Pretenţii. Sentința nr. 9549/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9549/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9549/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9549
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. E. D.
Grefier: S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant O. N., reclamant C. L. N. și pe pârât B. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data 03.09.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 10.09.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.04.2015 sub nr._ , reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR și C. L. NĂVODARI a chemat în judecată pe pârâtul B. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 4229,93 lei, reprezentând contravaloare contract de concesiune precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, reclamantul a arătata că, la data de 15.08.2005 între părți s-a încheiat un Contract de concesiune având ca obiect terenul situat în Năvodari, ., în baza căruia au fost emise facturi ce au fost comunicate pârâtului. Totodată s-a arătat că s-a procedat la notificarea-somarea debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicându-i-se facturile în copie și procesul verbal de stabilire a penalităților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 C civ.
La data de 14.05.2015, în urma solicitării instanței de judecată, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că suma de 4229,93 lei reprezintă debit principal( suma de 3125,01 lei pentru perioada 01.01._13) și accesorii pentru întârziere la plată conform art.7 din contract( suma de 1104,92 lei) solicitând și cheltuieli de judecată în cuantum de 248 lei.
De asemenea, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de Concesiune nr._/25.11.2010 având ca obiect un teren cu destinație de spațiu comercial situat în Năvodari, ., lot 2, in suprafață de 161mp.Terenul se concesiona pe durata existenței construcției, începând cu data predării-primirii imobilului. Prețul concesiunii a fost stabilit conform art.3 din contract, urmând să fie plătit până la data de 31 martie a fiecărui an.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: contract de concesiune nr._/25.11.2010(f19-22),facturi fiscale16-18), notificare-somație nr._/19.09.2013(f 12-14)..
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe și a-și face apărări.
La termenul din data de 03.09.2015 reclamantul a depus precizări prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de obiect față de împrejurarea că pârâtul a achitat în integralitate debitul, solicitând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamant, în calitate de concedent și pârât în calitate de concesionar a fost încheiat Contractul de Concesiune nr._/25.11.2010 având ca obiect preluarea in concesiune a terenului situat în Năvodari, ., lot 2, in suprafață de 161mp.
În temeiul acestui contract, reclamantul a emis o . facturi fiscale către pârât pentru plata prețului concesiunii, respectiv factura nr._/19.01.2011 scadentă la data de 31.03.2011, factura nr._/19.01.2012 scadentă la data de 31.03.2012, factura nr._/07.02.2013 scadentă la data de 31.03.2013.
Din înscrisul aflat la fila 13 din dosar, instanța constată că la data de 19.09.2013 pârâtul a fost notificat pentru plata creanței in cuantum de 4229,93 lei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Conform art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Între reclamant și pârât s-a născut așadar un raport juridic, iar în temeiul acordului intervenit, reclamantul a înțeles să își execute obligația, iar pârâtul a refuzat să achite prețul concesiunii, cuantumul creanței rezultând din facturile fiscale neachitate în termen.
În cauza de față, reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, astfel încât instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 C proc civ că și- a executat propriile obligații.
După promovarea cererii de chemare in judecată, pârâtul a achitat debitul în valoare de 4229,93 lei așa cum rezultă din chitanțele de plată depuse de reclamant.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează sa respingă cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.
Potrivit disp.art .453 alin.1 Cod proc.civ „ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Potrivit disp.art 454 Cod proc.civ ” Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”
Având în vedere aceste dispoziții legale, cererea reclamantului de acordare a acestor cheltuieli, existența la dosar a dovezilor privind achitarea sumei de 248 lei reprezentând onorariu de avocat instanța va admite cererea privind obligarea la cheltuieli de judecată și va dispune obligarea pârâtului la suma de 248 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ORAȘUL NĂVODARI și C. L. NĂVODARI,ambele cu sediul în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul B. G., cu domiciliul în Năvodari, D2, nr. 55, jud. C., ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 248 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 10.09.2015
Președinte Grefier,
R. E. D. S. I. M.
Red. Jud R.E.D./
Tehnored gref.S./
4ex.2com/……………
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9589/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 947/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
