Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1989/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1989/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1989/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1989
Ședința publică de la 02.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. C.
GREFIER: R. N. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant I. I. LA S.C.A. N. NEVOE SI ASOCIATII și pe pârât S. T., având ca obiect rezoluțiune contract
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 19.02.2015 sub nr._ reclamanta I. I. a chemat in judecata pe paratul S. T. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere cu stipulatie pentru altul, autentificat sub nr. 161/01.02.2000, de catre BNP Coanda I., cu consecinta reintoarcerii bunului obiect (derivat) al contractului in patrimoniul acesteia (reintoarecerea este indicata numai la finalul cererii). Cu cheltuieli de judecata.
In fapt s-a aratat ca in anul 2000, intre reclamanta, defunctul sau sot (I. P.) si parat s-a incheiat contractul indicat in petitul cererii. Prin acest contract s-a convenit transmiterea proprietatii imobilului-locuinta cu anexe gospodaresti si terenul aferent, in suprafata de 516 mp, situat in B., . (fost nr. 86), actual nr. 96, jud. Ilfov catre parat (stranepotul reclamantei), in contraprestatie fiind stabilita obligatia acestuia din urma de a asigura intretinerea atat pentru defunct, cat si pentru reclamanta. Paratul nu si-a indeplinit insa niciodata obligatia asumata prin contract. Acesta nu a oferit nici macar ajutor (cel putin moral) pentru inmormantarea lui I. P. in anul 2005. Reclamnata a fost nevoita astfel sa imprumute bani de la terti, pe care i-a inapoiat numai in urma vanzarii celor doua masini pe care le-a avut in proprietate. Se continua prin insiruirea mai multor momente cand paratul nu a oferit nici un fel de ajutor reclamantei.
S-a aratat ca din punctul de vedere al dreptului aplicabil, in speta este incidenta vechea legislatie civila, care nu reglementa expres contractul de intretinere. Se considera astfel, in acord cu doctrina, ca in speta sunt aplicabile prevederile privind rendita pe viata din Codul civil de la 1864.
In drept se invoca prevederile art. 969, 1020-1021 si 1639 din Codul civil de la 1864 (se indica in mod corespunzator si textele din Noul Cod Civil).
Cererea este scutita de plata taxei de timbru judiciar.
Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala.
Prin intampinare a invocat urmatoarele exceptii: inadmisibilitatea, lipsa de interes si lipsa calitatii procesuale active.
Cat priveste exceptia de inadmisibilitate, s-a aratat, in esenta, ca, avand calitatea de tert stipulat prin contractul a carui rezolutiune se solicita, reclamanta nu are deschisa prezenta actiune.
Sub aspectul celei de-a doua exceptii se arata ca raporturile dintre tertul beneficiar si promitent nu pot avea ca efect rezolutiunea, tertul nefiind parte in contract si, in consecinta, neprezentand niciun interes in prezenta actiune.
Referitor la lipsa calitatii procesuale active se arata, in esenta, ca reclamanta nu a facut dovada ca este mostenitoarea defunctului ei sot si, in consecinta, nu poate fi considerata un avand-cauza al acestuia pentru a-i fi deschisa prezenta cale procesuala.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca cererea este neintemeiata, cata vreme paratul si-a indeplinit toate obligatiile decurgand din contract pana in anul 2013. Cu toate acestea, in luna august 2013 reclamanta i-a spus paratului sa plece impreuna cu familia sa din casa. Astfel, din motive neimputabile paratului, reclamanta a refuzat sa primeasca ingrijire de la acesta. In continuare se contesta cele aratate de reclamanta, oferindu-se exemple punctuale.
In drept s-au invocat prevederile art. 205 si urm. C. proc. civ. si art. 1020-1021 si 1647-1650 C. civ. de la 1864.
Prin cererea reconventionala s-a solicitat: 1. in principal: a) sa fie obligata reclamanta-parata sa execute contractul a carui rezolutiune se solicita si b) sa fie obligata reclamanta-parata sa renunte expres la dreptul de a refuza dreptul direct creat in folosul sau prin vointa . a promitentului, confirmandu-l astfel si pentru decesul stipulantului, intervenit in anul 2005; 2. a) sa se constituie in favoarea paratului-reclamant un drept de superficie asupra suprafetei de teren necesara exploatarii locuintei noi, construite cu autorizatie de constructie, de catre paratul-reclamant cu acordul tacit al reclamantei parate si b) sa fie recunoscut un drept de creanta paratului-reclamant asupra impozitelor, taxelor, precum si asupra cheltuielilor efectuate cu intabularea, datorate in cazul reintoarcerii bunului in patrimoniul reclamantei-parate.
Se arata ca in ceea ce priveste capatul 2, acesta este formulat numai in subsidiar, pentru ipoteza in care s-ar admite cererea principala.
Cu cheltuieli de judecata pe cererea reconventionala.
In motivare sunt prezentate aspecte teoretice privind institutia stipulatiei pentru altul, aspecte din care rezulta temeinicia.
In drept se invoca prevederile art. 209 si urm. C. proc. civ., art. 1020-1021 si 1647-1650 C. civ. de la 1864, Legea nr. 7/1996.
Reclamanta-parata a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate. S-a aratat ca pentru toate aceste exceptii s-a oferit o singura motivare, dar paratul-reclamant recunoaste ca daca reclamanta-parata ar actiona in calitatea sa de mostenitoare a lui I. P., atunci cererea ar trebui cercetata pe fondul sau.
Se precizeaza ca actiunea a fost formulata de catre I. I. in calitatea sa de mostenitoare a defunctului sau sot, calitatea aceasta fiind dobandita prin efectuarea de acte de folosinta asupra unor bunuri din mostenire, cel mai important fiind chiar imobilul din ., in care reclamanta locuieste in mod neintrerupt din anul 1980 si pana in prezent. Pentru consolidarea acestei pozitii, reclamanta-parata a dat in fata notarului public declaratia de acceptare a succesiunii, autentificata sub nr. 667/15.04.2015 de catre BNP S. N..
Apoi se aduc alte precizari cu privire la motivele actiunii, precizandu-se ca in principal se solicita desfiintarea contractului pentru neindeplinirea obligatiilor fata de defunctul I. P. si numai in subsidiar pentru neindeplinirea obligatiilor fata de reclamanta-parata. In calitatea sa de mostenitoare a defunctului sot, reclamanta-parata are dreptul de a exercita actiunea in rezolutiune (art. 2263 alin. 6 din Noul Cod civil, pentru vechea reglementare neexistand un temei expres, dar acest drept a fost recunoscut de doctrina).
Se subliniaza si faptul ca nu s-a solicitat si reintoarcerea bunului in patrimoniul reclamantei-parate, nefiind formulata si o astfel de cerere deoarece situatia imobilului se va stabili in urma dezbaterii mostenirii lui I. P..
Sunt eronate acele sustineri ale paratului-reclamant in sensul ca reclamanta-parata nu poate sustine niciun drept asupra imobilului din ., cata vreme aceasta a locuit mai bine de 30 de ani in acel loc, participand, impreuna cu sotul sau, la toate cheltuielile legate de edificarea casei. Mai mult, defunctul a dobandit bunul in urma unui partaj succesoral si a fost obligat sa achite o sulta catre fratele sau, sulta ce a fost achitata din banii proprii ai reclamantei-parate. Rezulta asadar ca reclamanta-parata are un drept de creanta in privinta locuintein respective, dar si un drept de proprietate care va putea fi stabilit in urma partajului succesoral.
Referitor la situatia de fapt prezentata de paratul-reclamant, aceasta nu are caracter de adevar.
In drept s-au invocat prevederile art. 201 alin. 2 C. proc. civ.
S-a formulat de catre reclamanta-parata si intampinare la cererea reconventionala a paratului-reclamant, solicitandu-se respingerea acesteia ca neintemeiata.
Se arata ca reclamanta-parata nu a refuzat niciodata intretinerea oferita.
Cat priveste capatul 2 al cererii reconventionale, se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratului-reclamant, dat fiind ca instanta nu va putea dispune prin acest dosar mai mult decat s-a cerut. Or, in cauza nu s-a cerut restituirea bunului.
In drept s-au invocat prevederile art. 205-208 C. proc. civ.
S-a formulat raspuns la intampinarea indreptata impotriva cererii reconventionale, indicandu-se mai multe motive pentru care cele prezentate acolo sunt de neprimit.
Nu se invoca un temei in drept.
La termenul din data de 26.05.2015 instanta a pus in discutia partilor toate exceptiile invocate, iar in privinta primeia dintre acestea, ea a fost calificata drept tot o exceptie a lipsei calitatii procesuale active. S-a pus in discutie din oficiu exceptia de inadmisibilitate a capatului 1 din cererea reconventionala.
La acelasi termen s-a stabilit ca legea substantiala care guverneaza prezentul raport juridic este cea veche, respectiv Codul civil de la 1864.
In raport de art. 248 alin. 1 C. proc. civ. instanta este obligata a se pronunta cu prioritate asupra acestor exceptii, in ceea ce priveste ordinea observandu-se ca mai intai trebuie solutionate cele referitoare la cererea principala, exceptia lipsei calitatii procesuale active avand intaietate in raport de exceptia lipsei de interes.
Astfel, cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-parate, trebuie pornit de la prevederile art. 36 teza I C. proc. civ., care arata ca: [c]alitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
In speta, raportul juridic litigios se leaga de executarea contractului numit de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere cu stipulatie pentru altul, autentificat sub nr. 161/01.02.2000, de catre BNP Coanda I.. Or, partile acestui contract au fost defunctul I. P. (decedat la 15.08.2005, cf. certificatului de deces . nr._), in calitate de asa-numit vanzator si paratul-reclamant S. T., in calitate de asa-numit cumparator. In ceea ce priveste pe reclamanta-parata I. I., aceasta doar a semnat respectivul contract, fara a-si asuma vreo obligatie expresa ori a arata expres ca este de acord cu primirea intretinerii stipulate in favoarea sa.
Cat priveste calificarea acestui contract, se observa ca in mod gresit acesta a fost numit de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere si cu stipulatie pentru altul, dat fiind ca din continul sau rezulta ca acesta este un contract de intretinere.
Partile accepta acest punct de vedere. Instanta trebuie insa a arata ca prin contractul de vanzare-cumparare se transmite un bun contra unui pret (art. 1294 C. civ. de la 1864), dar in cauza nu este stabilit niciun pret. Pe de alta parte, desi nereglementat expres, contractul de intretinere este definit in general ca fiind acel contract nenumit sub prevederile vechiului Cod civil, in temeiul caruia o parte se obliga sa transfere un bun celeilalte parti in schimbul intretinerii pe viata. Tinand seama de prevederile inscrisului depus la dosar rezulta ca aceasta este situatia intocmai in cauza.
Pe de alta parte, cum instanta este tinuta sa dea o interpretare contractului in acord cu vointa concordanta a partilor (art. 977 C. civ. de la 1864), aceasta este tinuta sa constate ca in realitate, in cauza este vorba despre un contract de intretinere, care contine . o stipulatie pentru altul, respectiv in favoarea reclamantei-parate.
Asa fiind, rezulta ca au calitatea de parti ale raportului juridic litigios avanzii-cauza ai defunctului creditor al intetinerii (decedat in 2005) si debitorul intretinerii, despre acesta din urma fiind evident ca se confunda cu paratul-reclamant din prezentul dosar.
Cat priveste calitatea de tert beneficiar a reclamantei-parate, aceasta nu va fi tinuta in seama decat in subsidiar, cata vreme chiar aceasta arata prin raspunsul la intampinare ca-si intemeiaza pretentiile in principal nu pe aceasta situatie, ci pe aceea de mostenitoare a defunctului I. P., creditorul initial al obligatiei de intretinere.
Revenind la problema in discutie, pentru ca reclamanta-parata sa faca dovada calitatii sale procesuale active, ea trebuie sa dovedeasca aceea ca este avand-cauza al defunctului creditor al intretinerii (cf. art. 249 C. proc. civ.). In acest sens, reclamanta-parata alega calitatea sa de mostenitoare a lui I. P..
. mosteneste pe decuius dobandeste toate drepturile acestuia, sub rezerva celor personale [Codul civil de la 1864 (care, fata de art. 91, interpretat per a contrario, din Legea nr. 71/2011 si fata de data decesului lui I. P., este aplicabil in cauza) nu stabilea expres acest aspect, dar el rezulta cu prisosinta din ansamblul reglementarii].
De aceasta situatie juridica se prevaleaza reclamanta-parata, numai ca aceasta a esuat in demersul sau de a dovedi calitatea de succesoare a defunctului sau sot. Aceasta deoarece, dupa cum arata art. 700 din vechiul Cod civil, succesiunea poate fi acceptata in termen de 6 luni de la deschiderea sa, care a avut loc la 15.08.2005, data decesului (art. 651 din acelasi cod). Insa reclamanta nu a facut dovada ca in termenul prevazut de lege a acceptat expres ori tacit mostenirea.
Despre acceptarea tacita se alega actele de folosinta asupra bunurilor din masa succesorala, cel mai important fiind acela ca a continuat sa locuiasca in locuinta din B. ce a facut obiectul contractului a carui desfiintare se solicita. Cat priveste faptul ca reclamanta-parata a continuat sa locuiasca in acel imobil, fiind un fapt necontestat, instanta il primeste si-l va analiza (art. 255 alin. 2 C. proc. civ. permite instantei sa procedeze astfel). Referitor la celelalte acte de folosinta a bunurilor din masa succesorala insa, cum nu s-a adus nicio proba privind indeplinirea vreunuia, rezulta ca acestea nu exista (idem est non esse aut non probari). Trebuie subliniat si ca aici in urma nu este vorba despre fapte necontestate, contrar celor aratate de reclamanta-parata in sedinta publica, dat fiind ca paratul-reclamant a contrazis tot in sedinta publica faptul ca bunurile instrainate, precum autoturismele sau altele asemenea, faceau parte din patrimoniul defunctului.
Ramane astfel de stabilit daca prin fapta sa de a continua sa locuiasca in locuinta .-parata a acceptat tacit succesiunea. Art. 689 C. civ. de la 1864 admite aceasta forma de acceptare a mostenirii, aratand prin art. 690 aratand care acte nu duc la concluzia respectiva. Astfel, art. 689 spune ca reprezinta un act de acceptare tacita a succesiunii acela care lasa neaparat a se presupune intentia de acceptare. Este subinteles, dupa cum arata chiar reclamanta-parata, ca actele de acceptare se manifesta asupra bunurilor din masa succesorala. Dar bunul reprezentat de imobilul-locuinta cu anexe gospodaresti si terenul aferent, in suprafata de 516 mp, situat in B., . (fost nr. 86), actual nr. 96, jud. Ilfov nu face parte din masa succesorala, acest bun apartinandu-i paratului-reclamant, dupa cum rezulta din chiar contractul de intretinere depus la dosar, contract de care reclamanta-parata a avut cunostinta de la momentul incheierii sale (aceasta semnand in fata notarului public).
Instanta conchide, sub aceasta discutie, ca la momentul la care reclamanta-parata a locuit in imobilul din . si a avut reprezentarea faptului ca bunul nu-i apartine decuiusului, ci paratului-reclamant. Chiar daca, prin ipoteza, am admite ca acest contract s-ar desfiinta, iar bunul ar reveni in patrimoniul succesoral, oricum, la momentul la care a efectuat asa-pretinsele acte de acceptare a mostenirii, reclamanta-parata avea reprezentarea faptului ca locuieste in imobilul paratului-reclamant, iar nu al sotului sau decedat. Or, dupa cum arata textul mentionat ultimul, actul de acceptare trebuie sa lase impresia clara ca s-a acceptat mostenirea, evenimentele ulterioare neputand fi luate in seama (actul de acceptare fiind unul incompatibil cu vreo rezerva).
Oricum, chiar si in ipoteza in care teza contrara ar fi admisa, insusi actul de a continua sa locuiasca in casa fostului sot nu este unul apt in sine a duce la ideea acceptarii mostenirii, fiind vorba despre o situatie cel putin echivoca.
Despre acceptarea expresa a mostenirii, este evident ca aceasta a survenit la mult dupa depasirea termenului de 6 luni.
Totodata, instanta retine ca existenta unui drept de creanta cu privire la mostenire nu acorda decat calitatea de creditor al mostenirii, iar nu de acceptant. De asemenea, chiar daca s-ar actiona pe calea actiunii oblice, in numele succesorilor, in temeiul art. 974 C. civ. de la 1864, aceasta actiune nu este deschisa decat in privinta acelor drepturi care nu sunt exclusiv personale defunctului, or, cat priveste executarea unui contract de intretinere, fiind vorba despre o apreciere strict personala (numai creditorul intretinerii putand aprecia, mai ales cand este vorba si despre legaturi de rudenie, daca doreste sau nu sa exercite actiunea in rezolutiune), o asemenea posibilitate este exclusa.
Cat priveste calitatea reclamantei-parate de tert beneficiar al unei clauze de intretinere, se observa ca in reglementarea vechiului cod civil stipulatia pentru altul nu era cunoscuta. Nu mai putin, aceasta instituite era recunoscuta in doctrina si jurisprudenta, nefiind contrara vreunei norme (in dreptul privat este de principiu ca ceea ce nu este interzis este permis de lege). Se recunostea ca dreptul stipulat putea lua nastere direct in patrimoniul unui tert (prin acordul sau) care putea solicita executarea promisiunii (existand acordul promitentului in acest sens). Cu toate acestea, fiind tert fata de contractul incheiat intre stipulant si promitent, tertul beneficiar nu putea solicita rezolutiunea contractului, opunandu-se principiul de la art. 973 C. civ. de la 1864, care arata cum conventiile nu au efect decat intre partile contractante.
In consecinta, nici in calitatea sa de tert beneficiar reclamanta-parata nu poate sustine existenta calitatii sale procesuale in formularea prezentei cereri de chemare in judecata.
Pentru aceasta instanta urmeaza a admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-parate, cererea urmand a se respinge in consecinta.
F. de aceasta situatie nu este necesar sa se verifice si exceptia lipsei de interes.
Urmeaza a se verifica exceptiile invocate in raport de cererea reconventionala. Cu privire la capatul 1 de cerere, sub ambele sale aspecte, instanta a invocat exceptia de inadmisibilitate, fata de regula ca nicio persoana nu poate fi obligata la un fapt personal.
Astfel, se observa ca acest capat are drept obiect a) sa fie obligata reclamanta-parata sa execute contractul a carui rezolutiune se solicita si b) sa fie obligata reclamanta-parata sa renunte expres la dreptul de a refuza dreptul direct creat in folosul sau prin vointa . a promitentului, confirmandu-l astfel si pentru decesul stipulantului. Or, in dreptul civil este de principiu ca nimeni nu poate fi obligat la un fapt personal (nemo potest praecise cogi ad factum). Aceasta regula era recunoscuta sub vechiul cod civil, pornindu-se de la prevederile art. 1075, care spunea ca orice neexecutare a unei obligatii de a face se transforma in dezdaunari. Principiul era temperat insa de alte prevederi, precum art. 1073 si altele.
Regula era totusi una considerata fixa, imposibil de erodat, cu privire la anumite obligatii strict personale, precum indatorirea pictorului de a picta un tablou. La fel trebuie gandit si in privinta obligatiei de a primi intretinere (ce reprezinta exercitarea unui drept, iar nimeni nu poate fi obligat sa-si exercite drepturile) si de a renunta la un drept (nimeni neputand fi obligat sa renunte la drepturile recunoscute de lege).
Aceasta solutie se impune cu atat mai puternic cata vreme principiul libertatii persoanei este consacrat de Constitutie (art. 22 si 23). Nu mai putin, in doctrina romana regula de fata este recunoscuta aproape unanim.
Pentru aceasta se va admite exceptia de inadmisibilitate, cererea reconventionala urmand a se respinge in consecinta sub capatul sau principal.
Apoi, in raport de solutia data asupra cererii principale, urmeaza ca in privinta capatului doi al cererii reconventionale sa se dispuna respingerea acesteia ca ramasa fara obiect (dupa cum s-a aratat in cerere, acest capat a fost formulat numai pentru ipoteza in care s-ar fi admis cererea principala).
In raport de aceste solutii instanta nu mai are a se pronunta si asupra exceptiei invocate de reclamanta-parata cu privire la cererea reconventionala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-parate.
Respinge cererea principala privind pe reclamant I. I. LA S.C.A. N. NEVOE SI ASOCIATII cu sediul în B., . și pe pârât S. T. cu domiciliul în B., ., ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Admite exceptia de inadmisibilitate cu privire la capatul principal al cererii reconventionale.
Respinge capatul principal al cererii reconventionale ca inadmisibil.
Respinge capatul subsidiar al cererii reconventionale ca ramas fara obiect.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. C. R. N. F.
Red. C A / Tehn. R F
4 exemplare/12.06 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2046/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 860/2015.... → |
|---|
