Plângere contravenţională. Sentința nr. 4769/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4769/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4769/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.4769
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – DB_/2014, acțiune formulată de petent . (J_, CUI RO5234797), cu sediul ales la SCA S., P., Mojzi în C., ..5, județ C. în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2014 sub nr._ petenta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.01.2014, întocmit de intimata I. T. de Muncă Dâmbovița, solicitând anularea acestuia și, pec ale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivare, petenta a susținut, în esență, că, la data de 25.11.2013 în incinta Virix Prod SRL din localitatea Crângurile de Sus, jud. Dâmbovița, s-a produs un nefericit incident soldat cu decesul numitului A. F. angajat în cadrul societății petente în funcția de conducător auto.
În esență, decesul acestuia a intervenit în timp ce dormea la bordul autotractorului cu nr. de înmatriculare_, aflându-se în efectuarea pauzei statuate de dispozițiile OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 268/A/2013 întocmit de SJML Dâmbovița, decesul conducătorului auto a fost unul violent și s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucția căilor respiratorii cu conținut gastric.
Ulterior, la data de 20.01.2014, a recepționat din partea organului constatator procesul verbal prin care s-au reținut în sarcina sa 2 contravenții, respective cea prevăzută de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, respectiv neîndeplinirea obligației statuate în sarcina sa de art. 13 lit. f din același act normative și cea prevăzută de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, respective neîndeplinirea obligației angajatorului statuată de art. 13 lit. e din același act normative.
În referire la prima dintre cele 2 fapte contravenționale se invocă dispzițiile art. 96 alin. 4 din Normele aprobate prin HG nr. 1425/2006 și existanța contractului de prestări servicii nr. 001/1/06.01.2009 intervenit între societatea petentă și C. Work Protection SRL din care rezultă să și-a îndeplinit întocmai obligațiile statuate în sarcina sa de dispozițiile legale, însuși legiuitorul recunoscând posibilitatea angajatorului de a desfășura activitățile enumerate prin intermediul serviciilor externe de prevenire și protecție.
În referire la cea de-a doua faptă contravențională, se arată că societatea petentă a elaborate instrucțiuni proprii pentru aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă specific domeniului de activitate, anume transportul rutier de mărfuri, după cum rezultă cu suficiență din înscrisurile atașate în probatoriu.
La data de 21.03.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătârn că apărările formulate nu pot conduce la infirmarea constatărilor organului de control, întrucât dispozițiile art. 96 alin. 4 din HG nr. 1425/2006 impun ca verificarea instruirii să se facă strict de către șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, nefiind o opțiune ca această obligație să se efectueze de un serviciu extern. Astfel, se menționează că în conținutul articolului se folosește conjuncția “și”, ceea ce indică obligația cumulativă ca verificarea periodică făcută de superiorul ierarhic dublată de o verificare prin sondaj, unde într-adevăr s eindică mai multe opțiuni ce se deduc din folosirea caracterului bară oblică ce are semnificația conjuncției sau.
Totodată, remarcă intimata că, deși se invocă un contract de prestări servicii, obligațiile serviciului extern erau doar de consulatanță pentru instruirea periodică și nicidecum pentru verificarea instruirii prin sondaj.
În cee ace privește cea de-a doua faptă contravențională, se arată că, în vederea finalizării cercetării evenimentului, prin adresa nr. 16.780/27.11.2013, inspectorul de muncă a solicitata societății petente transmiterea către ITM Dâmbovița până la data de 04.12.2013 a unor documente, printer care și instrucțiuni proprii elaborate pentru aplicarea reglementărilor de Securitate și sănătate în muncă pentru meseria de conducător auto,, cu mențiunea datei la care au fost elaborate.
Urmare a solicitărilor, la data de 25.11.2013, angajatorul a prezentat o . documente, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire documente. Printre documentele predate, deși solicitat, nu figurezaă nicidecum vreun document intitulat “instrucțiuni proprii pentru aplicarea reglementărilor de Securitate și sănătate în muncă”. Faptul că a fost anexat plângerii un înscris denumit instrucțiunii proprii, căruia I s-a aplicat în mod evident pro causa un număr de înregistrare din anul 2010, nu poate fi opozabil, din moment ce nu a fost prezentat organului de control, la solicitarea acestuia.
Totodată, intimata a depus la dosatul cauzei documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal contestat (file 53-62).
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.01.2014, întocmit de intimata I. T. de Muncă Dâmbovița, petenta a fost sancționată contravențional pentru 2 fapte cu amendă în cuantum de 4000 lei și avertisment, reținându-se în fapt că, cu prilejul cercetării evenimentului petrecut în data de 25.11.2013, ora 09:30 la ., loc. Crângurile, jud. Dâmbovița s-a constatat că petenta nu asigură verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, încălcând astfel prevderile art. 96 alin. 4 din HG nr. 1425/2006 coroborat cu art. 13 lit. f din Legea nr. 319/2006; nu asigură elaboraea de instrucțiuni proprii de securitatea muncii, încălcând prevderile art. 15 alin. 1 din HG nr. 1425/2006 coroborat cu art. 13 lit. e din Legea nr. 319/2006.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Deși petenta a invocat în cuprinsul plângerii că procesul verbal contestat este nelegal întocmit, nu s-au indicat care sunt cerințele prevăzute de dispozițiile legale și încălcate de agenții constatatori, eventual prejudiciul suferit de petentă urmare a încălcării cerințelor legale, astfel că instanța se află în imposibilitate de a verifica susținerile sale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Susținerile petentei nu sunt de natură a înlătura prezumția de temeinicie a procesului verbal pentru considerentele ce urmează a fi redate mai jos.
Cu privire la contravențiile menționate în procesul verbal de contravenție, instanța reține că potrivit art. 13 lit. e și f din Legea nr. 319/2006, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:
e)să elaboreze instrucțiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f)să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe
Iar conform art. 96 alin. 4 din HG nr. 1425/2006 de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006:
(1)Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2)Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, în functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni.
(2)Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri și periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucțiuni proprii, în funcție de condițiile locului de muncă și/sau postului de lucru.
(21)Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3)Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4)Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale lucratorilor, confirmând astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
În dovedirea netemeiniciei procesului verbal în ceea ce privește fapta de a nu fi elaborate instruțiuni proprii, petenta a depus la dosarul cauzei “instrucțiuni proprii S.S.M pentru șoferi nr._ stația de alimentare cu carburanți a autovehiculelor ”, “instrucțiuni proprii S.S.M. pentru șoferi nr._ respectarea timpului de lucru și de odihnă”, “instrucțiuni proprii S.S.M pentru șoferi nr._ în situația defecțiunii pe traseu ”.
Anterior încheierii procesului verbal contestat, intimata i-a solicitat societății petente, prin adresa nr._/27.11.2013 comunicarea instrucțiunilor proprii elaborate pentru aplicarea reglementărilor de Securitate și sănătate în muncă pentru meseria de conducător auto aprobate de angajator cu mențiunea datei la care au fost elaborate. Potrivit procesului verbal de predare-primire documente (fila 55) semnat și ștampilat de societatea petentă, printre documentele predate intimatei nu se regăsesc și aceste instrucțiuni, deși ele au fost solicitate în mod expres.
Depunerea lor pentru prima data în susținerea plângerii contravenționale, precum și lipsa unei date certe a acestor înscrisuri determină instanța să aprecieze că ele au fost întocmite pro causa. Totodată, instanța are în vedere și faptul că petenta nu a înțeles să motiveze în niciun fel motivul pentru care nu le-a prezentat intimate, depunându-le doar odată cu plângerea contravențională.
Cu referire la fapta de a nu asigura verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic superior, instanța reține că din dispozițiile art. 96 alin. 4 din HG nr. 1425/2006, această verificare se face de către șeful ierahic superior dublată de o verificare prin sondaj, aceasta din urmă putând fi efectuată de către angajatorul/lucrătorul desemnat/ serviciul intern de prevnire și protecție/serviciile externe de prevenire și protecție.
Prin urmare, apărarea petentei în sensul că nu se face vinovată de săvârșirea acestei contravenții, întrucât verificarea s-a efectuat prin servicii externe nu este întemeiată. Și aceasta, deoarece acest tip de verificare trebuie să existe cumulativ cu cea efectuată de șeful ierarhic superior.
Totodată, astfel cum a observat și intimata, instanța reține că obiectul contractului de prestări servicii nr. 001/06.01.2009 încheiat între societatea petentă, în calitate de beneficiar și . SRL este reprezentat de consultanță pentru efectuarea instruirii pe linie de Securitate și sănătate în muncă și situații de urgență. Prin urmare, acest contract nu confer pretstaorului dreptul de a verifica asigurarea instruirii periodice.
Nu există niciu motiv pentru ca instanța să înlocuiască sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei cu avertismentul raportat la atitudinea nesinceră a societății petente, a împrejuării că prin neîndpelinirea obligațiilor legale este pusă în pericol viața/integritatea corporală a propriilor angajați.
Totodată, instanța remarcă că societatea petentă nu a înțeles să invoce nicio circumstanță de natură a conduce la concluzia că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii.
Pentru considerentele mai sus expuse, se va respinge plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petent . (J_, CUI RO5234797), cu sediul ales la SCA S., P., Mojzi în C., ..5, județ C. în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Apelul se depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității
Pronuntata, astazi, 29.04.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./04.06.2015/4 ex
Tehored.Gr.T.E./04.06.2015
emis 2 ..2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 4944/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
