Pretenţii. Sentința nr. 7084/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7084/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 30549/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7084
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : Minaev I.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie, având ca obiect anulare act desfiintare conventie, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., ., . pârâtul D. I. CLASS SRL, cu sediulîn C., ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceste instanțe în data de 25.09.2014, reclamanta L. EXPRESS S.R.L., în contradictoriu cu pârâta D. I. CLASS S.R.L., a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat între părți în data de 23.01.2014 și materializat în factura fiscală ., nr._/23.01.2014, să oblige pârâta la restituirea sumei de 1.040 de lei, pe care i-a plătit-o în temeiul contractului desființat, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.
În motivare, a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii din data de 23.01.2014, materializat în factura fiscală ., nr._/23.01.2014, prin care pârâta și-a asumat obligația de a presta un curs de igienă alimentație publică pentru un număr de 13 angajați ai săi, în schimbul sumei de 1.040 de lei, câte 80 de lei pentru fiecare angajat, pe care i-a achitat-o pârâtei în data de 23.01.2014, conform chitanței nr._ din data de 23.01.2014, fără ca aceasta să își îndeplinească obligația contractuală asumată.
Reclamanta a mai învederat că, astfel cum rezultă din adresa nr. 12.950/12.08.2014 a D.S.P. C., pârâta nu era autorizată de această instituție publică să desfășoare programe de instruire a angajaților privind însușirea noțiunilor fundamentale de igienă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164, art. 1240, art. 1270, art. 1321 și următoarele Cod civil.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: factura fiscală ., nr._/23.01.2014, chitanța nr._ din data de 23.01.2014 și adresa nr. 12.950/12.08.2014 a D.S.P. C..
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 77,80 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, legal citată, cu un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor anexate acesteia, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări în cauză.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii în formă simplificată, materializat în cuprinsul facturii fiscale ., nr._/23.01.2014, acceptată de fiecare parte prin ștampilă și semnătură, prin care pârâta și-a asumat obligația de a presta un curs de igienă alimentație publică pentru un număr de 13 angajați ai reclamantei, în schimbul sumei de 1.040 de lei, câte 80 de lei pentru fiecare angajat, iar reclamanta și-a asumat obligația corelativă de plată a sumei de 1.040 de lei, cu titlu de preț al cursului de igienă alimentație publică, pe care și-a îndeplinit-o în data de 23.01.2014, astfel cum rezultă din chitanța nr._ din data de 23.01.2014, care atestă plată către pârâtă a sumei de 1.040 de lei, cu acest titlu.
Din adresa nr. 12.950/12.08.2014 a D.S.P. C. rezultă că pârâta, la momentul încheierii contractului, precum și ulterior nu era autorizată de această instituție publică să desfășoare programe de instruire a angajaților privind însușirea noțiunilor fundamentale de igienă.
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 Cod de procedură civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturii invocate de creditoarea din prezenta cauză în susținerea pretențiilor sale se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în privința facturii fiscale menționate în cele ce preced, sunt aplicabile prevederile art. 272, 273 și 277 Cod procedură civilă.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și împotriva emitentului. În cauză, factura fiscală ., nr._/23.01.2014, emisă de pârâtă, a fost asumată de acesta prin semnătură și ștampilă.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract în formă simplificată valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de prestare a cursului de igienă alimentație publică pe care și l-a asumat în temeiul contractului.
Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și alin. 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului.
Conform art. 1522 alin. 1 și alin. 5 din același act normativ, debitorul poate fi pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată, în acest caz, acesta având dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată.
Prin raportare la dispozițiile art. 1548, în acord cu care, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, instanța reține că, în materie contractuală, creditorului îi revine doar obligația probării existenței obligației de a da sau de a face, care are drept efect activarea a 2 prezumții: prezumția de neexecutare a obligației de către debitor și prezumția de culpă a debitorului în neexecutarea obligației contractuale asumate, care trebuie răsturnate de acesta.
În consonanță cu dispozițiile art. 1549 alin. 1, dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin, care, în acord cu prevederile art. 1550 alin. 1, poate fi dispusă de instanță, la cerere.
În concordanță cu prevederile art. 1554 alin. 1, contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu fost niciodată încheiat, cu excepția situațiilor în care legea prevede altfel, fiecare parte fiind ținută să restituie celeilalte părți prestațiile primite.
Din analiza dispozițiilor normative expuse în precedent, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea rezoluțiunii contractului intervenit între părți, astfel, reclamanta, partea care a solicitat dispunerea rezoluțiunii, și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a prețului serviciilor contractate, pe când pârâta, în mod culpabil, nu și-a executat obligația sinalagmatică asumată în temeiul contractului, neexecutarea din partea acesteia fiind totală și neimputabilă creditoarei-reclamante, pârâta fiind pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată, situație în care se impune admiterea capătului de cerere principal formulat de reclamantă și dispunerea rezoluțiunii contractului de prestări servicii încheiat între părți în data de 23.01.2014 și materializat în factura fiscală ., nr._/23.01.2014.
Ca o consecință a dispunerii rezoluțiunii contractului, prin raportare la dispozițiile art. 1554 alin. 1 Cod civil, precitate, și la cele ale art. 1635, art. 1636 și art. 1639 din același act normativ, se impune și admiterea capătului de cerere accesoriu formulat de reclamantă și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 1.040 de lei, care i-a fost plătită de aceasta în temeiul contractului desființat.
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 77,80 de lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 77,80 de lei, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 77,80 de lei, dovada plății acesteia fiind făcută cu chitanța aflată la fila 6 a dosarului, situație în care acesta capăt de cerere urmează a fi admis, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 77,80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta L. E. S.R.L., cu sediul în C., ., ., . cu pârâta D. INTERNAȚIONAL CLASS S.R.L., cu sediulîn C., ., ., ., Jud. C..
Dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat între părți în data de 23.01.2014 și materializat în factura fiscală ., nr._/23.01.2014.
Obligă pârâta să îi restituie reclamantei suma de 1.000 de lei, plătită de reclamantă în temeiul contractului desființat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 77,80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
red.jud..M.I./30.06.2015
tehnored.D.M./13.06.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 6467/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6667/2015. Judecătoria... → |
|---|
