Reziliere contract. Sentința nr. 665/2013. Judecătoria COSTEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2013 pronunțată de Judecătoria COSTEŞTI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 1061/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 665/2013
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. I.
Grefier F. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. C., V. E., F. V., D. L., C. M., V. M., T. M., C. I., R. C., P. M., G. V., T. M. și pe pârâta S.C. E. S. AGRICOLE S.R.L., având ca obiect reziliere contract
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 30.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei astăzi, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la data de 03.05.2012, sub nr. de dosar_, reclamanții, I. C., V. E., F. V., D. L., C. M., V. M., T. M., C. I., R. C., P. M., G. V., T. M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., să dispună rezilierea contractelor de arendare înregistrate le Primăria Săpata sub nr. 1275/19.05.2006, 1157/21.05.2007, 1641/28.05.2007, 1080/10.12.2007, 292/06.02.2008, 1629/28.05.2007, 1639/28.05.2007, 1654/28.05.2007, 717/10.03.2010, 4085/10.12.2007, 1637/28.05.2007, 1651/28.05.2007, 1650/28.05.2007, 1658/28.05.2008, 4079/10.12.2007, 965/31.03.2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că sunt proprietarii terenurilor cu suprafața totală de 36,27 ha, situate pe teritoriul comunei Săpata, jud. Argeș, cu privire la care au încheiat cu pârâta contractele de arendare ce fac obiectul cererii. Potrivit clauzelor contractuale, pârâta trebuia să le achite arendă în cuantum valoric echivalent a 400 kg grâu, în primul an agricol, respectiv a 500 kg grâu, în anii următori normali. Pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, în sensul că nu a lucrat terenurile și nu a plătit arenda, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 24 din legea nr. 16/1994.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și eventual expertiză tehnică.
Prin cererea depusă la 05.06.2012 (fila 25), reclamantul I. C. a precizat că în anul 2009 a primit 1600 kg grâu, 400 kg boabe de porumb ude și 750 kg ovăz, în anul 2010 nu a primit nimic, în anul 2011, a primit 750 kg grâu, iar în toți acești ani, arendașul a primit subvențiile de la stat. În plus, în fiecare an, reprezentantul pârâtei i-a lăsat o suprafață de teren nelucrată, pentru a-l forța să i-o vândă. A solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 9704 lei, contravaloarea produselor nepredate și retragerea pârâtei în punctul „Peste vale” la limita de hotar din planul topografic din 1963, cu anularea actelor de către primărie.
În termen legal, pârâta, . S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. L., P. M., T. M. și V. E., deoarece societatea nu a încheiat contracte de arendare cu aceste persoane. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii în reziliere deoarece și-a îndeplinit obligațiile și a achitat arenda conform contractului, fapt ce rezultă din tabelele semnate de arendatorii care au ridicat produsele agricole. Numai reclamantul G. V. nu s-a prezentat la sediul societății pentru a-și ridica produsele sau echivalentul lor.
Pe de altă parte, a invocat faptul că nici reclamanții nu au respectat obligațiile de la pct. IV, 4.2 și 4 din contract, respectiv nu au prezentat procese-verbale de punere în posesie în tarlaua 322, ci doar adeverințe de validare.
Pe calea incidentală a cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamanților, în solidar cu Î. I. O. F., la plata lucrărilor agricole efectuate în anul 2011-2012.
Prin precizarea depusă la data de 09.10.2012, reclamanții au evaluat provizoriu obiectul cererii principale la 1410 lei, achitând taxa judiciară de timbru de 107 lei.
Și pârâta-reclamantă, . S.R.L., a evaluat provizoriu obiectul cererii reconvenționale la suma de 42.954 lei (fila 55), pentru care a achitat eșalonat taxa judiciară de timbru de 2.330 lei.
Prin încheierea de ședință din 06.11.2012, instanța a disjuns cererea reconvențională și a dispus judecarea separată a acesteia, iar prin încheierea din 23.04.2013, a disjuns cererea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la contravaloarea produselor agricole nepredate.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu doi martori.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M., T. M., D. L. și V. E., instanța urmează a o admite în parte, cu privire la primii trei reclamanți, pentru următoarele considerente:
Reclamanta P. M. își justifică, în prezenta cauză, calitatea de reclamant prin aceea că este soția supraviețuitoare a domnului P. C., care a decedat la data de 22.02.2011 (certificat de deces și certificat de căsătorie –filele 116,117). Soțul său a fost fiul defunctului P. D., pentru al cărui teren de 3,97 ha, pârâta a încheiat contractul de arendare nr. 1650/28.05.2007 cu dna I. P., sora lui P. C. (fila 118).
Potrivit art. 251 alin. 1 din legea arendării nr. 16/1991 contractul de arendare poate continua în cazul decesului arendatorului sau al arendașului. Pentru aceasta, moștenitorii majori ai arendașului sau, după caz, moștenitorii proprietarului trebuie să comunice în scris intențiile lor și să obțină acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data decesului.
Legiuitorul a condiționat continuarea efectelor contractului (după decesul unei dintre părți) de manifestarea expresă și în formă scrisă (impusă ad validitatem la încheierea contractului, conform art. 3 alin. 1 și 3 din lege) a acordului părților (respectiv moștenitorilor). Interpretând per a contrario această dispoziție legală, rezultă că, în lipsa acestei manifestări, efectele contractului de arendare încetează la data decesului arendașului sau arendatorului.
Deși reclamanta P. M. susține că, în cadrul contractului de arendare nr. 1650/28.05.2007, a dobândit calitatea de arendator ca urmare a decesului soțului său, se reține, în primul rând, că acest contract nu a fost încheiat de către fostul său soț, P. C.. Chiar și în ipoteza în care ar fi fost încheiat, efectele sale ar fi încetat pe data decesului acestuia, în lipsa acordului scris la reclamantei (în calitate de moștenitoare a arendatorului) și al pârâtei (în calitate de arendaș).
Același argumente întemeiate pe dispozițiile art. 251 alin. 1 din legea arendării nr. 16/1991 sunt valabile și în privința contractului de arendare nr. 1651/28.05.2007 (fila 119), cu atât mai mult cu cât acesta a fost încheiat de P. D., iar nu de P. D. (sau un succesor al acestuia).
De asemenea, reclamanta T. M. își justifică dreptul de a solicita rezilierea contractului de arendare nr. 4079/ 10.12.2007, deoarece este fiica arendatorului S. I., decedat la data de 04.02.2012 (filele 121-123). Bineînțeles, în lipsa acordului scris de continuare a efectelor acestui contract și după decesul autorului său, reclamanta nu a dobândit calitatea de arendator, contractul încetându-și efectele la data de 04.02.2012.
Cât privește calitatea procesuală a reclamantului D. L., se reține că, pentru terenul ce a aparținut soției sale predecedate, D. G., contractul de arendare nr. 292/26.02.2008 a fost încheiat de V. V. (fila 106), iar nu de către reclamant. Reclamantul nu a făcut dovada că terenul, obiect al contractului, i-a fost atribuit în lot prin sentința civilă nr 421 din 09.04.2012, prin care Judecătoria Costești a partajat între cei doi moștenitori terenurile rămase la decesul autoarei D. G. (filele 221-224). În plus, la dosar a fost depus contractul de arendare pe care V. V. l-a încheiat cu Î.Î. O. F., cu privire la o suprafață de teren având aproximativ aceeași întindere cu cea care a format obiectul contractului inițial (fila 219).
Instanța găsește nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului V. E., având în vedere că, potrivit certificatului de divorț nr. 9193 din 08.10.2012 (fila 102), acesta a divorțat de dna V. V., persoană care a semnat contractul de arendare nr. 1641/28.05.2007, prin care a fost arendat terenul în suprafață de 1,6 ha, ce a aparținut tatălui reclamantului, V. D. (care era decedat la data încheierii contractului).
Luând în considerare caracterul de excepție al dispozițiilor derogatorii ale art. 251 alin. 1, instanța apreciază că acestea nu pot fi aplicate prin analogie, în cazul divorțului părții contractante, motiv pentru care reclamantul V. E. justifică, în cauză, calitatea procesuală activă, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 340 lit. a) Cod civil, bunurile dobândite prin moștenire legală sunt bunuri proprii ale soțului.
Astfel, în baza art. 251 alin. 1 din legea arendării nr. 16/1991, instanța va admite în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M., T. M. și D. L., invocată de pârâta . S.R.L. și va respinge cererea formulată de aceștia, având ca obiect rezilierea contractelor de arendare nr. 1651/28.05.2007, nr. 1650/28.05.2007, nr. 292/06.02.2008, nr. 4079/10.12.2007 și nr. 965/31.03.2008, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanții I. C., V. E., T. M., C. I., G. V., V. M. și R. C. au încheiat cu pârâta . S.R.L., contractele de arendare nr. 1275/19.05.2006, 1657/21.05.2007, 1641/28.05.2007, 717/10.03.2010, 4085/10.12.2007, 1658/28.05.2007, 1629/28.05.2007 și 1637/28.05.2007, prin care au dat pârâtei în arendă, terenurile pe care le dețineau în . în contract (filele 99-101, 112-115).
Potrivit clauzelor contractuale, durata arendării este de 7 ani, iar contractul poate fi reziliat unilateral de către arendator, la cererea lui, nu mai devreme de 7 ani agricoli, cu obligația de a notifica celeilalte părți intenția sa cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea unui nou an agricol (art. 4.1 și 4.5 din contract).
Deși reclamanții au solicitat să se constate, pe calea excepției, nulitatea art. 4.1 din contract, ce instituie imposibilitatea lor de a cere rezilierea contractului mai devreme de 7 ani, instanța constată că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi cerută de către reclamant pe calea acțiunii principale (de pârâtul-reclamant, pe cale reconvențională sau de un terț, pe calea unei cereri incidentale) sau poate fi invocată, pe cale de excepție, de către partea căreia i se opune actul juridic ca temei al pretențiilor formulate pe calea acțiunii. Excepția nulității actului juridic nu este o excepție procesuală de fond sau de procedură, la îndemâna ambelor părți, ci este, în fapt, o apărare de fond, împotriva pretențiilor reclamantului. Astfel fiind, reclamantul nu poate să ceară constatarea nulității actului juridic ce constituie cauza pretențiilor sale, pe calea excepției (a unei apărări de fond), ci poate solicita acest lucru chiar prin cererea de chemare în judecată, eventual prin completarea în acest sens a acesteia.
Trecând, însă, peste aceste aspecte și analizând nulitatea absolută invocată de reclamanți, instanța nu este în asentimentul acestora, deoarece potrivit art. 4.1 din contractele de arendare în litigiu, contractul poate fi reziliat unilateral de către arendator, la cererea lui, nu mai devreme de 7 ani agricoli. Termenul „reziliat” a fost folosit impropriu de către părți, având în realitate sensul de denunțare/desfacere a contractului, iar nu de reziliere amiabilă sau pe cale judecătorească conform art. 1020- 1021 Cod civil, sens ce decurge din asocierea lui cu adverbul „unilateral”, precum și din interpretarea sistematică a art. 4.1 și 4.5 din contract, ultimul prevăzând în acest caz obligativitatea notificării intenției de „reziliere”.
Astfel, instanța apreciază că părțile au înțeles să interzică arendatorului denunțarea unilaterală a contractului mai devreme de 7 ani agricoli, iar nu posibilitatea de a sesiza instanța cu o acțiune în reziliere, în caz de neîndeplinire de către arendaș a obligațiilor contractuale. Că este așa, rezultă chiar din atitudinea pârâtei – arendaș, care nu a invocat inadmisibilitatea cererii de reziliere, în baza acestei clauze contractuale.
În drept, conform art. 1020- 1021 Cod civil, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să oblige pe cealaltă parte a executa obligația, când este posibil, sau să-i ceară desființarea (contractului – n.n.), cu daune-interese. Art. 24 alin. 2 din legea nr. 16/1994 dispune la rândul său că oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii.
Cu neexecutarea contractului este asimilată și executarea parțială, precum și cea necorespunzătoare, cu singura condiție ca acestea să aibă caracter important și să se datoreze culpei părții.
La încheierea contractelor de arendare, părțile au convenit ca, în schimbul folosirii terenurilor, arendașul să plătească anual în bani/în natură/în bani și în natură, echivalentul a 400 kg grâu, în primul an agricol și a 500 kg grâu, în fiecare din următorii ani, în condițiile unui an agricol normal. Prin „an agricol normal” se înțelege anul în care se obține o producție medie de 2000 kg/ha, pe suprafața arendată cultivată. Termenul de plată este la recoltare (art. 5.1 și 5.2 din contract).
În apărare la afirmația reclamanților, că nu și-a executat obligația potrivit clauzelor contractuale, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului din partea reclamanților, care nu au procese-verbale de punere în posesie în tarlaua nr. 322, pe care o lucrează. În plus, a invocat realizarea unei producții sub cea medie, specifică unui „ an agricol normal”, în funcție de care a plătit arenda conform contractului (cu excepția reclamantului V. G.).
Instanța respinge ca neîntemeiată prima apărare, constând în excepția de neexecutare de către reclamanți a contractului, având în vedere că reclamanta nu a susținut, în mod direct, că reclamanții nu i-ar fi predat terenurile potrivit art. 3.1 din contract iar, pe de altă parte, excepția de neexecutare este un mijloc recunoscut părții din contractul sinalagmatic, de a se opune la executarea propriei obligații, însă pârâta susține că și-a executat obligațiile și a plătit arenda. Este greu de crezut că, deși nu i-au fost predate terenurile agricole de către reclamanți și, prin urmare, deși nu le-a muncit, a plătit arendă acestora timp de patru ani. De altfel, la interogatoriul ce i-a fost administrat, a recunoscut că a muncit terenurile în litigiu (fila 204).
Referitor la cea de-a doua apărare, instanța constată că, potrivit mențiunilor tabelului aferent anului agricol 2008-2009 (fila 161, 162), pârâta a predat reclamanților cantitatea de 500 kg/ha. În următorii doi ani agricoli, le-a predat doar 150 kg/ha (filele 167-170).
Instanța poate accepta teza avansată de pârâtă, potrivit căreia anii agricoli 2010, 2011 și 2012 au fost secetoși și nu pot fi considerați „an agricol normal”, în sensul art. 5.1 din contract, având în vedere declarația martorului R. N.-M., potrivit căreia, în anii respectivi, calitatea culturilor a fost medie, în sensul că s-a obținut aproximativ 1000 kg/ha de grâu, iar în condiții atmosferice optime, în punctul „R.” s-ar putea obține o cantitate de aproape 3500 kg/ha de grâu (fila 231).
Chiar și luând în calcul o producție medie de grâu de 1000 kg/ha, respectiv 1/2 din cea proprie unui „an agricol normal” (2000 kg/ha) și aplicând același procent la cantitatea de produse la care s-a obligat (500 kg/ha), rezultă că pârâta trebuia să predea reclamanților aproximativ 250 kg/ha. Prin depunerea contractelor de arendare, reclamanții au dovedit existența în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a arendei, revenind celei din urmă sarcina de a dovedi cauza exoneratoare de răspundere, conform art. 1083 Cod civil. Potrivit propriilor declarații (fila 203) și tabelelor pe care le-a depus la dosar, pârâta a predat reclamanților în ultimii ani agricoli doar 150 kg/ha, cu 100 kg mai puțin decât cantitatea calculată mai sus, prin raportare la jumătate din producția medie preconizată la momentul încheierii contractului. Partea neexecutată este considerabilă, iar pentru aceasta, pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit existența unor condiții atmosferice atât de neprielnice (echivalente forței majore), încât să o absolve într-o atât de mare măsură de obligațiile asumate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 24 alin. 2 din legea nr. 16/1994, instanța va admite cererea reclamanților I. C., V. E., T. M., C. I., G. V., V. M. și R. C. și va dispune rezilierea contractelor de arendare nr. 1275/19.05.2006, 1657/21.05.2007, 1641/28.05.2007, 717/10.03.2010, 4085/10.12.2007, 1658/28.05.2007, 1629/28.05.2007 și 1637/28.05.2007.
Cât privește cererea formulată de reclamantele F. V. și C. M., cu privire la rezilierea contractelor de arendare nr. 4080/10.12.2007 și 1654/28.05.2007, se constată că, efectele acestora au încetat în baza art. 251 alin. 1 din legea arendării nr. 16/1991, înainte de sesizarea instanței, respectiv la decesul părților contractante, C. V. - contract nr. 1654/28.05.2007 (fila 108-110) și N. E. – contract nr. 4080/10.12.2007 (filele 103-105), astfel că cererea reclamantelor este lipsită de obiect.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, în măsura culpei procesuale a acestora și va acorda fiecăreia, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 250 lei, urmând a compensa datoriile lor reciproce.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M., T. M. și D. L., invocată de pârâta . S.R.L.
Respinge cererea formulată de reclamanții P. M., domiciliată în ., T. M., domiciliată în Pitești, ., . și D. L., domiciliat în . Argeș, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., având ca obiect rezilierea contractelor de arendare nr. 1651/28.05.2007, nr. 1650/28.05.2007, nr. 292/06.02.2008, nr. 4079/10.12.2007 și nr. 965/31.03.2008, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală.
Admite cererea formulată de reclamanții I. C., domiciliat în Câmpina, ., ., județul Parhova, V. E., domiciliat în Pitești, .. 8, ., ., T. M., Mioveni, .. H8, ., ., C. I., domiciliat în comuna Săpata, . Argeș, G. V., domiciliat în . Argeș, V. M., domiciliat în Mioveni, ., . și R. C., domiciliată în Pitești, ., ., județul Argeș, în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., cu sediul în Pitești, .. S6, ., județul Argeș și dispune rezilierea contractelor de arendare nr.1275/19.05.2006, 1657/21.05.2007, 1641/28.05.2007, 717/10.03.2010, 4085/10.12.2007, 1658/28.05.2007, 1629/28.05.2007 și 1637/28.05.2007.
Respinge cererea formulată de reclamantele F. V., domiciliată în comuna Săpata, . Argeș și C. M., domiciliată în comuna Săpata, . Argeș în contradictoriu cu aceeași pârâtă, având ca obiect rezilierea contractelor de arendare nr. 4080/10.12.2007 și 1654/28.05.2007, ca lipsită de obiect.
Admite în parte cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, pentru fiecare la suma de 250 lei și compensează datoriile reciproce constând în plata acestor sume, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2013.
Președinte, M. R. I. | ||
Grefier, F. J. |
Red./Tehnorted.M.R.I.
15 ex./07 Iunie 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
