Plângere contravenţională. Sentința nr. 1229/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1229/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 31554/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1229
Ședința publică din data de 09.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent C. C. M. având CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 15, . B, . și pe intimați P. M. C. având CUI_, cu sediul în C., bld. Tomis nr. 51, județ C. și . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în C., bld. A. V. nr. 133, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.02.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 06.10.2014, petenta C. C.- M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator și cu S.C. L. C. S.R.L., să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/23.09.2014 cu consecința înlăturării sancțiunii amenzii aplicate și a punctelor de penalizare reținute, precum și restituirea sumei de 600 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea ridicării și depozitării autoturismului, care a fost achitată către ..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 23.09.2014 în jurul orelor 12.50 a staționat voluntar autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ pe . unei treceri de pietoni, pentru câteva minute.
A susținut petenta că a fost anunțată de către angajații colaboratorului la care era prezentă că angajații Poliției locale și cei ai . urmează să îi ridice autovehiculul și că, atunci când aceștia din urmă au fost anunțați că petenta a fost informată, au început să execute manevrele de ridicare a autoturismului cu grabă, manevre care au fost încheiate cu petenta de față.
Petenta a menționat că în momentul în care a ajuns la depozitul . pentru a-și ridica autovehiculul, era prezent un alt agent de la Poliția Locală care i-a încheiat pe loc procesul verbal de contravenție, cu completarea greșită a datelor personale, respectiv numărul CI_ în loc de_, și pe care i l-a înmânat.
Petenta a mai invocat necompetenta agenților constatatori de a ridica autoturismul, în raport de disp. art. 64 alin. 1 din OUG 195/2002, organul competent fiind Poliția Rutieră, că procesul verbal de contravenție este întocmit ulterior ridicării autoturismului, iar ridicarea a fost dispusă anterior stabilirii vinovăției privind staționarea nelegală, că autoturismul nu era parcat la doi metri de trecerea de pietoni astfel cum este consemnat în procesul verbal și că măsura ridicării autovehiculului cu petenta de față este nelegală.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 16 și 17 din OG 2/2001 și art. 64 și 97 din OUG 195/2002.
La plângere au fost atașate înscrisuri (f. 4- f. 7).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 15.10.2014, S.C. L. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, având în vedere că ridicarea autovehiculului a fost dispusă în urma contractului de prestări servicii încheiat cu agentul constatator, pe baza dispoziției de ridicare emise de acesta, și a fost restituit în baza dispoziției de restituire emise tot de către un agent din cadrul Direcției Poliția Locală, neexistând nici un raport juridic între acest intimat și petentă.
A mai arătat intimatul . că din plângere reiese că petenta solicită restituirea sumei de 600 lei de la Primăria M. C., astfel încât apreciază că a fost citat pentru opozabilitate, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
La data de 28.10.2014 organul constatator a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pe capătul de cerere privind restituirea sumei de 600 lei, precum și respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, agentul constatator a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru că a staționat autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ pe . doi metri înainte de trecerea de pietoni, stânjenind în mod vizibil vizibilitatea pietonilor angajați în traversare.
A mai precizat acest intimat că, în conf. cu disp. art. 7 lit. a și h din Legea nr. 155/2010, agentul constatator în mod legal a procedat la aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului și a punctelor de penalizare iar procesul verbal este legal și temeinic.
De asemenea, în motivarea excepției invocate, organul constatator a precizat că suma de 600 lei a fost achitată de petentă către ., astfel încât agentul constatator nu are calitate procesuală pasivă pe acest capăt de cerere
La întâmpinare, organul constatator a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f. 20- f. 28).
La data de 08.12.2014 petenta a depus la dosar precizări, arătând că înțelege să solicite restituirea sumei de 600 lei de la organul constatator, ținând cont că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, fiind una abuzivă, precum și anularea dispoziției de ridicare a autoturismului
La termenul din data de 29.01.2015 instanța a stabilit că are calitatea de intimat în cauză P. M. C., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. L. C. S.R.L. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. M. C., pe capătul de cerere privind restituirea sumei de 600 lei, ca neîntemeiată, pentru considerentele reținute în încheierea de la acel termen.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/23.09.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 360 lei și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. De asemenea, s-a dispus măsura ridicării autoturismului marca Citroen nr. de înmatriculare_ conform art. 64 alin. 1 din OUG 195/2002.
Contravenția a constat în faptul că, în data de 23.09.2014, ora 12.50, petenta a staționat voluntar autoturismul marca Citroen nr de înmatriculare._ pe . doi metri înaintea trecerii de pietoni amplasată în zona . vizibilitatea asupra pietonilor angajați în traversare.
Procesul verbal a fost semnat cu următoarele obiecțiuni: „a fost staționată fix 5 minute și a fost ridicată în fața mea”.
Prin raportare la data înmânării prezentului procesului verbal de contravenție contestat (f.9) - 23.09.2014, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale - 06.10.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
Eroarea materială în consemnarea numărul cărții de identitare a petentei, respectiv_ în loc de_ nu este de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, deoarece acest motiv nu este prevăzut de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petenta nu a făcut dovada vătămării suferite si care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, astfel că sancțiunea nulității relative nu operează.
Referitor la măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului, potrivit art. 64 alin 1 din OUG 195/2002, politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.
Totodată, instanța are în vedere disp. art. 7 lit. h) din Legea 155/2010, conform cărora în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar . Rezultă astfel că fapta a fost constatată și sancționată de agenți care aveau competențe în acest sens.
Cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit ulterior emiterii dispoziției de ridicare, instanța constată că din economia disp. OUG 195/2002 ori a prevederilor OG 2/2001 nu reiese obligativitatea întocmirii procesului verbal de contravenție în momentul constatării faptei contravenționale. De asemenea, dispoziția de ridicare a vehiculului constituie un act accesoriu procesului verbal de contravenție prin care este aplicată măsura tehnico administrativă de ridicare a autovehiculului, emisă ca urmare a constatării faptei contravenționale. Totodată, incidența măsurii tehnico administrative decurge din lege ca urmare a constatării faptei contravenționale, astfel că nu era o măsură la libera apreciere a organului constatator. Pin urmare, nu atrage nelegalitatea măsurii de ridicare a autoturismului faptul că aceasta a fost dispusă anterior întocmirii procesului verbal de contravenție, care a fost încheiat la data de 23.09.2014, ora 15.25, ca urmare a constatării faptei la data de 23.09.2014, ora 12.50.
De asemenea, susținerile petentei că autoturismul a fost ridicat în fața sa nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă, și mai mult, nu pot fi luate în considerare, având în vedere că măsura ridicării se dispune ca urmare a constatării săvârșirii faptei contravenționale, în urma emiterii dispoziției de ridicare de către agentul constatator și nu există dispoziții legale care să prevadă obligativitatea întreruperii operațiunii de ridicare a autoturismului deja începute, în momentul în care contravenientul înțelege să se prezinte.
Pentru aceste motive, instanța va respinge susținerile petentei conform cărora nu era stabilită vinovăția la data ridicării autovehiculului, precum și privind nelegalitatea măsurii de ridicare a autoturismului și a dispoziției de ridicare, ca nefondate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege.
Deși petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, prin planșele fotografice depuse la dosar la filele 24-27 organul constatator a făcut dovada faptului că, în data de 23.09.2014, petenta a staționat cu autoturismului marca Citroen nr._ la aproximativ 2 metri de trecerea de pietoni.
Potrivit art. 142 lit. e din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea iar conform art. 143 lit. a din același act normativ se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
De asemenea, conform Art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: lit. b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct. 7 staționarea neregulamentară”; iar art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că: „Amenda contravențională prevăzută la alin.(1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.b).”
Față de probele administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat, și nu a adus nicio probă în dovedirea susținerilor sale, în timp ce organul constatator a făcut dovada prin planșele fotografice depuse la dosar asupra temeiniciei situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste motive, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate de organul constatator, amenda este în cuantumul minim prevăzut de lege iar având în vedere gravitatea faptei contravenționale, constând in afectarea traficului pietonal, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei si nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Din aceste motive, instanța va respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constare a contravenției . nr._/23.09.2014 ca neîntemeiată. Soluția adoptată de instanță cu privire la plângerea contravențională atrage implicit respingerea cererii petentei referitoare la anularea dispoziției de ridicare a autoturismului precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii petentei referitoare la obligarea organului constatator la repararea prejudiciului de 600 lei, reprezentând taxa achitată către S.C. L. C. S.R.L., având în vederecă fapta ilicita invocată de petentă nu există.
De asemenea, față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. L. C. S.R.L., instanța va respinge cererea formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoana lipsită de calitate procesuală pasivă.
În conformitate cu art. 453 Cod Proc. Civ, instanța va obliga petenta la plata către intimatul P. M. C. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 12.12.2014 și anexa la factura nr. 30/17.11.2014, aflate la dosar la filele 44-49.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta C. C. M. având CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 15, . B, . în contradictoriu cu S.C. L. C. S.R.L. înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în C., bld. A. V. nr. 133, județ C., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentă în contradictoriu cu intimatul P. M. C. având CUI_, cu sediul în C., bld. Tomis nr. 51, județ C., ca neîntemeiată.
Obligă petenta la plata către intimatul P. M. C. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. /16 .02.2015/ 5 ex
Tehored. Gr. P. I. / 16.02.2015
emis 3 ..2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1165/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1240/2015. Judecătoria... → |
|---|
