Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 2757/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 10.12.2014 sub nr._, contestatorul S.C. R. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul M. M. PRIN PRIMAR contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite, solicitând anularea formelor și actelor de executare silită efectuate de intimat prin somația nr 16/21.11.2014 și titlul executoriu nr. 16 pentru suma de 147.346 lei.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că titlul executoriu a fost pus în executare fără a fi învestit cu formulă executorie, iar creanța nu este certă deoarece titlul executoriu nu identifică titlul de creanță prin care s-ar fi stabilit sau individualizat suma de plată cu titlu de obligații fiscale. Față de dispozițiile noului Cod de procedură civilă modificat prin Legea nr. 138/2014, contestatorul apreciază că titlurile executorii fiscale constituie înscrisuri care pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. În plus, contestatorul a învederat instanței că executarea silită este nulă pentru inexistența unei creanțe certe întrucât titlul executoriu nu indică documentul prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată.

De asemenea, s-a arătat că somația de plată nu cuprinde numărul dosarului de executare silită. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că există o îndoială serioasă cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor fiscale, iar măsura executării silite prejudiciază drepturile contestatorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură fiscală, C. proc. civ.

În probațiune, s- au depus înscrisuri: somație, titlu executoriu.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.

În probațiune, intimata a depus copia dosarului de executare silită.

Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:

Intimata l-a somat în data de 21.11.2014 pe contestator să achite suma de 147.346 lei reprezentând taxă clădiri.

Potrivit titlului executoriu nr. 16/21.11.2014, obligația fiscală este reprezentată de taxă clădiri curentă și rămășiță.

În prezenta cauză, contestatorul solicită anularea formelor și actelor de executare silită efectuate de intimat prin somația nr. 16/21.11.2014 și titlul executoriu nr. 16 pentru suma de 147.346 lei pentru considerentul că titlul executoriu a fost pus în executare fără a fi învestit cu formulă executorie, iar creanța nu este certă deoarece titlul executoriu nu identifică titlul de creanță prin care s-ar fi stabilit sau individualizat suma de plată cu titlu de obligații fiscale.

Instanța reține că procedura fiscală stabilește că orice persoana interesată, care demonstrează că are un interes poate face contestație îndreptată împotriva masurilor de executare silita, oricărei modalități a executării silite, a fiecarui act de executare silita efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor executorii în condițiile dispozițiilor art. 172 alin. 3 din O.G. 92/2003, respectiv în cazul în care acest titlul nu este o hotărâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia.

În drept, se reține că potrivit art. 141 C. proc. fisc, Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 110 alin. 2 și 3 Cod de procedură fiscală colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.

Dispozițiile art. 41 din Codul de procedură fiscală dispun că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, potrivit art. 45 din același act normativ acesta producând efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 44.1 din Normele metodologice organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.

Totodată, instanța reține că potrivit art. 44 C proc. fiscala, actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

Potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent sau în alt mod prevăzut de lege.

Astfel, în ceea ce privește apărările contestatorului în sensul că titlul executoriu a fost pus în executare fără a fi învestit cu formulă executorie, instanța constată că numai în măsura în care Codul de procedură fiscală nu dispune, se vor aplica prevederile Codului de procedură civilă (art. 2 C. proc. fisc).

Or, în speță, instanța constată că intimata a emis în data de 26.03.2014 Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, ce i- a fost comunicată contestatorului prin fax, în conformitate cu dispozițiile art. 44 C. proc. fiscal.

Astfel, titlul de creanță a fost comunicat debitorului și a devenit titlu executoriu, prin împlinirea termenului de plată.

În aceste condiții, în mod legal, intimata a emis titlul executoriu și somația de plată din data de 21.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 110 alin.2 și 3 Cod de procedură fiscală și art. 141 C. proc. fiscal.

Astfel, față de modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze procedura de executare silită a creanțelor fiscale, rezultă că aceasta o procedură specială, diferită de executarea silită reglementată de Codul de procedură civilă, fiind incompatibilă cu dispozițiile art. 640 ¹ C. proc. civ.

Prin urmare, organul de executare fiscal poate declanșa procedura execuțională în măsura întrunirii condițiilor impuse de Codul de procedură fiscală, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie a titlului de creanță, întrucât titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent sau în alt mod prevăzut de lege (art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală).

În consecință, instanța învederează contestatorului că dispozițiile Codului de procedură fiscală prevăd în mod expres că prin ajungerea la scadență a titlului de creanță acesta devine titlu executoriu, astfel încât, sub acest aspect, Codului de procedură fiscală nu se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

În ceea ce privește motivele contestației la executare privind declanșarea procedurii execuționale în condițiile inexistenței unei creanțe certe întrucât titlul executoriu nu indică documentul prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată, instanța reține următoarele:

Intimata a emis în data de 26.03.2014 Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, ce i- a fost comunicată contestatorului prin fax, în conformitate cu dispozițiile art. 44 C proc. fiscal.

Astfel, titlul de creanță a fost comunicat debitorului și a devenit titlu executoriu, prin împlinirea termenului de plată. Prin urmare, instanța constată că titlul executoriu nr. 16/21.11.2014 cuprinde cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal, data întocmirii titlului, semnătura organului de executare, iar neindicarea documentului prin care sa individualizat suma de plată nu constituie un motiv de nulitate a titlului executoriu și în speță, a executării silite.

Pentru aceleași considerente, instanța apreciază că nici neindicarea numărului dosarului de executare silită nu constituie un motiv de nulitate a executării silite, întrucât contestatorul nu a probat cauzarea vreunei vătămări.

Prin urmare, cercetând actele dosarului de executare silită instanța apreciază că procedura execuțională a fost declanșată de către intimată cu respectarea dispozițiilor legale, iar contestatorul nu a dovedit nici un motiv de nelegalitate a executării. Pe cale de consecință, se va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.

Raportat la cererea de suspendare a executării silite, potrivit dispozițiilor art. 718 C. proc. civ., instanța poate suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare.

Termenul „până la soluționarea contestației la executare” trebuie interpretat în sensul că se poate suspenda executarea silită până la soluționarea pe fond a contestației la executare și nu până la soluționarea irevocabilă a acesteia. Argumentul de interpretare juridică „unde legea nu distinge nu poate nici interpretul să distingă” nu are aplicabilitate întrucât primează interpretarea logică potrivit căruia „excepțiile sunt de strictă interpretare”. Astfel, textul care prevede posibilitatea suspendării executării silite, reprezintă un text special, derogator de la regulile executării silite, caracterizate prin urgența acestei faze a procesului civil. Acesta este și motivul pentru care suspendarea executării se poate dispune doar în condiții speciale și cu plata unei cauțiuni. Prin urmare, fiind un text special acesta trebuie interpretat restrictiv și anume că se poate suspenda executarea până la soluționarea contestației și nu până la soluționarea definitivă a acesteia. Acolo unde legiuitorul a considerat că trebuie să se dispună suspendarea până la soluționarea irevocabilă a unei cereri a stabilit expres acest aspect.

În condițiile în care prezenta cauza se află la momentul procesual al soluționării pe fond a contestației la executare, cererea de suspendare va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Având în vedere că revine contestatoarei culpa în declanșarea prezentului litigiu, se va respinge și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul ./80/1991, CUI RO_ cu sediul în Constanta, .-24, J. C., în contradictoriu cu intimatul M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., ., J. C..

Respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 11.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Meral F. M. B.

Red jud MF: 26.03.2015

Tehnored gref MB: 26.03.2015

4 ex