Pretenţii. Sentința nr. 4290/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4290/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 4290/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4290
Ședința publică din 17.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. A. C.
GREFIER: R. N. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. C. I. PRIN SCA MANCINI&DANIS, intervenient fortat M. I. și pe pârât . REASIGURARE SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 27.05.2015, sub nr._, reclamantul P. C. I. a chemat in judecata pe parata .-Reasigurare SA, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 2000 lei (daune materiale), 1500 lei (daune materiale) si 150.000 lei (daune morale, estetice si de agrement), la care se adauga dobanda calculata de la momentul ramanerii definitive a hotararii si pana la stingerea integrala a debitului. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt s-a aratat ca reclamantul a fost victima accidentului rutier din data de 21.07.2014, in calitate de conducator motociclu. Acesta a suferit o vatamare corporala, cf. certificatului medico-legal varsat la dosar, precum si cf. fisei de urgenta si fisei UPU, de asemenea aflate la dosar. Asupra reclamantului s-a intervenit si chirurgical. Timp de 3 luni de zile de la operatie, reclamantul nu a avut voie sa calce cu piciorul stang si i s-a recomandat sa evite efortul pe membrul operat.
De accidentul rutier a carui victima este reclamantul se face vinovat M. I., care nu a acordat prioritate de trecere in viraj. Cu toate acestea, societatea de asigurare nu a facut nicio oferta de despagubire.
Temeiul in drept pentru care este chemat in judecata asiguratorul este dat de prevederile Legii nr. 136/1995, respectiv art. 49 alin. 1, 50 si 55.
Cat priveste despagubirele pentru prejudiciul moral, se solicita sa se faca aplicarea regulilor din celelalte state membre ale UE in ceea ce priveste aprecierea cuantumului acestora. Se face trimitere la practica judiciara in materie, fiind identificate situatii in care s-au acordat despagubiri morale considerabile.
In continuare se indica in concret situatia actuala a reclamantului (cu indicarea starii sale psihologice), precum si legislatia aplicabila.
Nu se invoca alte temeiuri in drept decat cele aratate in cuprinsul cererii.
Cererea este scutita de la plata taxei de timbru.
Parata, legal citata, nu a formulat intampinare.
La termenul de judecata din data de 08.09.2015 instanta a facut aplicarea art. 78 alin. 1 C. proc. civ. cu trimitere la art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 si a dispus introducerea in cauza a intervenientului fortat M. I..
Acesta, legal citat, nu a fosmulat intampinare in cauza.
S-a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala (2 martori).
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Dupa cum rezulta din ordonanta de clasare emisa de P. de pe langa Judecatoria Cornetu in data de 26.01.2015, unde se retine situatia de fapt din referatul cu propunere de clasare din 19.12.2014: la data de 21.07.2014 reclamantul, care conducea regulamentar pe banda 1 de deplasare dinspre A. spre Bucuresti, a fost lovit pe raza localitatii Cornetu, de autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, condus de catre intervenientul fortat din prezenta cauza. Accidentul a avut loc ca urmare a faptului ca intervenientul nu si-a indeplinit obligatia de acordare a prioritatii de trecere. In urma accidentului a avut loc ranirea usoara a reclamantului, care a necesitat 12 zile de ingrijiri medicale.
Din cuprinsul biletului de externare din data de 28.07.2014 rezulta ca reclamantul prezenta la acel moment o plaga contuza fata laterala (ext.) la genunchiul stang. S-a recomandat mentinerea piciorului operat in pozitie elevata si evitarea efortului.
Apoi, din certificatul medico-legal din 17.09.2014, rezulta ca reclamantul acuza dureri toracice, prezinta epistaxis anterior oprit spontan, precum si urmele operatiei chirurgicale la care a fost supus (inclusiv faptul ca foloseste carjele pentru deplasare).
Totodata, din cuprinsul politei RCA de asigurare a intervenientului fortat rezulta ca la momentul accidentului acesta era asigurat de catre societatea parata.
Instanta retine ca pentru a fi in prezenta raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie indeplinite, in principiu, patru conditii, care se extrag din cuprinsul art. 1357 alin. 1 C. civ.: 1. sa existe o fapta ilicita; 2. sa existe un prejudiciu; 3. sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si 4. sa existe vinovatie.
In prezenta cauza insa reclamanta nu a chemat in judecata pe cel vinovat de savarsirea accidentului rutier, ci pe asiguratorul acestuia, care raspunde pentru faptuitor in temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995. Din cuprinsul articolului acestuia decurge insa ca asiguratorul raspunde numai pentru prejudiciile de care este raspunzator asiguratul. De aici rezulta ca instanta trebuie sa verifice daca intervenientul fortat este raspunzator si care este limita in care acesta trebuie sa despagubeasca pe reclamant (nefiind vorba despre o raspundere obiectiva a asiguratorului, inclusiv vinovatia trebuie verificata).
Or, faptul ca intervenientul a savarsit o fapta ilicita s-a retinut deja, acesta neindeplinindu-si obligatia de acordare a prioritatii de trecere reclamantului. Cu siguranta fapta a fost savarsita cu vinovatie, cata vreme raspunderea delictuala se retine chiar pentru cea mai usoara culpa (art. 1357 alin. 2 C. civ.), iar intervenientul si-a nesocotit obligatia de acordare a prioritatii, desi trebuia (mai ales ca detinea permis de conducere) cel putin sa prevada ca daca actioneaza astfel este posbil sa se produca un accident (art. 16 alin. 3 teza I in partea sa finala defineste astfel culpa fara prevedere).
In legatura insa cu prejudiciul, instanta trebuie sa faca o analiza defalcata, in raport de tipul daunelor solicitate.
Astfel, in ceea ce priveste daunele materiale, se alega efectuarea unor cheltuieli de 2000 lei cu serviciile medicale de care a beneficiat reclamantul. Instanta retine insa ca aceste cheltuieli nu au fost dovedite, desi reclamantul avea aceasta sarcina (art. 249 C. proc. civ.). Este adevarat ca in cauza este vorba despre o raspundere delictuala si, ca atare, reclamantul se poate folosi de oricare mijloc de proba, inclusiv martori (art. 309 alin. 1 C. proc. civ.). Dar in ceea ce-l priveste pe martorul B. C., acesta a auzit numai de la reclamant ca cel din urma a cheltuit suma de 2000 lei pentru spitalizare (ceea ce inseamna ca nu este vorba despre un fapt observat direct). In consecinta, valoarea probatorie a acestei marturii este nula sub acest aspect, cata vreme nu face decat sa reia o afirmatie a reclamantului (iar instanta trebuie sa faca o aprecierea a probelor in functie de toate circumstantele – art. 324 C. proc. civ.). Cat priveste pe al doilea martor, acesta arata ca stie ca reclamantul a platit o suma de bani, dar nu cunoaste cuantumul. In consecinta, chiar daca s-ar admite ca din aceasta marturie rezulta existenta unui prejudiciu, acesta n-ar putea fi cert (conditia certitudinii prejudiciului nu este prev. expres de Codul civil, dar aceasta este logica, dat fiind ca instanta nu poate condamna decat la o obligatie clara, precisa).
Instanta trebuie insa sa arate si ca sarcina probei care incumba sub acest aspect reclamantului nu este una imposibila, cata vreme serviciile medicale sunt fie gratuite, fie cu plata. In ipoteza in care serviciile medicale nu sunt gratuite, atunci ele sunt fiscalizate, iar reclamantul a avut posibilitatea de a obtine bonuri sau facturi fiscale cu care sa faca proba sa. Pe de alta parte, in masura in care este vorba despre sume de bani achitate in afara regulilor prev. de lege, atunci in cauza este aplicabil art. 1371 alin. 1 C. civ. (. larga, dar care tine cont ca insusi reclamantul se afla in culpa).
In consecinta, cat priveste daunele materiale in cuantum de 2000 lei (cheltuieli medicale), se observa ca fie nu se face dovada prejudiciului, fie, cel putin, nu se face dovada certitudinii sale, astfel ca aceasta conditie de tragere la raspundere civila nu este indeplinita, iar cererea apare ca nefondata sub acest capat.
Cat priveste prejudiciul material constand in diferenta dintre veniturile obtinute anterior accidentului si cele obtinute ulteior, se observa din cuprinsul contractului individual de munca din 15.11.2011 ca salariul lunar al reclamantului se ridica la suma de 799 lei brut. Totodata, din certificatele de concediu medical depuse la filele 65-67 din prezentul dosar rezulta ca reclamantul a beneficiat de 22 de zile de concediu medical.
Aceste acte nu sunt insa suficiente pentru a face dovada unui prejudiciu de 1.500 lei. Pe de o parte, din actele depuse la dosar nu rezulta diferenta efectiva de salarizare (dovada care se putea face in conditii accesibile prin o adeverinta emisa de angajator). Pe de alta parte, nu se poate sustine ca ar fi suficient sa se faca un calcul aritmetic de catre instanta pentru a stabili, in functie cu regulile de drept aplicabile, care este suma pe care ar fi trebuit sa o primeasca, cata vreme este posibil sa se fi facut chiar de catre angajator calcule gresite care sa conduca la o alta solutie. Or, instanta nu poate acorda decat ceea ce s-a pierdut efectiv (art. 1385 alin. 3 C. civ.), iar nu ceea ce banuieste ca s-a pierdut.
In consecinta si sub acest capat cererea este neintemeieta, cata vreme nu exista o dovada cu privire la prejudiciu.
Referitor la daunele morale solicitate, instanta va face o distinctie intre daunele corporale si daunele morale propriu-zise (unde se incadreaza si cele de agrement).
In ceea ce priveste prejudiciul corporal, acesta exista fara indoiala. Cuantificarea sa este insa delicata, iar judecatorul trebuie sa aprecieze in functie de toate datele care-i sunt cunoscute. Se observa din probele administrate ca reclamantul a ramas cu mai multe cicatrici in urma accidentului, dar si faptul ca a suferit interventia chirurgicala si o perioada de convalescenta.
Cat priveste prejudiciul estetic, instanta retine ca reclamantul este casatorit si are un copil (cf. declaratiilor martorilor audiati), iar familia a fost alaturi de el in aceste momente. In conditiile in care reclamantul este casatorit nu se poate sustine ca mai are interes in curtarea altor parteneri, motiv pentru care cicatricile sale creaza un prejudiciu care trebuie apreciat ca fiind mai mic decat in ipoteza unei persoane necasatorite (instanta porneste de la ipoteza ca este un scop general uman acela de gasire a unui partener cu care sa se intemeieze o familie). Pe de alta parte, urmele accidentului sunt vizibile numai la nivelul unui genunchi si usor dedesubtul acestuia. In consecinta, este vorba despre o zona putin expusa.
Nu mai putin insa, instanta trebuie sa tina cont de efectul psihologic pe care-l produce o asemenea urmare, chiar si atunci cand ea nu este usor vizibila persoanelor straine, sau, precum in speta, cand este vizibila pentru persoanele apropiate. Aceasta deoarece chiar atunci cand exista intelegere din partea celor din jur psihologia umana este in general imuna la aceste aspecte si tine cont numai de ceea ce in mod inconstient consideram a fi normal sau demn de urmat.
Pentru aceasta instanta apreciaza ca, din acest punt de vedere, prejudiciul estetic se ridica la suma de 10.000 lei.
Cat priveste restul prejudiciului corporal, date fiind zilele de ingrijiri medicale precum si declaratiile martorilor, din care rezulta ca starea fizica a reclamantului este una inferioara celei anterioare accidentului, instanta apreciaza ca prejudiciul trebuie apreciat la suma de 7.000 lei.
In ceea ce priveste prejudiciul moral, acesta este in principiu unul nepatrimonial (cf. art. 252 si urm. C. civ.). Cu toate acestea, posibilitatea cuantificarii sale in bani este permisa implicit prin disp. art. 1391 alin. 3 C. civ. si explicit prin disp. art. 253 alin. 4 din acelasi cod.
Pentru a stabili intinderea prejudiciului instanta trebuie sa porneasca de la situatia descrisa de martorii audiati, mai ales de la faptul ca acestia arata ca reclamantul a ramas victima unei fobii legate de condusul autovehiculelor si de faptul ca reclamantul nu a mai calatorit deloc de la accident, desi anterior facea acest lucru.
Acestea sunt imprejurarile care determina instanta sa aprecieze existenta unui prejudiciu care poate fi evaluat la suma de 8.000 lei. Instanta tine cont aici de faptul ca in ceea ce priveste strict frica de a conduce, aceasta nu poate fi una deosebita, cata vreme reclamantul nu a fost determinat sa ia masuri pentru atenuarea acesteia (spre ex. consultarea unui psiholog), iar in ceea ce priveste lipsa unei vacante, cata vreme de la accident a trecut numai aproximativ un an, aceasta perioada nu este una suficienta pentru a aprecia ca se impune inca o despagubire mai consistenta.
In ceea ce priveste ultima conditie a raspunderii civile extracontractuale pe care instanta o are a aprecia, respectiv legatura de cauzalitate, aceasta trebuie verificata numai in raport de prejudiciul corporal si cel moral. Or, in privinta primului, acesta rezulta din actele medicale de la dosar, iar in privinta ultimului functioneaza o prezumtie naturala, trasa chiar din materialitatea faptei.
Urmeaza astfel, observand ca pe capul intervenientului sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru suma de 25.000 lei, sa fie obligata parata la plata acestei sume catre reclamant.
Totodata va fi obligata parata si la plata dobanzii legale, incepand cu data ramanerii definitve a prezentei (data la care creanta devine certa) si pana la momentul stingerii integrale a debitului.
F. de prevederile art. 453 C. proc. civ. parata va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4.500 lei (onorariu aparator).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea privind pe reclamant P. C. I. PRIN SCA MANCINI&DANIS cu sediul în B., ., intervenient M. I. cu domiciliul în CORNETU, STEJARULUI, NR. 1 și pe pârât . REASIGURARE SA cu sediul în VOLUNTARI, . BUSIONESS PARK, nr. 10, ..
Obliga parata sa achite reclamantului suma de 25.000 lei (daune corporale si morale), precum si dobanda legala calculata in raport de aceasta suma, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la stingerea integrala a debitului.
Respinge restul pretentiilor ca neintemeiate.
Obliga parata sa achite reclamantului suma de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. C. R. N. F.
Red. C A / Tehn. R F
5 exemplare/18.11. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3740/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4258/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
