Obligaţie de a face. Sentința nr. 4105/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4105/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 4105/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința civilă nr. 4105/2015
Ședința publică de la 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. O. BUDEI
GREFIER: C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. N. și pe pârâții C. L. P., PRIMARIA ORASULUI P. și O. P., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul prin avocat și pârâții prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, au fost depuse la dosar relațiile solicitate.
Apărătorul pârâtelor depune la dosar, în copie, împuternicirea avocațială.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. P., excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei orașului P., excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului P. și asupra fondului.
Apărătorul pârâtelor solicită admiterea excepțiilor.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepțiilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. Precizează că onorariul de avocat îl va solicita pe cale separată.
Apărătorul pârâtelor solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.08.2012 sub nr._, reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâții ORAȘUL P., C. L. P. si P. ORASULUI P. solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la respectarea contractului de concesiune nr. 217/2004, anularea înștiințării de plată emisă ca urmare a nerespectării contractului de concesiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că au primit de la pârâte o înștiințare de plată cu o sumă foarte mare, a cărei valoare a fost calculată prin încălcarea contractului de concesiune încheiat între părți.
Se arată că prețul menționat în contractul de concesiune era un preț social însă suma stabilită este mult mai mare decât cea din contract. Se precizează că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile achitând impozitele și redevența astfel cum s-a stabilit prin contract.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1270 si urm. C.civ., art. 112 si urm. C.proc.civ.
În dovedire au fost depuse contractul de concesiune, înștiințarea de plată.
La data de 15.04.2013 pârâta P. P., a depus întâmpinare invocând excepțiile lipsei capacității de folosință a Consiliului L. P. și a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului P., iar pentru capătul doi de cerere excepția necompetenței materiale a instanței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ.
La termenul din 11.06.2013 reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Orașului P..
La data de 06.12.2013 pârâtul Orașul P., legal citat cu copia acțiunii în înscrisurilor atașate, a depus întâmpinare invocând excepțiile lipsei capacității de folosință a Consiliului L. P. și a Primăriei orașului P., iar pentru capătul doi de cerere excepția necompetenței materiale a instanței. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât contractele de concesiune au fost încheiate în baza unei Hotărâri de Consiliu local din 2003, însușită de reclamante la data semnării contractelor. Această hotărâre a primit inițial nr. 26 dar la recorectare a primit nr. 27. HCL nr. 27/2003 a fost comunicată Prefectului județului Ilfov în anul 2003 pentru efectuarea controlului de legalitate si nu a fost contestată.
Majoritatea contractelor de concesiune conțin erori de redactare în sensul nemenționării în mod corect a hotărârii de consiliu. În cursul anului 2006 au fost corectate aceste greșeli de redactare dar nu au fost modificate si contractele încheiate până la acea dată.
În urma Deciziei Curții de Conturi nr. 26/2011 s-a procedat la recalcularea cuantumului redevenței, ținându-se cont de prevederile HCL nr. 27/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ.
La termenul din 17.12.2014 prin sentința civilă nr. 8579 instanța a admis excepția necompetenței materiale a instanței, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Prin sentința civilă nr. 1547/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. În urma ivirii conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 2022/25.06.2014 a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În baza art. 167 C.proc.civ. instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
La termenul din 01.09.2015 instanța a unit cu fondul excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. P. și a Primăriei orașului P., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului P..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 137 C.proc.civ. instanța constată că excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. P. și a Primăriei orașului P. este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locala si în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin.1 ca "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 23 din același act normativ stabilește că „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.”
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ-teritoriala, în speță orașul P., are personalitate juridica si poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primar.
Conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001 „C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
și exercită următoarele categorii de atribuții:
...........
c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului în exercitarea cărora hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
P. unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Rezultă astfel că cele două instituții nu au personalitate juridica pentru a avea calitate de parte în judecata, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin.1 C.pr.civ.: " poate fi parte în judecata orice persoana care are folosința drepturilor civile ".
Din cele arătate, reiese că este întemeiata excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. P. și a Primăriei orașului P., deoarece acestea nu au personalitate juridică, fiind numai structuri administrative, deci nu au capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Având în vedere soluția de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei orașului P., instanța constată că nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 26/31.10.2003 ( nr. 27/31.10.2003) C. L. P. a aprobat concesionarea sau vânzarea directă a terenurilor din domeniul privat, prevăzute la anexa 17, terenuri ce fac obiectul construirii de locuințe.
La data de 23.03.2004 între P. Comunei P., în calitate de concedent, pe de o parte și reclamant, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 217 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 464 mp, aflat în proprietatea privată a comunei P..
Instanța constată că deși în contract este menționat în calitate de concedent P. P., în realitate această calitate nu poate aparține decât titularului dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, respectiv Orașul P..
Durata concesiunii a fost stabilită pe 49 de ani prețul concesiunii fiind conform H.C.L. P. nr. 26/30.10.2003 de 1 USD/mp, care se va plăti pe perioada de 49 de ani, în rate anuale.
După controlul Curtii de Conturi si în baza deciziei nr. 26/2011, pârâta trece la modificarea unilaterală a contractului de concesiune încheiat de părți, respectiv din calcularea valorii taxei de concesiune la o valoare mai mare decât cea stabilită de părți, respectiv de 2 USD/mp pe toată perioada concesiunii, care este de 49 ani de la data semnării contractului, fără însă a se negocia si modifica clauzele contractuale.
Potrivit art. 969 C.civ. (aplicabil în cauză având în vedere data încheierii contractelor de concesiune) contractul este legea părților fiind nelegală modificarea unilaterală a acestuia, aspect care reiese și din legislația ce reglementează contractele de concesiune - art. 31 din Legea nr. 219/1998 (în vigoare la momentul încheierii contractului de concesiune).
Faptul că reclamantul a avut reprezentarea că în fiecare an trebuie să achite prețul concesiunii ce reprezintă a 49-a parte din valoarea totală a concesiunii este întărită de faptul că de la data încheierii contractului de concesiune si până la primirea înștiințărilor de plată, aceasta a fost suma încasată de concedentă.
Prin urmare, instanța constată că a intervenit o modificare unilaterală a prețului concesiunii prin modificarea cuantumului redevenței de la 1USD/mp pe 49 ani la 2 USD/mp/an timp de 49 ani, cum este menționat în HCL 26/2003, în condițiile în care în perioada de la încheierea contractului de concesiune și până în anul 2011 redevența plătită de concesionar, respectiv încasată de concedent a fost 1USD/mp pe 49 ani, concesionarul având, în lipsa dovezii de comunicare a HCL nr. 26/2003, reprezentarea că acesta este de fapt prețul concesiunii.
Împrejurarea că, în urma controlului, Curtea de Conturi a sesizat încălcarea legii de către autoritățile locale nu poate conduce la concluzia că respectivele contracte de concesiune pot fi modificate cu nesocotirea prevederilor legale.
În consecință, instanța în baza forței obligatorii a contractelor si a principiului executării cu bună-credință a obligațiilor ce derivă din acestea, va admite acțiunea și va obliga pârâta să respecte dispozițiile contractului de concesiune nr. 271/2004 în sensul că redevența anuală datorată de concesionar reprezintă a 49-a parte din valoarea concesiunii stabilite prin contract la 1 USD/mp.
Față de soluția admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. P. și a Primăriei orașului P. instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane ce nu au capacitate de folosință.
În baza art. 274 C.proc.civ. si a principiului disponibilității, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și va lua act că reclamantul si-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. Orașului P. și C. L. P..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. N. cu domiciliul în P., .. 21, județ Ilfov în contradictoriu cu pârâtele P. Orașului P. cu sediul în P., .. 33, județ Ilfov și C. L. P. cu sediul în P., .. 33, județ Ilfov ca fiind formulată împotriva unor persoane ce nu au capacitate de folosință.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu Orașul P. cu sediul în P., .. 33, județ Ilfov.
Obligă pârâtul Orașul P. să respecte contractul de concesiune nr. 217/23.03.2004 astfel cum a fost încheiat între părți.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reclamantul rezervându-și dreptul de a solicita pe cale separată contravaloarea onorariului de avocat.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. Budei C. P.
Red. Tehn. C.O.B.
2 ex./02.12.2015
..2015, 4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4258/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4264/2015.... → |
|---|
