Plângere contravenţională. Sentința nr. 2036/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2036/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2036/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.2036
Ședința publica din data de 03.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. A. A. și pe intimat I. I., având ca obiect plangere contraventionala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27.05.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 03.06.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2015 sub nr. de dosar_, prin declinarea dosarului nr._ de la Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti, petentul P. A. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/13.03.2014.
In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut ca fapta reținută in procesul -verbal nu există, agentul constatator săvârșind in realitate un abuz.
Mai arata petentul ca procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absoluta deoarece descrierea faptei este generica si iar acesta nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni.
In drept, petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata.
Intimatul, in cadrul procedurii prealabile, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neintemeiată . Totodata a arătat că fapta a fost filmata, depunand la data de 19.01.2015, proba video-cd.(f-25 dosar declinat)
La termenul de judecată din data de 27.05.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurisi proba video. Totodata a constatat decaderea petentului din dreptul de a administra proba testimoniala, in raport de disp. art. 254 alin. 1 C.p.c
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria_/13.03.2014 întocmit de agent constatator din cadrul I.P.J. I., petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3 din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 340 de lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că, la data de 13.03.2014 orele 15.39 pe DN6, localitatea Cornetu, in dreptul imobilului nr. 175, petentul a condus auto, marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal pe sensul sau de mers.
Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Cu privire insa la motivul de nelegalitate legat de nedescrierea corespunzatoare a faptei, acesta este neintemeiat.
Instanta constata ca fapta, constand in neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de petent, este suficient descrisa, mentionandu-se data, ora, locul savarsirii și indentificarea autoturismului condus de petent (marca, nr. de inmatriculare)
Cu privire la lipsa consemnării obiecțiunilor formulate de conducătorul auto, instanța constată că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Astfel, potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că petenta nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
De asemenea petentul nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță indepedentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de față a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în fața instanței.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Raportând aceste principii la legislația națională, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.
Așadar, cât privește puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.
Astfel, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 249 Cod procedură civilă. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
În schimb, în cazul în care actul constatator a fost încheiat de agentul constatator în situațiile în care acesta nu a constatat personal săvârșirea contravenției - cum este cazul în speță – acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.
În speță, din analiza probei video, depuse la dosarul cauzei de catre intimat, instanța constată că acesta a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv ca nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal pe sensul sau de mers.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal . nr._/13.03.2014 este temeinic si legal, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 340 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea, ca neintemeiata, in cauza privind pe petent P. A. A., cu dom.in sect.5, Bucuresti, . și pe intimat I. I., cu sediul in sect.2, Bucuresti, ., nr.7
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 03.06.2015.
P. GREFIER
B. M. M. M.
Pentru grefierul aflat in CO semnează
Grefierul Șef
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2006/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2004/2015. Judecătoria... → |
|---|
