Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 13662/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul S. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. P., în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul L. B. T., cu domiciliul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 29.10.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2015 și 19.11.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la data de 04.05.2015 la Judecătoria C. sub nr. de dosar_, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâtul L. B. T. solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra în cauză să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 1000 euro reprezentând împrumut acordat în temeiul contractului de împrumut nescris din data de 14.01.2015, precum și la plata sumei de 48 euro reprezentând taxele de transfer a sumei împrumutate. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii penalizatoare în valoare de 14,12 euro, calculată de la data scadenței obligației de restituire (11.02.2015) și până la data introducerii prezentei acțiuni (04.05.2015), dar și în continuare, până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.01.2015 a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut nescris prin care s-a obligat să-i împrumute acestuia suma de 1000 euro, iar pârâtul, la rândul său, s-a obligat să restituie suma împrumutată și taxele de transfer care s-au ridicat la suma de 48 euro, cel mai târziu în data de 11.02.2015.
A învederat reclamantul că nu a întocmit un instrumentum probationem cu privire la acest contract în virtutea relației de prietenie pe care o avea cu pârâtul de mulți ani și a încrederii reciproce, și prin urmare, ne-am afla în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris probant.
În continuare, reclamantul a arătat că la data de 16.02.2015 i-a trimis pârâtului banii cu titlu de împrumut prin serviciul de transfer monetar „Western Union”, respectându-și obligația contractuală. A susținut că deși pârâtul l-a asigurat că îi va restitui suma împrumutată la data de 04.02.2015 sau cel mai târziu, pe data de 11.02.2015, acesta nu și-a mai îndeplinit nici până în prezent obligația asumată.
În final, s-a arătat că pârâtului îi incumbă înseși obligația legală de a plăti dobânzile penalizatoare față de împrumutul nerestituit în raport de art. 4 din OG nr. 13/2011, care curg de la data scadenței obligației de restituire a sumei împrumutate, respectiv 11.02.2015.
În drept, s-au invocat prevederile art. 2164 cod civil, art. 1350 cod civil, art. 1270 cod civil, art. 4 din OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar recipisă eliberată de Western Union în traducere legalizată, conversații cu pârâtul referitoare la contractul de împrumut, realizate prin serviciul „Whatsapp” și bonuri fiscale, de proba cu interogatoriul pârâtului și de un probatoriu testimonial cu martorul T. S. T..
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe în apărare.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.01.2015 între reclamant în calitate de împrumutător și pârât, în calitate de împrumutat s-a încheiat o convenție prin care reclamantul a dat cu titlu de împrumut pârâtului, la data de 16.01.2015, suma de 1000 Euro, cu obligația asumată de pârât de a o restitui în termen de 1 lună.
În acest sens, părțile nu au întocmit un înscris ca și instrumentum ad probationem prin prisma relației de prietenie și a încrederii reciproce.
Cu toate acestea, reclamantul a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligația contractuală și a transmis pârâtului suma de 1000 euro cu titlu de împrumut, astfel cum rezultă din recipisa de transfer a banilor operată prin serviciul de transfer monetar “Western Union” din cuprinsul căreia se poate observa că pârâtul a primit sub semnătură suma împrumutată.
Prin urmare, instanța apreciază că acest înscris invocatde către reclamant, nu are el însuși forța probantă a unui înscris sub semnătură privată ce ar putea face dovada convenției intervenită între părți, ci, valorează numai ca început de dovadă scrisă ce poate fi completat în dovedirea convenției cu alte mijloacele de probă, inclusiv martori și prezumții, dar și cu prezumția simplă a recunoașterii tacite a pretențiilor de către pârât.
Astfel, având în vedere obiectul cauzei, pretenții – executare în natură a obligația având ca obiect prestația de a da o sumă de bani, precum și atitudinea avută de pârât pe întreg parcursul procesului, anume nu a formulat întâmpinare, deși aceasta era obligatorie și de asemenea nu s-a prezentat la judecarea cauzei, arătând un total dezinteres în legătură cu acuzația ce i se aduce, instanța apreciază că lipsa nejustificată a acestuia în fața instanței pentru administrarea interogatoriului, echivalează unei mărturisiri, fiind incidentă prezumția simplă a recunoașterii tacite.
Mai mult decât atât, instanța constată că pârâtul nu a răsturnat prezumția de mărturisire tacită.
În dovada pretenției reclamantului instanța apreciază că valoarea probantă a înscrisului din data 16.01.2015 se completează cu prezumția simplă a recunoașterii tacite a acesteia de către pârât, dar și cu declarația dată de martorul audiat în cauză.
În concret, martorul T. S. T. audiat fiind în fața instanței a confirmat faptul că părțile s-au înțeles la data de 14.01.2015 asupra unui împrumut de consumație propriu-zis în sumă de 1000 euro, cu termen de restituire a sumei pentru pârâtul împrumutat la 4 săptămâni de la momentul încheierii convenției de împrumut.
Potrivit art. 2164 cod civil, “(1) În lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora.(2) În cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.
Față de cele mai sus expuse și având în vedere că, în materia obligațiilor de rezultat, precum cea din prezenta cauză, sarcina probei se împarte între creditor, care trebuie să dovedească existența obligației, și debitor, care, ulterior, trebuie să dovedească faptul executării acestei obligații sau stingerea ei în alt mod, și întrucât în speța dedusă judecății reclamantul a probat existența împrumutului, în timp ce pârâtul nu a făcut nicio dovadă în sensul restituirii sumei împrumutate (1000 euro) instanța apreciază ca fiind vădit fondate pretențiile formulate de reclamant împotriva pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 2164 cod civil
Așadar, principala obligație ce revenea împrumutatului este aceea de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeasi cantitate și de aceeași calitate cu cele împrumutate.
Prin urmare, instanța reține că prin convenția părților din 14.01.2015, s-a stabilit ca scadența restituirii împrumutului să fie la 1 lună de la data încheierii convenției, restituirea sumei împrumutate urmând a se face la data de 14.02.2015.
D. fiind că data scadentă a expirat, instanța constată că reclamantul este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile, fiind constatată printr-un înscris recunoscut de debitor.
Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei împrumutate conform înțelegerii părților, văzând și dispozițiile art. 1270 cod civil, potrivit cărora convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de 1000 euro, acordată cu titlu de împrumut în temeiul contractului de împrumut încheiat de părți la data de 14.01.2015.
Instanța va respinge însă ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului și la plata sumei de 48 euro reprezentând taxe de transfer atâta vreme cât din probatoriul administrat în cauză reținem că înțelegerea părților a fost numai asupra împrumutului de 1000 euro și a modalității de restituire a acestuia în același cuantum. De altfel, apreciem că fost strict alegerea reclamantului asupra modalității de acordare a împrumutului, respectiv prin serviciul de transfer bancar, în condițiile în care putea aborda și alte căi legale, și prin urmare, a avut cunoștință de la început de costurile pe care le va suporta.
Potrivit art. 1535 cod civil “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
Față de data și obiectul convenției părților, în speță sunt incidente dispozițiile O.G. nr.13/2011 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, și cum împrumutatul datorează în caz de întârziere și daune interese moratorii – dobânzi – potrivit regulilor generale, urmează să fie obligat pârâtul să plătească daune interese moratorii reprezentând dobânzi, dobândă care va curge de la data scadenței 14.02.2015 și până la data restituirii efective a debitului datorat.
Potrivit art. 453 raportat la art. 451 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 642,2 lei, reprezentând onorariu avocat (500 lei) și costuri traduceri legalizate (142,2 lei), conform facturii și bonurilor fiscale justificative existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. P., în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul L. B. T., cu domiciliul în C., ., jud. C., și în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 1000 euro cu titlu de împrumut acordat urmare a convenției de împrumut dintre părți din data de 14.01.2014, precum și să plătească daune interese moratorii reprezentând dobânzi – potrivit regulilor generale, dobândă care curge de la data scadenței 14.02.2014 și până la data restituirii efective a debitului datorat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 642,2 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 12.11.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/20.11.2015
Emis2com, azi, 23.11.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
