Pretenţii. Sentința nr. 4176/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4176/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 4176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.4176
Ședința publica din data de 9.11.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. G. LTD LA SCA AA I., D. SI ASOCIATII și pe pârâtul J. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 02.11.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 09.11.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.12.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamatna .. a solicitat în contradictoriu cu paratul J. M., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 6607,02 euro precum si a cheltuielilor de judecata (taxa de timbru, onorariu avocat si cheltuieli adiacente, conform dovezilor depuse).
In motivare, reclamanta a arata ca paratul J. M. datoreaza societatii suma de 6607,02 euro, asa cum rezulta din documentul intitulat angajament, semnat de către acesta in data de 13.08.2013. Conform acestui inscris, paratul s-a angajat sa achite societatii suma sus-mentionata in termen de 90 de zile, respectiv pana la data de 11.11.2013. Cu toate ca termenul in care s-a obligat sa faca aceasta plata s-a împlinit, paratul nu a inteles sa achite suma la care s-a obligat.
Menționează ca suma la a cărei plata s-a obligat paratul reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate de către reclamantă către .. Livrarea efectiva a mărfurilor si valoarea acestora rezulta din factura fiscala nr. 4444/22.04.2013 si CMR-ul aferent, ambele emise de către reclamantă pentru respectivul transport de marfa. Prin angajamentul semnat de către parat, acesta a inteles sa isi asume personal obligația de plata a acestei sume, situatie acceptata de către reclamantă.
Situatia de fapt sus-indicata se incadreaza in prevederile art. 1599 alin 1 lit b Cod civil, conform carora "obligația de a plati o suma de bani ori de a executa o alta prestatie poate fi transmisa de debitor unei alte persoane: [...] b) fie printr-un contract incheiat intre creditor si noul debitor, prin care acesta din urma isi asuma obligația".
Prin angajamentul de plată semnat de către parat si acceptat de către reclamantă s-a realizat o preluare a datoriei in sensul art. 1599 si urmatoarele Cod Civil.
Astfel, conform art. 1600 cod civil prin incheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi.
Prin preluarea datoriei de către paratul din prezenta cauza s-a creat un nou raport juridic in care acesta are calitatea de debitor iar reclamanta are calitatea de creditor. Acestui raport juridic ii sunt aplicabile regulile generale privind executarea obligațiilor, asa cum acestea sunt mentionate in art. 1516 si urmatoarele Cod civil, respectiv:
Art. 1516 - (1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației.
(2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligația si se afla in intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune- interese, daca i se cuvin:
1.sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligației;
2.sa obtina, daca obligația este contractuala, rezolutionea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligații corelative
3.sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului sau."
Așadar, reclamanta este creditorul unei obligații de plata a sumei de 6607,92 euro, obligație la a cărei îndeplinire s-a angajat debitorul J. M., paratul din prezenta cauza. Debitorul nu a inteles sa isi indeplineasca de buna-voie obligația asumata. Pârâtul este in intarziere, fata de împrejurarea ca părțile au stabilit un termen pentru îndeplinirea obligației (90 de zile de la data de 13.08.2013, adica data de 11.11.2013), termen ce nu a fost respectat de către debitor.
In concluzie, fata de cele de mai sus solicită admiterea prezentei cereri asa cum a fost formulata si obligarea paratul J. M. la plata sumei de 6607,02 euro precum si la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
În drept: art. 1516 si urmat Cod Civil, art. 1599 si urmatoarele Cod Civil, art.194 si urmatoarele Cod Procedura civila.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat personal întâmpinare, ci exclusiv prin curatorul desemnat acestuia conform art. 167 C.proc.civ.
Astfel curatorul pârâtului a învederat următoarele:
Solicită a fi admisă acțiunea avand in vedere urmatoarele:
-la dosarul cauzei a fost depus angajamentul de plata semnat de către debitor in cuprinsul căruia recunoaște datoria si isi asuma plata acestei datorii in numele societății debitoare.
-recunoașterea de datorie a fost facuta în interiorul termenului de prescripție.
-termenul de plata asumat (scadenta) a fost depasit.
Totuși, avand in vedere ca singurul document avut in vedere de reclamanta prin care se pretinde preluarea datoriei de către parat este angajamentul semnat de acesta, cu. in calitate de curator, nu cunoaște semnătura clientului apreciază necesar ca reclamanta sa pună la dispoziție alte documente din care sa rezulte ca semnătura de pe angajament aparține paratului.
Solicită acest lucru avand in vedere imprejurarea ca intre parti au fost derulate mai multe raporturi comerciale care.in mod normal, ar fi trebuit consfintite prin incheierea unor documente comerciale (facturi. CMR. contracte, etc).
Sub rezerva exprimata, apreciază acțiunea întemeiata si solicită admiterea ei.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt, instanța constată că paratul J. M. datoreaza societatii reclamante suma de 6607,02 euro, astfel cum rezulta din documentul intitulat angajament, semnat de către acesta in data de 13.08.2013.
Conform acestui inscris, paratul s-a angajat sa achite societatii suma sus-mentionata in termen de 90 de zile, respectiv pana la data de 11.11.2013. Cu toate ca termenul in care s-a obligat sa faca aceasta plata s-a împlinit, paratul nu a inteles sa achite suma la care s-a obligat.
De asemenea se constată că suma la a cărei plata s-a obligat paratul reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate de către reclamantă către ..
În acest sens se reține că livrarea efectiva a mărfurilor si valoarea acestora rezulta din factura fiscala nr. 4444/22.04.2013 si CMR-ul afferent (atașate în fotocopie acțiunii introductive), ambele fiind emise de către reclamantă pentru respectivul transport de marfa.
Prin urmare, prin angajamentul semnat de către parat, acesta a inteles sa isi asume personal obligația de plata a acestei sume, situatie acceptata de către reclamantă.
În drept, instanța constată că potrivit disp. art. 2280 C.civil “Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă față de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.”, iar potrivit art. 2282 C.civil “Fideiusiunea nu se prezumă, ea trebuie asumată în mod expres printr-un înscris, autentic sau sub semnătură privată, sub sancțiunea nulității absolute.”
Din această perspectivă se constată că între părți s-au născut raporturi juridice specifice unei convenții de fideiusiune, astfel cum rezultă din conținutul înscrisului depus de către reclamantă în susținerea acțiunii introductive.
Totodată, deși acest înscris nu întrunește condițiile prevăzute de art. 272 și art. 275 C.proc.civ. cu privire la asumarea unei obligații de plată a unei sume de bani, totuși legiuitorul a instituit o excepție potrivit disp. art. 276 C.proc.civ. “Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerințele prevăzute la art. 274 și 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.”
Prin urmare, având o astfel de valoare de început de dovadă scrisă înscrisul în cauză sunt incidente disp. art. 310 alin. 3 C.proc.civ. potrivit cărora “(3) Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părți numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții.”
În prezenta cauză la solicitarea reclamantei a fost audiat martorul P. Ș., acesta arătând că a fost prezent la data întocmirii acestui înscris, semnat personal de către pârât, acesta din urmă asumându-și astfel față de societatea reclamantă obligația de a plăti în locul debitoarei principale, debitul constatat în factura fiscală atașată dosarului, la termenul prevăzut în acest înscris, considerente față de care conținutul acestuia face dovada veridicității celor consemnate în conținutul său între părțile din prezenta cauză, urmând a se constata că pârâtul, în calitate de fideiusor poate fi obligat la solicitarea creditoarei-reclamante să achite valoarea debitului principal datorat de către debitoarea principală reclamantei în temeiul raporturilor juridice derulate anterior între aceste societăți.
Prin urmare, avându-se în vedere disp. art. 1516 C.civil, precum și disp. art. 2293 C.civil potrivit căruia “Fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută”, dar și împrejurarea că pârâtul-fideiusor nu a invocat beneficiul discuțiunii (nefiind contestată veridicitatea semnăturii pârâtului, fiind prezentat originalul acestuia în fața instanței), deși a avut această posibilitate conform art. 2294 C.civil, recunoscând că în fapt debitoarea principală nu are posibilități efective de a plăti debitul datorat reclamantei-creditoare, iar termenul scadent precizat în angajamentul astfel asumat de către pârât a fost depășit fără a fi achitat debitul datorat în numele debitoarei principale, deși sarcina probei conform art. 1548 C.civil îi revenea în exclusivitate pârâtului, urmează a fi admisă acțiunea în sensul că se va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 6607,02 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data plății.
Totodată, în temeiul art. 451-453 C.proc.civ. va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2127 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1477 lei taxa judiciară de timbru și de 650 lei onorariu curator, precum și la plata sumei de 331 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data plătii, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanțelor fiscale atașate în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta I. G. LTD, cu sediul in Bulgaria, Varna, .. 17 si cu sediul ales în sector 3, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul J. M., cu domiciliul în B., ., jud. Ilfov, curator P. H. A., cu domiciliul în ..9, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6607,02 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data plății.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2127 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1477 lei taxa judiciară de timbru și 650 lei onorariu curator, precum și la plata sumei de 331 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data plătii, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4417/2015. Judecătoria... → |
|---|
