Pretenţii. Sentința nr. 6480/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6480/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 6480/2015
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 6480
Ședința publică de la 20.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. A. S.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. A. L. și pe pârât M. N. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data 20.05.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 27.05.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.07.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul G. A.-L. a chemat în judecată pe pârâtul M. V. DARIUS, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 4500 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin pierderea câinelui dat în îngrijire pentru dresaj, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.10.2013 a achiziționat de la numita I. R. din București un pui de rasa HUSKY SIBERIAN, femelă, contra sumei de 650 lei. În luna aprilie, el reclamantul fiind plecat, prietena sa i-a relatat la telefon că puiul de câine nu o ascultă și se impune a fi dresat. Astfel, reclamantul a căutat pe internet persoane care se ocupă cu dresajul și a decis să apeleze la pârât, care s-a recomandat a fi un bun dresor deoarece el dresa și câinii poliției.
Reclamantul a învederat că au convenit să achite lunar pentru dresaj suma de 800 lei lunar, mâncarea și vaccinurile fiind separat în sarcina sa, iar a doua zi urmând ca pârâtul să ia cățelușa de acasă de la reclamant, din Nisipari. A menționat că reclamantul că prietena lui i-a dat cățelușa în grijă pârâtului, înmânându-i și un avans de 300 lei, ocazie cu care s-a convenit că de fiecare dată când vrea să o vadă sau să știe de evoluția ei, să-l sune pe pârât.
În continuare, reclamantul a arătat că la o săptămână după ce i s-a înmânat cățelușa pârâtului, prietena sa a mers și a văzut-o în localitatea N. B., acolo unde pârâtul ținea câinii într-un grajd amenajat în canisă. Cu acea ocazie pârâtul i-a mai solicitat suma de 200 lei, ce i-a fost achitată. Pe data de 13 aprilie, când a ajuns reclamantul în țară, a vorbit cu pârâtul la telefon ca pe data de 14 aprilie să meargă împreună cu prietena sa să vadă cățelușa, lucru care s-a și întâmplat, fiind mulțumit de evoluția cățelușei. Cu această ocazie pârâtul i-a solicitat suma de 335 lei cu titlu de onorariu dresaj și vaccin, bani pe care reclamantul i i-a achitat.
Reclamantul a arătat că la data de 19 aprilie a luat cățelușa acasă pentru câteva zile, fiind sărbătorile, iar pe data de 25 aprilie pârâtul a venit să i-a cățelușa, conform înțelegerii, până pe data de 6 mai, ocazie cu care i-a solicitat suma de 150 lei pentru a-i cumpăra mâncare, sumă pe care reclamantul i-a achitat-o. Pe data de 6 mai, când trebuia să ia cățelușa, a plouat și nu a putut merge, urmând a o lua a doua zi. Pe data de 7 mai, pârâtul i-a sugerat la telefon că ar fi mai bine să o lase câteva zile fără să plătească nimic, doar să mai lucreze la refuzul de hrană. Pe data de 8 mai reclamantul a plecat din țară, iar a doua zi, în urma unui sms trimis de prietena sa pârâtului, acesta din urmă i-a răspuns să o mai lase, folosind același pretext.
Reclamantul a afirmat că pe data de 15 mai l-a sunat un colaborator al pârâtului care i-a relatat faptul că în acea zi i-au pierdut cățelușa, moment în care a sunat-o pe prietena lui să depună diligența necesară pentru găsirea cățelușei. Ajunsă la canisă, i s-a spus prietenei sale să caute în localitatea N. B., iar după 15 minute colaboratorul pârâtului i-a mărturisit acesteia că de fapt cățelușa era pierdută de multă vreme. Reclamantul a încercat să ia legătura cu pârâtul și l-a trimis pe tatăl său la câteva zile, care a constatat că canisa era părăsită și pârâtul își încetase activitatea. Tot cu acea ocazie a aflat de la colaboratorul pârâtului faptul că toți câinii fuseseră mutați și de fapt câinele dispăruse de mai mult timp, pârâtul punându-l să mintă cu privire la dispariție. Într-un târziu a reușit să ia legătura cu pârâtul care a fost de acord să-l despăgubească cu suma de 1000 euro reprezentând contravaloarea cățelușei prin raportare la investiția făcută de el, ulterior însă, s-a răzgândit și a refuzat să mai răspundă la telefon.
Reclamantul a susținut că urmare a faptei culpabile a pârâtului, care era obligat la paza și îngrijirea câinelui, a fost prejudiciat, existând o legătură de cauzalitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și 1357 Cod civil.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară e timbru în cuantum de 320,00 lei (f.2).
La data de 15.12.2014 pârâtul M. N. V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A afirmat că nu a avut nicio înțelegere sau vreun contract cu reclamantul. A menționat că este adevărat că în timpul său liber se ocupă cu antrenamentul câinilor de pază și protecție și că reclamantul l-a contactat prin internet de câteva ori cerându-i sfaturi pentru educarea și antrenarea unui cățel sar nu i-a solicitat niciodată ședințe de dresaj, discuțiile purtate referindu-se la modul de dresaj, la metodele ce le putea aplica pentru rasa respectivă precum și la tipul de hrană adecvată activităților fizice pe care urma să le execute cățelul. A învederat că la solicitarea reclamantului s-a întâlnit cu acesta și cu prietena lui pentru a vedea cățelul și eventual a-l ajuta la câteva ședințe de dresaj dar nu i-a solicitat niciodată sume de bani reclamantului și nici nu a primit cățelul în grijă. Singurele discuții legate de sume de bani au avut legătură cu ajutorul pe care urma să-l dea reclamantul asociației chinologice locale sub forma unei donații, în bani sau hrană pentru câini în vederea ajutării adăposturilor câinilor comunitari din C.. Pârâtul a susținut că a aflat de la prietena reclamantului că în data de 15 mai câinele reclamantului a fugit și că nu îl găsesc, iar reclamantul îl consideră pe el vinovat de fuga câinelui și de pierderea acestuia din cauza modului defectuos de realizare a dresajului. Pârâtul a alegat că la data la care reclamantul susține că a pierdut câinele el se afla la serviciu. A susținut că după acest episod reclamantul a început o campanie de amenințări și presiuni la adresa sa, acuzându-l că este responsabil de pierderea câinelui și, sub imperiul unei puternice emoții și înțelegând durerea sufletească a reclamantului, i-a propus adoptarea unui alt cățel. Acesta a fost de acord la început, pentru ca în scurtă vreme să reînceapă presiunile cu solicitarea unor sume de bani. Totodată, pârâtul a alegat că pretenția reclamantului la 4500 lei apare ca neserioasă și netemeinică și este o îmbogățire fără justă cauză, patrimoniul reclamantului nediminuându-se cu suma de 4500 lei, ci cu suma de 650 lei, așa cum reiese din actele depuse la dosar. A susținut pârâtul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
A fost administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri, cu interogatoriu pârâtului și proba testimonială, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit afirmațiilor reclamantului, necontestate de către pârât, coroborate și cu declarația martorului B. B. D., reclamantul a avut în proprietate un câine rasa HUSKY SIBERIAN - femelă, pe care l-a achiziționat de la numita I. R.. Acest fapt se coroborează și cu carnetul de sănătate al câinelui (f.13-26), în care se menționează rasa câinelui și deținătorul – I. R..
Reclamantul afirmă că acest câine a fost încredințat pârâtului pentru dresaj, iar pârâtul l-a pierdut, invocând răspunderea delictuală a acestuia.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1357 din Noul Cod Civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi îndeplinite cumulativ 4 condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, cele 4 condiții trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, presupune orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În opinia reclamantului, fapta ilicită a pârâtului constă în faptul că nu a avut grijă de cățel și a permis pierderea acestuia.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamantul nu a dovedit faptul că a predat cățelul pârâtului, obligație de îi revenea în conformitate cu art. 249 Cod procedură civilă. Astfel, chitanțele depus la dosar de către reclamant (f.10-13) sunt emise de Asociația "Save the dogs and other animals" și potrivit mențiunilor din acestea, sumele de bani au fost achitate cu titlu de donație.
Declarația martorului B. B. D. în sensul că cățelul a fost pierdut la dresaj nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Mai mult, martorul a declarat că știe de la soția reclamantul de faptul că cățelul a fost pierdut la dresaj mai demult, dar nu a perceput în mod direct faptul că pârâtul s-a ocupat de dresajul câinelui sau că acesta este cel care l-a pierdut.
Prin urmare, fapta ilicită săvârșită de pârât nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă.
Totodată, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut nici dovada prejudiciului invocat. Astfel, deși afirmă că prețul cățelului a fost de 650 lei, nu a depus nici un înscris în acest sens, iar declarația numitei I. R. G., după introducerea acțiunii, nu are nicio valoare probatorie, nefiind dată în fața instanței, administrarea probelor fiind supusă principiului nemijlocirii instanței. De asemenea, deși reclamantul afirmă că a plătit pârâtului mai multe sume de bani pentru orele de dresaj, vaccinuri și mâncare pentru cățel, nu a adus nicio probă în acest sens, depunând doar 3 chitanțe de 35, 30 și 30 lei eliberate de Asociația "Save the dogs and other animals" cu titlu de donație. Or, simplele afirmații nesusținut de probe nu fac dovada prejudiciului suferit, în condițiile în care orice prejudiciu de natură materială trebuie să fie cert.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanța reține culpa reclamantului în declanșarea acestui litigiu, motiv pentru care îl va obliga pe acesta să plătească pârâtului cheltuielile de judecată pe care acesta le-a suportat, respectiv suma de 1000,00 lei reprezentând onorariu de avocat, conform facturii fiscale din data de 01.04.2015 și chitanței de plată nr. 1009/01.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. A.-L., CNP_, cu domiciliul în ., .. 9, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul M. N. V., cu domiciliul în Năvodari,., .,..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecară reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. A. S. S. I. M.
Red. JudDAS/29.10.2015
Tehnored S./
4ex.2com/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6582/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5135/2015. Judecătoria... → |
|---|
