Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 550/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 550/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 550/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.550
Ședința din camera de consiliu din data de 16.02.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL și pe pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din camera de consiliu din data de 09.02.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 16.02.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta . SRL a solicitat pe calea procedurii prevăzută de art. 1025 C.proc.civ. în contradictoriu cu pârâta . obligarea acesteia la plata sumei de 1517,40 lei, precum și a dobânzilor legale aferente începând cu data de 08.03.2013, precum și cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru și avans notificare pârâtă.
În motivare, reclamanta a învederat instanței următoarele:
În fapt, reclamanta S.C. A. A. Trading SRL, în calitate de furnizor, a livrat pe baza comenzilor preluate de la debitorul S.C. Armada S. SRL, mărfurile în sortimentele,cantitățile si la preturile menționate în ofertele de produse valabile, iar debitorul, în calitate de beneficiar, si-a asumat obligația de a achita prețul mărfurilor prevăzut în facturile înaintate,la termenele scadente menționate în acestea.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligația furnizând mărfurile în cantitățile si sortimentele comandate împreună cu facturile fiscale aferente, acceptate de debitor, acesta nu a achitat în totalitate prețul mărfii primite, încălcând astfel, cu bună știință, prevederile legale în materie comercială.
După încercări repetate de soluționare pe cale amiabilă a acestei situații, fără vreun rezultat, la data de 10.10.2013 a înaintat debitorului prin executor judecătoresc o notificare prin care l-a somat să-si achite debitul restant în cuantum de 1.926.54 lei, existent la acea dată, totodată, înștiințându-l că, în caz contrar se va adresa instanței de judecată pentru recuperarea creanței conform prevederilor legale.
După primirea notificării-somatie, la data de 11.11.2013, debitorul a plătit cu ordin de plată suma de 409.14 lei, după care nu a mai făcut nici o plată, în prezent având un debit restant în sumă de 1517.40 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 4117/21.01.2013(partial); 4540/06.02.2013 si 4587/08.02.2013, primite, acceptate dar neachitate în totalitate.
Precizează că întrucât debitul sus menționat nu a fost achitat la data scadentă, devin incidente dispozițiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești.
În drept, dispozițiile art. 1025-1028 si art._ Cod de Procedură Civilă.
În dovedire a atașat în fotocopie înscrisuri:facturile fiscale emise de societatea reclamantă și înaintate debitoarei; notificarea cu nr. 228/2013 și dovada de primire, copii certificate, chitanța privind taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei; chitanța avans notificare prin executor judecătoresc în valoare de 50 lei,copie.
Pârâta a formulat răspuns la comunicarea formularului de cerere înaintat de reclamantă, solicitand respingerea acțiunii reclamatei întrucât . nu are datorii către reclamantă.
In fapt societatea pârâtă a fost contactată in anul 2012 de către un agent de vânzări al reclamantei prin care i se propunea să comercializeze acumulatori urmând a efectua plata acestora pe măsura vânzării.
Începând cu luna mai-iunie 2013 agentul de vânzări care venise la început le-a spus că pleacă de la firma A. A. Trading și că ceea ce are de dat să rezolve cu firma respectivă. În 14 octombrie 2013 dorind să incheie conturile cu reclamanta, a sunat la A. A. Trading unde a vorbit cu dna B. A. căruia i-a trimis prin mail un sold cu sumele de plată așa cum apare in contabilitatea sa și faptul că ar dori să plătească ceea ce mai au de plată, să-i returneze acumulatorii pe care-i mai are pentru ca să nu mai existe nicio datorie către aceasta.
În data de 15 octombrie 2013 ora 16.27, a primit răspunsul de la reclamantă prin dna B. A. prin care i se aducea la cunoștință că pârâtei îi lipsește din evidențe factura nr._ in valoare de 575,67 ron emisă de reclamantă in data de 26.10.2012 și că suma totală de plată este de 1926,54 lei.
După ce a luat cunoștință de copia facturii trimisă de dna B. A. și pe care o atașează la dosar, a constatat că nu deține această factură, că nu a primit această marfă și nu a vândut niciodată cei doi acumulatori trecuți pe această factură.
În aceeași zi (15.oct.2013) la ora 17.00 a răspuns dnei B. A. prin mail și a solicitat o copie de pe factura respectivă care a adus marfa la pârâtă cu ștampila de primire sau orice alt document prin care să rezulte că marfa a fost livrată și primită de societatea pârâtă, existând posibilitatea ca undeva să fie o greșeală.
A doua zi in data de 16.oct. 213 ora 8,58 AM, dna B. i-a răspuns că marfa a fost livrată prin curier și că va solicita firmei de curierat documentul de transport(awb) cu semnătura de primire cu care i-ar fi livrat marfa respectivă.
În data de 24 octombrie 2013 la ora 3,17 PM a revenit cu solicitare pe mail la dna B. prin care solicita copie awb-ul respectiv și in care își manifesta disponibilitatea de a rezolva această problemă și a primit răspuns in aceeași zi la ora 16,13 „așteptăm awb-ul de la arhiva curierului cu semnătură de primire „ dar nici până azi noi nu am primit acest document.”
In data de 25 oct. 2013 ora 8.50 a primit un mail de la dna B. prin care i se aducea la cunoștință că cei trei acumulatori care au rămas se vor returna printr-o firmă de curierat trimisă de A. A. Trading.
În data de 11.11.2013 s-a prezentat la pârâtă o persoană de la firma Dragon Star Curier care i-a spus că este trimis de către A. A. Trading să ridice niște acumulatori și căruia i-a predat trei acumulatori așa cum rezultă din NOTA DE TRANSPORT CU NR._ și pe care o atașează in copie.
După cum se poate vedea din nota de transport, plătitorul transportului este bifat la destinatar cel cu care reclamanta are contract (este bifat). Deci în concluzie se vede că firma de curierat este trimisă de către reclamantă să ia cei trei acumulatori și este aceeași firmă cu care i-au fost livrați toți acumulatorii pe perioada colaborării.
Cei trei acumulatori ridicați de curier sunt: 1.VartaBlue Dinamic, 60Ah in valoare de 217,46 plus TVA=269,65 roni, ce face parte din factura _ emisa in data de 17.08.2012 de A. A. Trading, 2.Bosch S4, 52 Ah, in valoare de 202,05 plus TVA=250,54 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading, precum și Varta Silver Dinamic, 85Ah in valoare de 339,79 plus TVA=421,33 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading.
Suma celor trei acumulatori este:269,65+250,54+421,33= 941,52 roni.
Solicită instanței să oblige pe reclamantă să îi trimită factură de stronare(cu minus) pentru cei trei acumulatori trimiși.
Din suma pe care o cere reclamanta in valoare de 1517,40 ron dacă se scade suma de 941,52 leirezultă o diferență de 575,88 ron.
Această sumă este cuprinsă in factura_ din 26.10.2012 pe care pârâta nu o deține și pecare reclamanta încă nu a făcut dovada pe care o ceruse respectiv dovada de primire.
În dovedire, au fost atașate în fotocopie înscrisuri:Notă de transport cu numărul_ emisă in data de 11.11.2013 de către Dragon Star Curier în care sunt cei trei acumulatori returnați către reclamantă, Facturile din care provin cei trei acumulatori returnați, respectiv factura 3841/10.01.2013 și factura_/17.08.2012, Fișa contului clientului unde sunt evidențiate toate facturile și plățile către reclamantă cât și soldul către aceasta în sumă de 941,53 ron, Factura nr._/26.10.2012 emisă de reclamantă care nu se află in evidența pârâtei, corespondența prin email listată așa cum a fost scrisă la data respectivă.
În concluzie consideră că nu are nicio datorie către reclamantă și solicită instanței să oblige reclamanta să îi emită factura de retur (de minus) pentru marfa pe care le-a trimis-o prin curier și să respingă acțiunea reclamantei ca netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Fiindu-i comunicat răspunsul formulat de către pârâtă, calificat ca fiind cerere reconvențională, reclamanta-pârâtă a formulat de asemenea răspuns la cererea reconvențională, solicitând înlăturarea susținerilor pârâtei-reclamante având în vedere că acumulatorii cu privire la care susține că i-ar fi returnat reclamantei-pârâte nu i-ar fi fost efectiv predați acesteia, astfel cum rezultă din dovada de expediție întocmită de firma de curierat, acesta fiind de altfel motivul pentru care a refuzat emiterea facturii storno pentru acumulatorii menționați de către pârâta-reclamantă în cererea reconvențională astfel formulată.
Cererile au fost legal timbrate.
Deliberând asupra cererii principale și asupra cererii reconvenționale, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată următoarele:
În fapt, reclamanta-pârâtă S.C. A. A. Trading SRL, în calitate de furnizor, a livrat pârâtei-reclamante S.C. Armada S. SRL, mărfurile în sortimentele, marfă-acumulatori, în cantitatea si la preturile menționate în ofertele de produse valabile, iar pârâta-reclamantă, în calitate de beneficiar, si-a asumat obligația de a achita prețul mărfurilor prevăzut în facturile înaintate de societatea reclamantă-pârâtă, la termenele scadente menționate în acestea.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligația furnizând mărfurile în cantitățile si sortimentele comandate împreună cu facturile fiscale aferente, acceptate de pârâta-reclamantă, aceasta nu a achitat în totalitate prețul mărfii primite.
Astfel, din analiza fișei de furnizor atașată chiar de către pârâta-reclamantă-fila 35 dosar- instanța constată că după primirea notificării-somatie, la data de 11.11.2013, debitorul a plătit cu ordin de plată suma de 409.14 lei, iar anterior a efectuat o plată în sumă de 290,65 lei în contul facturii fiscale nr. 4117/2013, după care nu a mai făcut nicio plată, în prezent având un debit restant în sumă de 1499 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 4117/21.01.2013(partial); 4540/06.02.2013 si 4587/08.02.2013.
Prin urmare, acest înscris, fișa de furnizor emisă chiar de către pârâta-reclamantă face dovada conform art. 280 C.proc.civ, a existenței operațiunilor desfășurate între părți și a raporturilor juridice născute astfel între părți, înscrisul provenind de la un profesionist și fiind întocmit în cursul desfășurării activității unui profesionist, astfel încât se constată temeinicia susținerilor reclamantei-pârâte în privința livrării mărfurilor care constituie obiect al cererii principale și al refuzului nejustificat al pârâtei-reclamantei de a achita în integralitate la scadență-în fapt emiterea facturilor în cauză, în absența dovezilor contrare cu privire la o pretinsă practică uzuală a părților în sensul că ar fi convenit verbal ca achitarea acumulatorilor să se realizeze pe măsura vânzărilor de către pârâta-reclamantă în calitate de distribuitor al reclamantei-pârâte-valoarea acumulatorilor livrați pârâtei-reclamante.
Pe de altă parte, rezultă că refuzul nejustificat și culpabil al pârâtei-reclamante subzistă exclusiv în privința sumei de 1499 lei, astfel cum rezultă din calculul matematic rezultând din valoarea facturilor emise de către reclamanta-pârâtă și valoarea sumelor debitoare și creditoare evidențiate de către pârâta-reclamantă în cadrul fișei de furnizor menționată anterior, iar nu în privința diferenței până la valoarea de 1517,40 lei, astfel cum a solicitat reclamanta-pârâtă prin cererea reconvențională, context în care în temeiul art. 1270-1272, respectiv art. 1350 și art. 1547 și 1555 din NCC, aplicabile cauzei în raport de data încheierii contractului de prestări servicii, ulterior datei de 01.10.2011, este prezumată culpa contractuală a pârâtei-reclamante, acesta datorând reclamantei-pârâte contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, sens în care în temeiul art. 1025 și art. 1030 C.proc.civ. va fi admisă în parte cererea principală prin obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantă a sumei de 1499 lei reprezentând debit principal neachitat, pentru restul pretențiilor care figurează în formularul cererii introductive cererea principală urmand a fi respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere împrejurarea de fapt potrivit căreia debitul sus menționat nu a fost achitat la data scadentă, devin incidente dispozițiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești, precum și art. 1523 alin. 2 lit. d, art. 1534 și art. 1535 C.civ., instanța apreciind că se impune admiterea în parte și a capătului de cerere având ca obiect acordarea dobânzilor legale aferente debitului principal neachitat, context în care va fi admis în parte și acest capăt de cerere accesoriu în sensul obligării pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a contravalorii dobânzii legale aferente fiecărei facturi fiscale neachitată la scadență-în fapt data emiterii acesteia, în lipsa unor alte prevederi contrare, conform art. 1495 C.civ., respectiv pentru diferența neachitată în cuantum de 141,72 lei-factura nr. 4117/21.01.2013, respectiv pentru suma de 310 lei-factura nr.4540/06.02.2013 începând cu data de 08.03.2013, precum și pentru suma de 489,81 lei-factura nr. 4587/08.02.2013, începând cu data de 10.03.2013-data scadenței prevăzută în conținutul acestei din urmă facturi fiscale.
Pe de altă parte, cu privire la pretențiile emise de către pârâta-reclamantă prin intermediul cererii reconvenționale formulată în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, instanța reține următoarele:
Conform facturilor fiscale nr.3841/10.01.2013-valoare de 1011,55 lei, respectiv nr._/17.08.2012-valoare de 447,84 lei, conform filelor nr. 33-34 din dosarul cauzei, reclamanta-pârâtă a livrat pârâtei-reclamante marfă-acumulatori- în intenția de distribuire de către aceasta din urmă, însă, din discuțiile purtate între părți pe calea poștei electronice-filele nr. 28-31 în perioada 15.10._13, ulterior încetării raporturilor juridice existente între părți, rezultă că reclamanta-pârâtă a fost de acord ca pârâta reclamantă să îi returneze trei acumulatori, după cum urmează:Varta Blue Dinamic, 60Ah in valoare de 217,46 plus TVA=269,65 ron, ce face parte din factura _ emisa in data de 17.08.2012 de A. A. Trading, 2.Bosch S4, 52 Ah, in valoare de 202,05 plus TVA=250,54 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading, precum și Varta Silver Dinamic, 85Ah in valoare de 339,79 plus TVA=421,33 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading, toate acestea neavând legătură cu facturile fiscale pentru care reclamanta-pârâtă a formulat cererea principală.
În derularea înțelegerii intervenită astfel între părți, se constată că pârâta-reclamantă a făcut dovada expedierii acestor acumulatori către reclamanta-pârâtă, însă fără a face dovada efectivă a primirii acestora de către reclamanta-pârâtă, din dovada emisă de societatea de curierat nerezultând că marfa ar fi fost efectiv livrată, însă din analiza aceluiași înscris-fila 32 a dosarului- rezultă că plătitorul acestei expediții a fost chiar reclamanta-pârâtă, destinatarul acumulatorilor returnați în fapt de către pârâta-reclamantă, aspecte de fapt necontestate de către reclamanta-pârâtă, însă aceasta susținând că în fapt acumulatorii nu i-ar fi fost efectiv predați de către societatea de curierat.
Din această perspectivă, se constată că susținerile pârâtei-reclamante astfel cum acestea au constituit obiectul cererii reconvenționale formulate în prezenta cauză, în temeiul art. 1025 C.proc.civ.-fiind admisibilă sub aspectul obiectului cererii formulată în cadrul unei astfel de proceduri speciale, nefigurând printre situațiile excluse în mod expres de la aplicarea unei astfel de proceduri simplificate, având astfel un obiect evaluabil până la 10.000 lei-, sunt întemeiate în sensul că, deși a returnat acumulatorii menționați anterior în beneficiul reclamantei-pârâte, conform înțelegerii intervenită între părți, în modalitatea faptică descrisă anterior, totuși reclamanta-pârâtă a refuzat în mod nejustificat și culpabil să își îndeplinească obligațiile corelative prevăzute de disp. art. 1270 și art. 1272 C.civ., precum și de legea contabilității, respectiv de a emite în beneficiul pârâtei-reclamante factura de stornare a valorii acestor acumulatori pentru reglarea evidenței contabile aparținând ambelor societăți astfel încât această evidență să reflecte realitatea și veridicitatea operațiunilor economice și juridice născute și derulate între părțile contractante.
În consecință, se constată că se impune admiterea cererii reconvenționale formulate de către pârâta-reclamantă, în sensul obligării reclamantei-pârâte să emită în favoarea pârâtei-reclamante factura de stornare în privința următorilor acumulatori, returnați reclamantei-pârâte:acumulatorul Varta Blue Dinamic, 60Ah in valoare de 217,46 plus TVA=269,65 ron, ce face parte din factura _ emisa in data de 17.08.2012 de A. A. Trading, acumulatorul Bosch S4, 52 Ah, in valoare de 202,05 plus TVA=250,54 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading, precum și acumulatorul Varta Silver Dinamic, 85Ah in valoare de 339,79 plus TVA=421,33 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading.
Totodată, instanța va înlătura ca nefondate susținerile reclamantei-pârâte în sensul că nu i-ar reveni obligația contractuală și legală de a emite factura de stornare a valorii acestor din urmă acumulatori returnați de către pârâta-reclamantă, întrucât în fapt acumulatorii nu ar fi fost predați de către societatea de transport a coletului expediat de către pârâta-reclamantă, având în vedere că o astfel de împrejurare de fapt nu poate fi asimilată unei cauze exoneratoare de răspundere contractuală în raport cu pârâta-reclamantă, aceasta din urmă având exclusiv calitatea de beneficiar al serviciilor de expediție, revenind reclamantei-pârâte în calitate de destinatar al coletului în cauză posibilitatea de a e efectua demersurile administrative și jurisdicționale conform art. 1984-1985 C.civ. privind angajarea, eventual, a răspunderii contractuale a transportatorului, fără însă ca această împrejurare să înlăture față de pârâta-reclamantă obligația de emite în favoarea acesteia a facturii de stornare a valorii acumulatorilor returnați reclamantei-pârâte.
Instanța constată că, deși pârâta-reclamantă a susținut că nu datorează reclamantei-pârâte nicio sumă de bani, având în vedere atât împrejurarea că din valoarea debitului pretins prin cererea principală urmează a fi scăzută valoarea acumulatorilor returnați, conform celor arătate anterior, cât și faptul că factura fiscală nr._/26.10.2012 în valoare de 575,88 lei(pretinsă inițial de către reclamanta-pârâtă pârâtei-reclamante în afara prezentului demers procesual), totuși aceste susțineri nu pot constitui un motiv de respingere a cererii principale, având în vedere că pârâta-reclamantă a fost aceea care în temeiul principiului disponibilității a fixat obiectul și limitele procesuale ale cererii reconvenționale, solicitând exclusiv obligarea reclamantei-pârâte de a emite o factură de stornare aferentă valorii acumulatorilor returnați, fără a solicita și lichidarea totală a creanțelor reciproce a părților-compensarea judiciară, context în care instanța nu se poate pronunța, fiind încălcate în caz contrar dispozițiile art. 22 alin. 5 și 6 din C.proc.civ.
În plus, în măsura executării prezentei hotărâri, prin emiterea unei facturi de stornare în favoarea pârâtei-reclamante, se va constata producerea de drept a unei eventuale compensări de drept a celor de creanțe reciproce, până la concurența celei mai mici dintre aceastea.
Mai mult, instanța reține, cu referire la factura fiscală nr._/26.10.2012 în valoare de 575,88 lei, împrejurarea că valoarea acesteia nu constituie obiect al cererii principale astfel încât pe calea cererii reconvenționale, în temeiul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., pârâta-reclamantă să aibă posibilitatea de a solicita compensarea judiciară a celor două creanțe reciproce ale părților, avându-se în vedere și faptul că în fapt, reclamanta-pârâtă nu a mai pretins(inclusiv în cadrul corespondenței electronice purtată între părți), ca pârâta-reclamantă să achite și valoarea acestei facturi fiscale, nefiind dovedită existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a reclamantei-pârâte față de pârâta-reclamantă, astfel încât să subziste condițiile prevăzute de art. 1617 C.civ. iar susținerile pârâtei-reclamante să fie apreciate drept întemeiate.
În temeiul art. 451-453 C.proc.civ. va fi obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă, proporțional pretențiilor admise în parte, constând în parte din taxa judiciară de timbru și din cheltuielile de notificare a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea principală privind pe reclamanta . SRL, cu sediul în com. ., FERMELOR, nr. 1, jud. N. și pe pârâta ., cu sediul in POPESTI LEORDENI, ., jud. Ilfov.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1499 lei reprezentând debit principal neachitat.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a contravalorii dobânzii legale aferente fiecărei facturi fiscale neachitată la scadență-respectiv pentru diferența neachitată în cuantum de 141,72 lei din factura nr. 4117/21.01.2013, pentru suma de 310 lei din factura nr.4540/06.02.2013, ambele începând cu data de 08.03.2013, precum și pentru suma de 489,81 lei din factura nr.4587/08.02.2013, începând cu data de 10.03.2013.
Respinge ca neîntemeiată cererea principală pentru restul pretențiilor privind debitul principal și dobânda legală aferentă.
Admite cererea reconvențională.
Obligă reclamanta-pârâtă să emită în favoarea pârâtei-reclamante factura de stornare în privința următorilor acumulatori, returnați reclamantei-pârâte, după cum urmează:acumulatorul Varta Blue Dinamic, 60Ah in valoare de 217,46 plus TVA=269,65 ron, ce face parte din factura_ emisa in data de 17.08.2012 de A. A. Trading, acumulatorul Bosch S4, 52 Ah, in valoare de 202,05 plus TVA=250,54 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading, precum și acumulatorul Varta Silver Dinamic, 85Ah in valoare de 339,79 plus TVA=421,33 Ron, ce face parte din factura 3841 emisă in data de 09.02.2013 de A. A. Trading.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional pretențiilor admise în parte, constând în parte din taxa judiciară de timbru și din cheltuielile de notificare a pârâtei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 401/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 568/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
