Pretenţii. Sentința nr. 4829/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4829/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4829/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIIVLĂ Nr.4829
Ședința publică din data de 29.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-M. T.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul O. N. cu sediul in N., ., jud C., în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. R., ambii cu domiciliul in N. ., ., având ca obiect pretenții
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta.
INSTANȚA
Asupra cererii de față,
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul Orașul Năvodari a chemat în judecată pârâții B. N. și B. R., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 5504,85 lei reprezentând debit principal –contravaloare agent termic pentru perioada 30.09._13 și a sumei de 1679,53 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform art.6 pct.2 din contract, calculate conform procesului verbal de stabilite accesorii nr._/05.08.2013 si comunicat pârâtei deodată cu somația, pentru perioada cuprinsa intre scadenta facturilor si august 2013 și a cheltuielilor de judecata in cuantum de 372 lei, conf. FF 25/15.01.2014 si extras banca.
În susținerea cererii, reclamantul a arătat că la data de 29.12.2010 intre Orașul Năvodari si Asociația de proprietari a blocului P1 s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care Orașul Năvodari se obliga sa distribuie agent termic către locatarii blocului P1 din Năvodari, iar aceștia, prin Asociație, se obligau sa achite contravaloarea agentului termic.
In acest sens, ca urmare a furnizării agentului termic si apartamentului nr. 6 din Blocul P1 ai cărui proprietari sunt pârâții, au fost emise o . facturi fiscale reprezentând contravaloare agent termic și accesorii.
Precizează reclamanta că toate facturile fiscale au fost comunicate pârâților. Ulterior, la data de 05.08.2013 a procedat la notificarea - somarea acestora pentru achitarea contravalorii agentului termic aferent perioadei 30.09._13, comunicându-le prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire copia facturilor, procesul verbal de stabilire a majorărilor de întârziere si somația, împreuna cu copia facturilor astfel emise, fără capârâții să achite debitul.
În drept, invocă dispozițiile speciale ale art. 969 C.civ vechi prin raportare la art. 6 alin.2 din Noul cod civil și, în subsidiar, îmbogățirea fără justă cauză.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Legal citați, pârâții nu au formulat apărări în cauză.
Au fost încuviințate probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
La termenul din data de 01.04.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește facturile emise în perioada 30.09._11, față de care reclamantul a formulat concluzii de respingere întrucât pârâții nu au contestat facturile, nu au refuzat la plată facturile, nu s-au prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriul și nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța constată următoarele:
Reclamantul a furnizat energie termică pentru imobilul deținut de pârâți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8797/29.08.1996 B.N.P. Boruna Chirața, contravaloarea energiei furnizate fiind evidențiată în facturile depuse la dosar, astfel cum acestea au fost individualizate în petitul acțiunii.
Instanța dă eficiență dispozițiilor art. 358 C.pr.civ. și consideră neprezentarea pârâților pentru administrarea probei cu interogatoriu un început de dovadă în folosul reclamantului.
Potrivit art. 38 alin.1 litera a din Legea nr. 325/2006 utilizatorii de energie termică au în principal obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
Facturile fiscale au fost emise pentru utilizatorul de energie termică Brinzoi N. care a beneficiat de serviciul de furnizare de energie termică, dar pârâții, coproprietari ai imobilului în cauză, nu au făcut dovada achitării contravalorii serviciului prestat în termenul prevăzut de lege.
Instanța va considera neprezentarea pârâților pentru administrarea probei cu interogatoriul ca un început de dovadă în folosul reclamantului, conform art. 358 C.pr.civ.
Acțiunea reclamantului urmează să fie admisă dar numai în parte, după cum urmează:
Conform art. 1 al.1 din Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în speță termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din același act normativ iar potrivit art. 8 al.1, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța va admite excepția și va constata prescris dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la contravaloarea următoarelor facturi fiscale emise în perioada 30.09._11.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la întreruperea cursului prescripției întrucât pârâții nu au recunoscut expres debitul concretizat în facturile emise în perioada menționată, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 16 din actul normativ menționat.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantului privind debitul principal pentru suma de 3740,5 lei, aferentă următoarelor facturi: FF_/2011, FF_/2011, FF_/2011, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012,_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2012, FF_/2013FF_/2013, FF_/2013, FF_/2013FF_/2013, FF_/2013.
Aceeași soluție se impune și în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente acestor facturi fiscale, în cuantum de 1471,1 lei, din considerentele ce succed.
Conform art. 38 alin.1 lit. a ultima teză din Legea nr. 325/2006: „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006.”
Potrivit art. 42 alin.10 din Legea nr. 51/2006:
„Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”
Instanța va avea în vedere procesul-verbal pentru calcul accesorii nr._/2013, pentru accesoriile calculate raportat la facturile fiscale pentru care dreptul la acțiune nu este prescris.
Față de cele arătate, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului și va obliga pârâta la plata către acesta a sumei de 3740,5 lei, reprezentând debit principal și a sumei de 1471,1 lei, cu titlul de penalități de întârziere aferente acestui debit.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în sumă de 372 lei reprezentând onorariu de avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere că introducerea cererii de chemare în judecată a fost determinată de atitudinea pârâților care nu au înțeles să achite la termen contravaloarea energiei termice furnizate, instanța constată întemeiată cererea de obligarea a acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 372 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul Orașul Năvodari, cu sediul in N., ., jud C., în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. R., ambii cu domiciliul in N. ., ., ..
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește facturile fiscale emise în perioada 30.09.2010 – 30.09.2011.
Respinge cererea reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților la plata contravalorii facturilor fiscale emise în perioada 30.09.2010 – 30.09.2011, ca fiind prescrisă.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 3740,5 lei, reprezentând debit principal aferent facturilor emise în perioada 31.10.2011 – 30.06.2013 și a sumei de 1471,1 lei, cu titlul de penalități de întârziere aferente acestui debit.
Obligă pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 372 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.- M. TurcuAlina S.
Red jud. C.M.T./29.04.2015
Tehnored.gref. A.S/2com /05.05.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4764/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4862/2015. Judecătoria... → |
|---|
