Plângere contravenţională. Sentința nr. 2958/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2958/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 31737/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 2958
Ședința publica din 13.03.2015
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent M. M. și pe intimat P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 02.03.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014 sub nr._ petenta M. M. a contestat procesul-verbal . nr._ din data de 19.09.2014.
În motivare a arătat că a ocupat trotuarul până la limita ușii garajului, fără să blocheze calea de acces, iar la revenirea la mașină nu a mai găsit-o.
Petenta nu a motivat în drept cererea de chemare în judecată.
În dovedire a depus copii de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate pe numele petentei, proces-verbal de predare-primire emis de Litoral Connect SRL, proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.09.2014, chitanță.
Intimatul P. M. C.-Direcția Poliția Locală nu a formulat întâmpinare, dar a depus copii de pe următoarele înscrisuri care au stat la baza întocmirii procesului-verbal: transcrierea mecanică a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, dispoziție privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar, planșe foto.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.09.2014 petenta a fost sancționată pentru că a staționat voluntar cu autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe . garajului de la numărul 44, blocând astfel accesul în/din garaj, faptă prevăzută de art.143 lit.d) din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002.
De asemenea, s-a dispus ridicarea autovehiculului în conformitate cu art.64 alin.(1) din OUG nr.195/2002 republicată.
Conform art.143 lit.d) din HG nr.1391/2006 “Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice”.
Art.64 din OUG nr.195/2002 republicată arată că “Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt petenta a staționat voluntar cu autoturismul marca Peugeot, având nr. de înmatriculare_ pe . garajului de la numărul 44, blocând astfel accesul în/din garaj.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri și de asemenea este susținută de planșele foto depuse la dosarul cauzei la filele 27,28 din care reiese cu claritate cele reținute în procesul-verbal.
Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petenta trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție. Instanța constată că petenta nu a propus nicio probă în susținerea cererii sale.
În consecință instanța constată că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și că se face vinovată de săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație și că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Referitor la măsura ridicării autovehiculului, instanța apreciază că aceasta a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale și în consecință o va menține.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța reține art.453/Cod proc.civ care arată „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” și în consecință va obliga petenta la plata către intimatul P. M. C. a sumei de 300 lei reprezentând onorariu de avocat.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . DPLC nr._/19.09.2014 ca legal și temeinic
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. M., cu domiciliu în CONSTANTA, .-19, jud. C., CNP_ în contradictoriu cu intimatul P. M. C. - Direcția Poliția Locală, cu sediu în C., jud. C. ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.09.2014 ca legal și temeinic.
Obligă petenta la plata către intimat a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
Red. Jud. I.M.I. /28.03.2015
Tehnored. L.O./ex 2/30.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3459/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3448/2015.... → |
|---|
