la plata sumei de 2115 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se mai invedereaza ca titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie și a fost încuviințată executarea în dosarul de executare silită nr. 163/2014 al B. M. I., ulterior s-au emis somatii de executare catre cele doua comisii.
Prin adresa nr._/13.11.2014, Instituția P. jud. C. a comunicat că intimatul C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. nu are patrimoniu și nu poate onora obligația de plata a sumei de 705 lei.
Având în vedere această situație, contestatorul a solicitat executorului judecătoresc să înființeze poprire asupra conturilor Instituției P. C. în subordinea cărora funcționează C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C..
Cu toate acestea, se arată de catre contestator, B. M. I. a refuzat continuarea executarii silite prin procesul-verbal din data de 20.01.2015 emis in dosarul de executare nr.163/2015, motivând in sensul existentei calitatii de debitor a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., si nu a Instituției P. C., contestatorul apreciind că refuzul de a continua executarea silită este nelegal.
În acest sens, a invocat disp. art. 52 din Legea 18/1991, HG 890/2005, Legea 215/2001, Legea 340/2004, susținând că din modalitatea de organizare și funcționare a comisiilor de fond funciar rezultă că, atâta vreme cât comisiile nu au patrimoniu propriu, dar legea le conferă calitate procesuală, există posibilitatea recuperării debitelor de la instituțiile în subordinea cărora funcționează.
În susținerea cererii au fost depuse in copie, procesul-verbal din data de 20.01.2015 emis in dosarul de executare nr.163/2015, sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, certificat de grefa care atesta solutia pronuntata prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C. .
Legal citati, intimații B. M. I., Instituția P. Județului C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. nu au formulat intampinare.
La data de 07.098.2015, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, aratand ca nu are personalitate juridica si nici buget, fiind autoritate publica cu activitate administrativ-jurisdictionala.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei, in raport de dispozitiile art.255, 258 C.proc.civ.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare silită nr. 163/2015 al B. M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Cogealac și Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. la plata către contestator a sumei de 2820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._/212/2012, s-a admis recursul, modificandu-se in parte sentinta civila recurata, in sensul că s-a dispus obligarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. la plata către contestator a sumei de 705 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a Comisiei Locale de Fond Funciar Cogealac la plata sumei de 2115 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere că intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. nu s-a conformat și nu a plătit contestatorului cheltuielile de judecată la care a fost obligata, contestatorul s-a adresat executorului judecătoresc M. I., la data de 10.11.2014, cu cerere de executare silită în vederea recuperării cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 12.11.2014 pronuntata de B. M. I. in dosarul nr.163/2015 a fost încuviințată executarea silită împotriva intimaților C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și C. locală Cogealac pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și . titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, irevocabila prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C.
În consecință, în cadrul dosarului de executare nr.163/2015, B. M. I. a început executarea silită împotriva intimaților, procedând la stabilirea cheltuielilor de judecată, la emiterea de somații către intimații debitori și la înființarea popririi.
Prin procesul-verbal din data de 20.01.2015 emis in dosarul de executare nr.163/2015, B. M. I. a comunicat contestatorului faptul că nu poate da curs solicitării sale de continuare a executarii silite prin infiintarea popriprii asupra conturilor Instituția P. jud. C., întrucât în dosarul execuțional nr.163/2015 are calitatea de debitor C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., si nu Instituția P. jud. C.
În drept, instanța reține că, prin Legea nr.18/1991, s-au înființat comisiile speciale, denumite comisii locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale, respectiv municipiu, oraș, comună. De asemenea, la nivelul județelor s-au înființat comisii județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Legea 18/1991 nu a stabilit că aceste entități juridice au personalitate juridică de sine stătătoare, cu toate celelalte atribuții specifice persoanei juridice, între care se regăsește un patrimoniu propriu, ci le-a acordat competențe speciale, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea 18/1991, conducerea acestor comisii fiind asigurată de către primarul unității administrativ teritoriale (municipiu, oraș, comună) și respectiv de către prefectul județului, ale căror atribuții sunt derivate din Legea 18/1991 care se completează cu dispozițiile cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală.
Or, împrejurarea că aceste două autorității administrative cu atribuții specifice în materia fondului funciar nu au, potrivit legii, personalitate juridică de sine stătătoare și, prin urmare, nici patrimoniu sau conturi proprii, nu poate reprezenta un impediment pentru executarea creanței stabilite împotriva lor printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Aplicarea dispozițiilor cuprinse într-un astfel de titlu executoriu cade în sarcina autorităților administrativ teritoriale și a autorităților statului în a căror subordine funcționează comisiile de fond funciar, chiar dacă acestea nu au figurat în mod expres ca părți în procesul finalizat prin emiterea titlului executoriu.
Prin urmare, chiar dacă intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta nu are patrimoniu propriu și conturi, executarea silită urmează a fi realizată asupra conturilor deschise pe numele Instituției P. jud. C., in subordinea careia s-a înfiintat aceasta comisie, o interpretare contrară ar conduce la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor conținute în titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, lipsind astfel de orice finalitate procesul civil.
Dacă s-ar avea în vedere apărările intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din prezenta cauză s-ar ajunge în situația ca demersul judiciar al contestatorului, finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, să fie lipsit de orice efecte juridice, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, în care hotărârile judecătorești trebuie executate cu bună credință și într-un termen rezonabil.
Potrivit art.6 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială care va hotăra fie asupra (...) încălcării dreptului și obligațiilor cu caracter civil". Încălcarea unuia dintre aceste drepturi de către autoritățile statale conferă titularului acestora un "(...) drept de recurs efectiv în fața instanțelor naționale", conform prevederilor art.13 din Convenție.
Neexecutarea la termen a unei obligații derivând dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă este condamnată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Ș. contra României, a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției; pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea a concluzionat în sensul că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție, fiind încălcat art.6 alin. 1 din Convenție.
De asemenea, în cauza S. P. contra României, Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenție, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii și, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În cauza Oneryildiz contra Turciei, după ce menționează că reclamantul dobândise dreptul la o despăgubire care nu fusese plătită, Curtea face trimitere la principiul stabilit în hotărârea Hornsby contra Greciei, arătând că preeminența dreptului implică obligația statului sau unei autorități publice de a se plia unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lor, fără a aștepta o procedură de executare silită.
De asemenea, în cauza Metaxas contra Greciei, dar și în cauza C. contra României, Curtea Europeană a menționat că nu este oportun, ci chiar excesiv să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra statului în urma unei proceduri judiciare, sa inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale (a se vedea și Karahalios c. Greciei.
În plus, potrivit jurisprudenței Curții Europene, în considerarea calității sale de instituție publică, debitorul, ca reprezentant al autoritarii statului, are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a sa, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauzele Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Într-un raport al Comisiei în cauza Beis contra Greciei, se consideră că dreptul la o instanță ar deveni în întregime iluzoriu și teoretic dacă autoritățile statului ar putea refuza, fără a încălca articolul 6 al Convenției, să se supună unor hotărâri judecătorești date în contra lor, în litigii implicând determinarea drepturilor și obligațiilor civile. Același lucru este valabil și pentru instituțiile de drept public, care sunt asimilate, în dreptul intern, într-o mare măsură, statului.
În același sens, în cauza A. c.României, nr.7114/02,par.40, 26 octombrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că omisiunea autorităților de a executa într-un termen rezonabil o hotărâre definitivă poate antrena o încălcare a art.6 alin.1 din Convenție, mai ales când obligația de a dispune executarea deciziei respective revine unei autorități administrative.
Prin legitimarea refuzului executorului judecătoresc M. I. de a continua executare, este evident că reclamantul-creditor ar fi pus într-o imposibilitate absolută de valorificare a titlului executoriu obținut potrivit legii și, astfel, ar suferi o restrângere a dreptului la executarea unei hotărâri judecătorești, restrângere incompatibilă cu dispozitiile art.6 din Convenția Europene a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecință, apreciind că este nelegal refuzul intimatului B. M. I. de a continua executarea silită, instanța va admite contestația la executare și va obliga intimatul B. M. I. să continue executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, irevocabilă prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C. prin instituirea popririi asupra conturilor Instituției P. Județului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de creditorul Carastase T., CNP_, domiciliat în Constanta, Al Zmeurei, nr. 1, ., ., în contradictoriu cu intimații B. M. I., cu sediul în Constanta, ., ., Instituția P. Județului C., cu sediul în Constanta, .-53, J. C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., cu sediul în Constanta, .-53, J. C..
Obligă intimatul B. M. I. să continue executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, irevocabilă prin decizia civilă nr.640/23.09.2014 a Tribunalului C. prin instituirea popririi asupra conturilor Instituției P. Județului C..
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată, azi, 21.08.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
L. A. - MarianaDoagă M.
red.jud.L.A.M/29.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9077/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8939/2015. Judecătoria... → |
|---|
