Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 809/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 809/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 809/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 809/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E.
GREFIER A. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . CU SEDIUL ALES și pe pârât ., având ca obiect cerere de valoare redusă
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 25.02.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 04.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2014 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (Titlul X din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă), reclamanta . SA ( fosta . chemat în judecată pe pârâtul . solicitând instanței să oblige paratul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de debit principal, la care să se adauge dobânda contractuală în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculată de la scadență și până la plata efectivă a debitului. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
În motivarea acțiunii, creditoarea reclamantă a arătat că debitorul pârât datorează suma solicitată în virtutea relațiilor contractuale derulate între acestea, arătând că între părți a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din data de 08.12.2010. În temeiul acestui contract, reclamanta a vândut pârâtei produse alimentare – 20 de saci de făină de cozonac, pentru care a emis factura nr. FDDM104385/06.12.2011 pentru prețul de 2604 lei. Factura a fost acceptată la plată prin semnătură și ștampilă și a fost achitată parțial, în prezent debitul restant fiind în cuantum de 1000 lei.
Arată că deși a notificat pârâtul în repetate rânduri, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile contractuale. Creditoarea a mai susținut că solicită dobânda contractuală, stabilită prin clauza 4.3, calculată pentru suma datorată de debitoare.
Reclamanta a învederat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025-1032 C. proc. civ.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, un set de înscrisuri.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Pârâtului i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă acesta nu a formulat răspuns. Se mai reține că procedura de citare cu pârâtul a fost îndeplinită prin publicitate întrucât aceasta a fost citată la adresa indicată de către reclamantă, aceeași cu cea rezultată din verificările efectuate la ONRC, dovezile de citare fiind însă restituite cu diverse mențiuni (destinatar necunoscut adresa, imobil demolat etc).
Sub aspect probatoriu s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între cele două părți s-au derulat o . raporturi comerciale, dovada acestora fiind reprezentată de Contractul de vânzare-cumpărare din data de 08.12.2010, semnat de ambele părți (f. 8-9) și de factura fiscală nr. FDDM104385/06.12.2011 anexată la cererea de chemare în judecată. În baza relațiilor contractuale desfășurate între părți, creditoarea a emis către debitoare factura fiscală nr. FDDM104385/06.12.2011, achitată parțial de pârât.
Pe cale de consecință, instanța reține că, reclamanta a vândut pârâtului produse, debitul actual fiind în cuantum de 1000 lei.
În drept, instanța reține că, în baza art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, conform art. 1240 C.civ. voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, legea neimpunând în acest caz forma scrisă a contractului ad validitatem.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C pr. civ., prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
In cazul in care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența obligației. Operează astfel în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție, iar daca acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezuma ca nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de situația de fapt reținută mai sus, reținând și atitudinea debitorului care nu a furnizat vreun răspuns in raport de solicitarea reclamantului, având in vedere si disp. art 1030 alin 2 teza finala, în conformitate cu art. 239 NCPC a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 1000 lei asupra patrimoniului debitorului, constatată printr-un înscris, respectiv prin contractul semnat și factura mai sus menționată depusă la dosar.
Instanța retine așadar ca obligația debitorului de a plăti contravaloarea produselor vândute, corelativa dreptului de creanță pretins de creditoare, a fost asumată de debitor prin semnarea contractului în baza căruia a fost emisă factura, făcând astfel dovada raportului juridic de drept în baza căruia s-a născut obligația debitoarei de plata a serviciilor prestate de creditoare.
Instanța constată caracterul cert al creanței. Caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în conținutul facturii fiscale. În privința caracterului exigibil al creanței instanța reține că aceasta a ajuns la scadență.
Constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului pentru produsele vândute de reclamanta, obligație pe care și-a asumat-o în mod legal, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare servicii prestate si neachitate.
În ce privește capătul accesoriu de cerere, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege. În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ar fi mai mic. În acest context, instanța constată că reclamanta a solicitat dobânda convențională aferentă debitului principal calculată conform prevederilor contractuale.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând debitul principal la care se adaugă penalități contractuale în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii nr. FDDM104385/06.12.2011 și până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art.1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SA ( fosta . sediul ales în sector 6, București, ., . cu pârâta ., cu sediul în sector 1, București, .. 8.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea debitului principal precum și la plata penalităților contractuale în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr. FDDM104385/06.12.2011 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Cornetu.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2015.
PRESEDINTEGREFIER
D. E. A. L.
L.A. 10 Martie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
31.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 285/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 803/2015. Judecătoria... → |
|---|
