Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4228/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4228/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 4228/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
Sentința civilă nr. 4228/2015
Ședința publică de la: 10.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. O. BUDEI
GREFIER: C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. TUDORIȚA și pe pârâtul V. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 20.10.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.10.2015, la data de 03.11.2015, apoi la data de 10.11.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 15.06.2010, reclamanta C. TUDORIȚA a chemat în judecată pe pârâtul V. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp, ocupată de acesta în mod abuziv, și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esență că este proprietara terenului intravilan în suprafață totală de 2070 mp situat în oraș M., ., . (actual nr. 30), jud. Ilfov, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2457/31.07.2007 de BNP O. T., imobil care se învecinează la nord cu imobilul proprietatea pârâtului.
În urma măsurătorilor cadastrale reclamanta a constatat că pârâtul a pătruns pe proprietatea sa, mutând gardul ce delimita cele două proprietăți pentru a cultiva terenul. Prin urmare, pârâtul ocupă în mod abuziv, fără niciun titlu terenul proprietatea reclamantei
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 494 alin. 1 și 2, art. 584 C.civ., art. 44 din Constituția României.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială și expertiză topografică.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâtul V. I. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că de la momentul cumpărării terenului el a stăpânit terenul în cauză, nu a mutat gardul.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 765/05.05.1998 de BNP C. E. pârâtul a dobândit de la autoarea reclamantei, C. V., două loturi de teren aflate una în prelungirea celeilalte, teren pe care vânzătoarea l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/1994. Se arată că pârâtul a cumpărat terenul în suprafață de 4291 din T 175 P 629/139 și terenul în suprafață de 3290 mp din totalul de 5360 mp din T 103 P_,_.
Prin urmare, față de suprafața cumpărată, de limitele acesteia indicate în contractul de vânzare-cumpărare cererea reclamantei este neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
În dovedire pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamantă administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială și expertiză topometrică, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei.
La dosar au fost depuse înscrisuri și raportul de expertiză topografică întocmit de expert D. M. D..
Față de depunerea la dosar a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4419/21.12.2011 de BNP M. V. și M. Ș. C., pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active. Prin încheierea de la termenul din 05.06.2012 instanța a dispus unirea cu fondul a acesteia.
La data de 09.01.2015 numiții G. P. și G. A. au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu.
Prin încheierea de la termenul din 19.05.2015 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de G. P. și G. A..
Expertul D. M. D. a depus la data de 25.08.2015 completarea la raportul de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția procesuală invocată și cu privire la fond, instanța reține în fapt și în drept următoarele: În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța reține că una din condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile este reprezentată de calitatea procesuală, cu cele două componente ale sale, calitate procesuală activă și pasivă.
Calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantă și titularul dreptului dedus judecății.
Se reține că reclamanta este titulara dreptului de a solicita revendicarea terenului presupus a fi ocupat de pârât, având în vedere că dreptul său de proprietate derivă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2457/31.07.2007 de BNP O. T., actul prin care reclamanta ar fi înstrăinat terenul proprietatea sa – contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4419/21.12.2011 de BNP M. V. și M. Ș. C., neputând conduce la transferul dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantei în cel al cumpărătorilor față de neplata restului de preț și de clauza ce condiționa transferul dreptului de proprietate de achitarea ultimei rate din preț.
Prin urmare, reclamanta fiind în continuare titulara dreptului real poate exercita acțiuni ce au ca finalitate apărarea dreptului său, justificându-și astfel, în speță, legitimarea procesuală activă.
Față de cele arătate, excepția procesuală invocată de pârât va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 765/05.05.1998 de BNP C. E., pârâtul a dobândit de la autoarea reclamantei, C. V., terenul în suprafață de 3290 mp din totalul de 5360 mp, situat în intravilanul ., parcela_.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2457/31.07.2007 de BNP O. T., reclamanta a dobândit de la mama sa, C. V., terenul în suprafață de 2070 mp situat în orașul M., sat Pruni, . parcelele_ și_.
Vânzătoarea din ambele contracte de vânzare-cumpărare a dobândit la rândul său proprietatea terenului vândut prin reconstituire conform titlului de proprietate nr._/29.08.1994.
Din cuprinsul acestui titlu instanța constată că la rubrica suprafață primită în intravilan este menționată suprafața de 5049 mp în tarlaua 103 parcela_ și suprafața de 311 mp în tarlaua 103 parcela_, rezultând astfel o suprafață totală de 5360 mp.
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert D. M. D. astfel cum a fost completat, în urma obiecțiunilor admise, rezultă că reclamanta deține potrivit actelor de proprietate o suprafață de teren de 2070 mp, iar pârâtul deține în fapt 2.287 mp față de suprafața de 3290 mp din actul de proprietate.
Pentru admiterea unei acțiuni în revendicare, reclamantul trebuie să probeze în afara oricărui dubiu că pârâtul i-a acaparat și îi stăpânește suprafața de teren în mod abuziv. În cauza de față, din probele administrate nu rezultă în nici un fel existența acestei presupuse uzurpări a proprietății, care să-l aibă ca autor pe pârât.
Instanța reține că pârâtul este cel care a dobândit în anul 1994 de la autoarea comună un teren care ar fi trebuit să aibă 3290 mp, însă nefiind efectuată documentație cadastrală și față de măsurătorile deficitare, suprafața efectiv primită de pârât este diminuată, fiind de doar 2287 mp.
Expertul desemnat în cauză concluzionează că în realitate suprafața deținută de vânzătoare în tarlaua 103 parcelele_ și_ nu era de 5360 mp, ci doar de 4.079 mp.
Din acest motiv instanța față de principiul ”nemo dat quod non habet” consideră că, dată fiind ordinea încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare (1998 pentru pârât și 2007 pentru reclamantă), la momentul când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2457/31.07.2007 vânzătoarea nu putea transmite reclamantei dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2070 mp întrucât anterior vânduse pârâtului 3290 mp, iar suprafața totală deținută de vânzătoare nu permitea efectuarea celor două vânzări, suprafața însumată a celor două terenuri vândute fiind excedentară celei deținute în mod real.
În consecință se poate afirma că pârâtul nu a ocupat abuziv o suprafață din terenul reclamantei, astfel încât să dea naștere vreunei pretenții în revendicare din partea acesteia.
Singurul element cert este diferența dintre suprafața ce rezultă din actele de proprietate și suprafața efectivă din teren pentru fiecare din părți, iar acest element, în lipsa altor probe certe din care să rezulte ocuparea fără drept - modificarea împrejmuirilor sau a laturilor, ocuparea fără drept a unei porțiuni de teren - nu poate face proba indubitabilă a uzurpării, cu atât mai mult cu cât expertiza tehnică a lămurit cauza suprafeței de teren lipsă.
Referitor la acțiunea în grănițuire, aceasta circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului care separă fondurilor învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul are a se pronunța asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Această acțiune își justifică rațiunea în situația în care între proprietățile părților nu există semne exterioare, când deși există, acestea sunt contestate, ori, în situația din prezenta cauză, în care grănițuirea este accesorie acțiunii în revendicare, având ca finalitate fixarea liniei de hotar în funcție de drepturile părților rezultate din acțiunea în revendicare.
În raport de cele dispuse anterior pe capătul de cerere având ca obiect revendicare, de împrejurarea că autoarea comună a părților nu a deținut în realitate suprafața totală de 5360 mp, că nu se putea transmite o suprafață mai mare decât cea deținută, că nu s-a reținut încălcarea de către pârât a proprietății reclamantei, se constată că este neîntemeiată solicitarea reclamantei de stabilire a liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți.
Conform art. 274 alin. 1 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a reclamantei, o va obliga pe aceasta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de pârât, constând în onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârât.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. Tudorița cu domiciliul la cab. de av. M. C. A. din Bucuresti, sector 1, .. 14 în contradictoriu cu pârâtul V. I. cu domiciliul în ., .,jud. Ilfov ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. Budei C. P.
Red. Tehn. C.O.B.
2 ex./15.02.2016
..2016, 2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4573/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2015.... → |
|---|
