Contestaţie la executare. Sentința nr. 5054/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5054/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 5054/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5054/05.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. M. R. S.A. prin administrator judiciar Fair & Full Insolvency Consulting Ipurl și intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.10.2014 sub numărul_, contestatoarea S.C. M. R. S.A., prin administrator judiciar Fair & Full Insolvency Consulting Ipurl, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat anularea actelor și formelor de executare a garanției în cuantum de 2.133.878,94 lei constituită în favoarea intimatei, cu consecința obligării acesteia la restituirea sumei executate, precum și suspendarea efectelor actului de executare a garanției materializat sub forma adresei nr._/30.09.2014 prin care A.J.F.P. C. a solicitat Trezoreriei Municipiului C. decontarea din garanția constituită de contestatoare pentru accize alcool etilic a sumei de 2.133.878,94 lei.
În motivarea în fapt a contestației, s-a arătat, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât contestatoarea S.C. M. R. S.A. este o societate aflată în insolvență, astfel încât împotriva acesteia nu se puteau dispune măsuri de executare silită.
A mai învederat contestatoarea că au fost încălcate dispozițiile art. 136 alin. (1) C.pr.fisc., iar prevederile art. 128 alin. (1) din același act normativ nu sunt incidente, astfel că, deși societatea avea la data de 31.08.2014 obligații fiscale exigibile în valoare de 90.263.765 lei, în același timp avea sume de rambursat al căror cuantum de_ lei este mai mare decât valoarea obligațiilor fiscale exigibile, sumă pentru care a solicitat compensarea, motiv pentru care organului fiscal îi era interzis să execute garanția constituită de antrepozitar.
În continuare, contestatoarea a precizat că au fost nesocotite prevederile art. 141 C.pr.fisc., fapt ce atrage nelegalitatea executării garanției, întrucât nu există un titlu executoriu care să stea la baza executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 136 alin. (1) și art. 128 alin. (1) C.pr.fisc., art. 141 C.pr.fisc.
În dovedire, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestația la executare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea (f. 102) depusă la data de 05.11.2014, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, argumentată prin prisma faptului că adresa nr._/30.09.2014 prin care A.J.F.P. C. a solicitat trezoreriei C. decontarea din garanția constituită de contestatoare pentru accize alcool etilic a sumei de 2.133.878,94 lei reprezintă o simplă înștiințare asupra unei stări de fapt, și nu un act de executare.
Asupra fondului cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, arătând că garanția poate face obiectul valorificării conform art. 128 alin. (1) din O..G. nr. 92/2003, fără a se considera că organul fiscal aplică măsuri de executare silită, acesta, în realitate, dispunând doar virarea sumei de bani în conturile de venituri corespunzătoare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 128 alin. (1) din O..G. nr. 92/2003.
La termenul de judecată din data de 08.12.2014, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea S.C. M. R. S.A., iar în ședința publică din 28.04.2015 a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată.
În ceea ce privește probatoriul administrat, în cauză a fost încuviințată la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C.pr.civ., excepția inadmisibilității, invocată de intimată și unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 28.04.2015, instanța expune următoarele considerente:
Potrivit art. 20654 Cod fiscal, antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat și expeditorul înregistrat au obligația depunerii la autoritatea competentă a unei garanții, conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile. În situația în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat și expeditorul înregistrat înregistrează obligații fiscale restante cu mai mult de 30 de zile, administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, garanția se extinde și asupra acestora de drept și fără nicio altă formalitate.
În temeiul acestei dispoziții legale, contestatoarea S.C. M. R. S.A. a constituit în favoarea A.J.F.P. C., ca autoritate fiscală teritorială competentă, o garanție în cuantum de 448.420 euro, conform deciziei nr. 18/13.02.2014 emisă de A.N.A.F. – Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală G. – Biroul Vamal de Frontieră C. (f. 22-23).
Prin adresa nr._/30.09.2014 (f. 151), A.J.F.P C. a solicitat Trezoreriei municipiului C. să vireze din contul de garanții de antrepozit fiscal 5079 suma de 2.133.878,94 reprezentând garanția constituită în vederea autorizării S.C. M. România S.A. ca antrepozitar fiscal.
Potrivit art. 128 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, și art. 124 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, organul fiscal competent se îndestulează din garanțiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că adresa nr._/30.09.2014 prin care A.J.F.P. C. a solicitat trezoreriei C. decontarea din garanția constituită de antrepozitar pentru accize alcool etilic a sumei de 2.133.878,94 lei reprezintă o simplă înștiințare asupra unei stări de fapt, și nu un act de executare, instanța constată că, în fapt, prin contestația la executare promovată în prezenta cauză, S.C. M. R. S.A. a solicitat anularea măsurii de executare a garanției înseși, și nu a adresei nr._/30.09.2014 emise de A.J.F.P. C..
Din ansamblul reglementării legale privind garanția constituită de antrepozitarii fiscali în scopul de a asigura plata accizelor care pot deveni exigibile se desprinde concluzia că executarea garanției are natura juridică a unui act de executare în sensul art. 172 Cod procedură fiscală, neexistând o dispoziție legală care să conducă la o concluzie contrară.
Executarea silită este procedura prin care se asigură, cu ajutorul forței coercitive a statului, realizarea drepturilor creditorului în cazul neîndeplinirii de bunăvoie a obligațiilor corelative stabilite în sarcina debitorului.
În același sens dispune și art. 136 alin. (1) Cod procedură fiscală, în conformitate cu care în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Din acest motiv, nu pot fi primite apărările intimatei conform cărora organul fiscal nu aplică măsuri de executare silită ci doar dispune virarea sumei de bani în conturile sale, întrucât această retragere a sumei reprezentând garanția, realizată silit, de către organul fiscal, reprezintă chiar o executare silită.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de intimată, prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, instanța reține că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform dispozițiilor art. 141 alin. (1)1 și (2) Cod procedură fiscală, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Totodată, potrivit art. 136 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, executarea silita începe numai după ce organul fiscal a transmis debitorului înștiințarea de plata prin care i se comunica acestuia suma datorata, iar după înștiințare au trecut 15 zile de la comunicare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată că nu există un titlu executoriu emis potrivit prevederilor art. 141 alin. (1)1 Cod procedură fiscală, care să conțină mențiunile impuse de acest text de lege, aspect necontestat de intimată.
În consecință, de vreme ce nu a fost emis un titlu executoriu de organul de executare și, întrucât executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu, instanța reține că intimata nu avea dreptul să execute garanția în cuantum de 2.133.878,94 lei constituită de antrepozitarul S.C. M. R. S.A. pentru garantarea îndeplinirii obligației de plată a accizelor datorate pentru alcool etilic, fiind în consecință încălcate prevederile art. 141 Cod procedură fiscală.
Referitor la cauza de nulitate a executării silite constând în nerespectarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu titlu preliminar, față de data declanșării executării, instanța ia act că este aplicabilă Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, și nu Legea nr. 85/2006.
În concordanță cu prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Prin încheierea nr. 347/26.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., s-a admis cererea formulată de debitoarea S.C. M. R. S.A. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia.
Aplicând dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 la situația de fapt reținută în cauză, se observă că la data îndestulării intimatei din garanția în valoare de 2.133.878,94 lei executarea silită împotriva contestatoarei S.C. M. R. S.A. era de drept suspendată. D. consecință, măsura executării garanției respective a fost luată cu nesocotirea 75 alin. (1), câtă vreme s-a procedat la executare silită deși debitoarea urmărită se afla în procedura insolvenței.
În continuare, analizând motivul de nelegalitate a executării constând în încălcarea dispozițiilor art. 136 alin. (1) Cod procedură fiscală, instanța reține din certificatul de atestare fiscală nr._/17.09.2014 (f. 34), emis de către A.J.F.P. C. că, la data de 31.08.2014, contestatoarea figura în evidențele fiscale cu obligații de plată (principale și accesorii) exigibile în valoare de 90.263.765 lei, dar și cu sume de rambursat în valoare de_ lei, reprezentând sume negative de TVA solicitate la rambursare.
Or, art. 136 alin. (1) Cod procedură fiscală interzice executarea silită în situația în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Prin urmare, se constată că și sub acest aspect organul fiscal în mod nelegal a procedat la executarea garanției constituite de antrepozitar.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, constatând caracterul nelegal al executării garanției, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită a garanției în cuantum de 2.133.878,94 lei constituită de S.C. M. R. S.A. la dispoziția intimatei.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării, devin incidente dispozițiile art. 174 alin. (4) Cod procedură fiscală, conform cărora în cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.
Având în vedere soluția de admitere a contestației la executare și de anulare a executării silite a garanției constituite în baza deciziei nr. 18/13.02.2014 emise de A.N.A.F. – Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală G. – Biroul Vamal de Frontieră C., în vederea restabilirii situației anterioare executării nelegale, instanța va admite cererea de întoarcere a executării și va obliga intimata să restituie suma de 2.133.878,94 lei către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. R. S.A. prin administrator judiciar Fair & Full Insolvency Consulting Ipurl, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, cu sediul în M., ., jud.C. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ., nr.18, jud.C..
Anulează executarea silită a garanției în cuantum de 2.133.878,94 lei constituită de contestatoare la dispoziția intimatei.
Dispune întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată a sumei de 2.133.878,94 lei către contestatoare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.,tehnored.jud.D.D.
4 ex./24.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5050/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5058/2015.... → |
|---|
