Plângere contravenţională. Sentința nr. 5058/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5058/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 5058/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.5058/05.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta .. și intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 28.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2014 sub nr._, petenta S.C. AMĂRUII S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..G.A.F. nr._ întocmit la data de 14.12.2014 de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., cu consecința exonerării de la plata amenzilor contravenționale aplicate.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că, la data de 14.12.2014, în jurul orei 18.00, inspectori din cadrul DIRECȚIEI REGIONALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C. au efectuat un control la punctul de lucru al societății din C., City Park Mall, spațiul 142, nivel Lake, ocazie cu care au reținut, pe de o parte, că raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu O.M.F.P. nr. 3512/2008, iar, pe de altă parte, că anunțul privind obligativitatea clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate nu era afișat, fiind nesocotite astfel prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
S-a precizat că în mod greșit a fost sancționată societatea petentă pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 întrucât conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 42 alin. (6) din același act normativ, răspunderea revine persoanelor fizice vinovate.
În ceea ce privește neafișarea anunțului privind obligativitatea clienților de a solicita și păstra bonul fiscal, petenta a învederat că acest anunț era afișat la data și ora controlului, în incinta punctului de lucru, la loc vizibil, însă organul de control a insistat că trebuia afișat deasupra aparatului de marcat fiscal. Din interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999 nu rezultă obligația agenților economici de afișare a anunțului respectiv deasupra aparatului de marcat, ci doar obligația de afișare la loc vizibil.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, apreciind că faptele imputate nu au un pericol social grav, iar sancțiunile aplicate prin procesul-verbal sunt disproporționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 42 alin. (6) din Legea nr. 82/1991, art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10).
Prin întâmpinarea (f. 20-26) depusă la data de 03.02.2015, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea apărărilor, intimata a învederat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 și Normelor metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute de O.M.F.P. nr. 3512/2008, societatea petentă are calitatea de contravenient indiferent de angajatul căruia îi revine obligația de a întocmi documentele justificative prevăzute de lege.
În legătură cu fapta prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, intimata a precizat că susținerile petentei în sensul că era montat afișul de atenționare a clienților privind obligația de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate sunt contrazise de răspunsul dat prin nota explicativă de managerul Bentu M., care a arătat că din neglijență afișul nu a mai fost montat pe perete după curățenia generală.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, intimata a arătat că faptele săvârșite prezintă un pericol social ridicat, astfel încât nu se justifică înlocuirea amenzilor contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, art. 1 din Legea nr. 82/1991, O.M.F.P. nr. 3512/2008, O.G. 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, și proba testimonială propusă de petentă, în cadrul căreia a fost audiată martora D. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..G.A.F. nr._ (f. 8) întocmit la data de 14.12.2014 de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., petenta S.C. AMĂRUII S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 6 din Legea nr. 82/1991 și cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că, în urma unui control operativ și inopinat desfășurat în data de 14.12.2014, orele 18.10, la punctul de lucru al S.C. AMĂRUII S.R.L. din C., City Park Mall, spațiul 142, nivel Lake, s-a constatat că raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, iar anunțul privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate nu era afișat.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, verificând conținutul procesului-verbal contestat în raport de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în actul de sancționare a fost reținută în mod corect și complet situația de fapt, acesta fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către inspectorii antifraudă aflați în exercițiul atribuțiilor ce le revin potrivit prevederilor legale. Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agenților constatatori, procesul-verbal beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, în ceea ce privește fapta constând în necompletarea raportului de gestiune pentru perioada 11.12.2014 – 14.12.2014, săvârșirea ei rezultă din coroborarea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ..G.A.F. nr._/14.12.2014 cu nota explicativă nr. 5190/14.12.2014 (f. 29) dată de numitul Bentu M., în calitate de manager al societății comerciale, acesta arătând că documentul justificativ nu a fost completat.
În referire la existența unei defecțiuni la imprimantă ce nu a permis generarea în format fizic a raportului de gestiune ținut în format electronic, petenta nu a probat faptul că a anunțat unitatea de service ori faptul că a fost reparată imprimanta ulterior efectuării controlului, în condițiile în care dacă reprezentații unității de service ar fi efectuat reparația, petenta ar fi achitat serviciile prestate, sens în care i s-ar fi eliberat dovada plății.
Cu privire la depoziția martorei D. A., propusă de contestatoare, instanța apreciază că declarația sa în legătură cu defecțiunea la imprimantă apare ca neverosimilă întrucât nu se coroborează cu niciuna din probele aflate la dosar, fiind chiar în contradicție cu acestea. În acest sens, în nota explicativă dată cu ocazia controlului efectuat de inspectorii antifraudă, la întrebarea referitoare la motivul pentru care la data și ora controlului raportul de gestiune zilnic aferent punctului de lucru din City Park Mall nu era completat, numitul Bentu M. a menționat că a uitat să completeze documentul din neglijență, nefăcând referire la existența unei disfuncționalități a imprimantei. Instanța mai constată că aceste susțineri ale petentei au fost făcute pentru prima dată în cadrul concluziilor reprezentantului convențional pe fondul cauzei, ulterior audierii martorei în ședință publică, nefiind invocate în cuprinsul plângerii contravenționale, astfel încât în lumina probelor administrare, are îndoieli asupra defecțiunii învederate, care, chiar dacă ar fi reținută în cauză, nu ar fi aptă de a conduce la înlăturarea răspunderii contravenționale. Mai mult decât atât, dacă documentul financiar-contabil ar fi fost completat, chiar și în format electronic, astfel cum susține petenta, ar fi putut fi prezentat agenților constatatori la momentul efectuării controlului.
Potrivit art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, nerespectarea acestor prevederi fiind sancționată cu amendă contravențională de la 300 lei la 4000 lei, conform art. 42 alin. (1) din același act normativ.
Conform pct. 35 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin O.M.F.P. nr.3512/2008, metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fișa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de gestiune. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate. Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare.
Prin necompletarea raportului de gestiune în perioada 11.12.2014 – 14.12.2014, societatea petentă a încălcat obligația prevăzută de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, conform cărora orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei întru-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar fapta petentei, săvârșită prin inacțiune, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, astfel că în mod corect a fost atrasă răspunderea contravențională a acesteia.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia nu persoana juridică S.C. AMĂRUII S.R.L. ar fi trebuit sancționată contravențional, ci persoana fizică vinovată de necompletarea documentului justificativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991, societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară potrivit prezentei legi, iar conform Normelor metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute de O.M.F.P. nr.3512/2008 la art. 1 și cuprinse în Anexa 1 – A, Norme generale, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 consemnează operațiunile economică-financiare în momentul efectuării lor. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor enunțate rezultă că obligația de întocmire a documentelor financiar-contabile revine persoanei juridice, respectiv societății comerciale, acest subiect de drept făcându-se vinovat de nerespectarea obligațiilor legale independent de atragerea răspunderii persoanei fizice care completează și înregistrează efectiv documentele justificative.
Cu referire la fapta constând în neafișarea anunțului privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, în concordanță cu dispozițiile art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma existentă la momentul încheierii procesului-verbal, constituie contravenție neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțurile prevăzute la art. 9 alin. (2), iar în conformitate cu acest text de lege, utilizatorii sunt obligați să afișeze la loc vizibil anunțuri de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonurile fiscale până la părăsirea unității de livrare a bunurilor. Încălcarea interdicției prevăzute de textul de lege se sancționează cu amendă de la 2000 la 4000 lei, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din același act normativ.
Fapta petentei S.C. AMĂRUII S.R.L. constând în omisiunea a afișa anunțul prevăzut de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 rezultă din constatările personale ale inspectorilor din cadrul intimatei, coroborate cu nota explicativă dată de către numitul Bentu M. (f. 29), care, la solicitarea agenților constatatori de a preciza de ce la data și ora controlului nu era afișat anunțul privind obligația clienților de a solicita și păstra bonurile fiscale până la ieșirea din unitate, a precizat că „din neglijență afișul nu a mai fost montat pe perete după curățenia generală”.
Depoziția martorei D. A. sub aspectul existenței afișului nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal ..G.A.F. nr._/14.12.2014, întrucât aceasta a declarat că nu a fost de față la momentul efectuării controlului, ci a sosit la punctul de lucru al societății ulterior, nepercepând astfel fapta prin propriile simțuri la momentul săvârșirii ei. În legătură cu planșa foto anexată la fila 12 din dosar, aceasta nu face existenței anunțului la momentul controlului, câtă vreme nu este coroborată cu alte mijloace de probă, instanța luând în considerare și faptul că managerul societății, Bentu M., a recunoscut că anunțul nu era afișat.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că fapta pentru care petenta a fost sancționată în temeiul art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenție, în mod corect fiind atrasă răspunderea contravențională a societății S.C. AMĂRUII S.R.L.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate de către organul constatator, instanța va examina proporționalitatea dintre gravitatea faptelor comise și sancțiunile aplicate, în analizarea căreia va avea în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Principiul proporționalității este prevăzut atât de art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, cât și în jurisprudența CEDO, stabilindu-se că orice măsură punitivă trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii, fiind efectuată de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces-verbal. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientului, cât și cele reale.
În concret, examinând proporționalitatea amenzii în cuantum de 3000 lei aplicate pentru contravenția constând în neîntocmirea raportului de gestiune, instanța are în vedere perioada scurtă pentru care documentul financiar-contabil nu a fost întocmit, respectiv 4 zile, cuantumul ridicat al amenzii, acesta fiind orientat către maximul prevăzut de lege, conduita petentei pe tot parcusul procesului, aceasta nerecunoscând fapta și încercând să denatureze adevărul prin invocarea unei pretinse defecțiuni a imprimantei care ar fi determinat imposibilitatea generării raportului de gestiune, precum și împrejurarea că societatea nu se află la primul conflict cu legea contravențională, cazierul contravențional depus la dosarul cauzei (f. 47-48) relevând că a mai fost sancționată pentru comiterea în trecut (la data de 13.12.2013, 05.04.2014) a aceluiași gen de fapte, cele prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991. Deși petenta a afirmat că nu există un istoric contravențional întrucât toate procesele-verbale întocmite au fost contestate, nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens astfel că simpla afirmație nu poate fi avută în vedere.
În raport de aceste date și ținând cont că rolul sancțiunilor contravenționale este în principal preventiv, și doar în subsidiar represiv, instanța apreciază că în mod corect a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, nefiind justificată înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul. Cu toate acestea, raportat la criteriile analizate instanța consideră că amenda cu care societatea contravenientă a fost sancționată este excesivă, nerespectând exigența proporționalității și realizând un scop eminamente represiv, motiv pentru care va admite în parte plângerea contravențională, urmând a dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate pentru această faptă de la 3000 lei la 800 lei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, instanța va fi ține seama la analizarea proporționalității dintre gravitatea faptei comise și amenda contravențională de criteriile sus-menționate, reținând în primul rând că atenționarea clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate contribuie la determinarea clienților să solicite bonuri fiscale pentru mărfurile cumpărate sau serviciile prestate, iar, pe cale de consecință, operatorul aparatului de marcat fiscal emite bonuri fiscale înregistrând astfel în memoria casei de marcat, respectiv în contabilitatea societății, veniturile realizate din comercializarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța apreciază că o reindividualizare a cuantumului sancțiunii este necesară, având în vedere că agenții constatatori au aplicat amenda în cuantumul maxim, respectiv 4000 lei, sancțiune ce nu respectă criteriul proporționalității și față de faptul că, ulterior efectuării controlului, petenta a procedat la afișarea anunțului privind atenționarea clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, conformându-se astfel prevederilor legale.
În consecință, instanța va dispune diminuarea cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea acestei fapte de la 4000 lei la 2000 lei, formându-și convingerea că petenta nu va mai repeta comiterea contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. AMĂRUII S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, CUI_, cu sediul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 București.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea 82/1991, de la 3000 lei la 800 lei, și a cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, de la 4000 lei la 2000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D/
Tehnoredact.D.Ș./D.D./4 ex./25.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5054/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5016/2015. Judecătoria... → |
|---|
