Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 32241/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. P. și pe pârât P. M. C., pârât P. M. C., pârât Ș. A. D., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 10.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea succesiv pentru termenul din 17.10.2013 si pentru termenul de azi, când, a hotărât următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ din 04.11._, reclamantul G. P. a chemat in judecata pe pârâții P. M. C., P. M. C., Ș. A. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate nulitatea absoluta parțiala a dispoziției_ emisa de P. Mun. C. la data de 07.09.2006 in favoarea pârâtului Serbănescu A. D., cu privire la suprafațata de teren de 58,18 mp, situata in C., ., D..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliara nr. 359/09.10.1997 a dobandit in proprietate de la vânzătorul Consiliul Județean D. - Sector Servicii publice locuința compusa din doua camere cu o suprafața utila de 39,84 mp, situata in C., ., D., stăpânind imobilul pe l-a cumpărat încă din anul 1973 in baza contractului de închiriere nr._/25.10.1973.
Arata ca prin același contract de vânzare-cumpărare se prevede o clauza contractulala la art. 4, prin care i se atribuie in folosința pe durata existentei construcției, terenul aferent in suprafațata de 58,18 mp, respectiv o cota indiviza de 50% din teren, conform hotărârii Consiliului Local Municipiul C., nr. 2498/16.10.1997.
Mai arata că recent a intrat in posesia dispoziției nr._ emisa in temeiul legii 10/2001 de P. Mun. C. in favoarea pârâtului Serbănescu A. D. prin care acestuia i-a fost restituit in natura întregul imobil teren situat in C., ., D., inclusiv terenul ocupat de construcții, cat si terenul aferent acestor construcții, in suprafața totală de 598,27 mp.
Apreciază reclamantul că dispoziția este lovită de nulitate absolută cu privire la suprafața de 58,18 mp deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea 10/2001 potrivit cărora se restituie în natură numai terenurile care sunt libere de construcții precum și cu nesocotirea disp art. 20 din același act normativ, art. 33 din HG 20/1996 modif, conform cărora, în situația vânzării către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea disp art. 26 alin. ultim din legea 112/1995.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp art.10 din legea 10/2001.
In dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu acte, martori, expertiza si s-a depus în copie, anexă la acțiune: dispoziția nr._/07.09.2006, contract de vânzare cumpărare nr. 359/09.10.1997.
La data de 09.12.2011, pârâtul Ș. A. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes deoarece promovarea unei astfel de acțiuni, nu are finalitate juridica pentru reclamant întrucât constatarea nulității Dispoziției_/07.09.2006 nu poate conduce la obținerea vreunui drept al reclamatului asupra terenului, deoarece în baza legii 112/1995, chiriașii nu puteau obține decât vânzarea apartamentelor pentru care dețineau contracte de închiriere.
Mai arată că la emiterea dispoziției a cărei nulitate se cere nu au fost încălcate in nici un fel dispozitiile Legii 10/2001, așa cum se susține și că reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, în primul ciclu procesual instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr._/07.09.2006 a Primarului M. C., pârâtului Ș. A. D. i-a fost restituit parțial în natură imobilul situat în . .) compus din teren în suprafață totală de 598,27 mp din care 170,65 mp suprafața construită a clădirii și 427,62 m.p. teren curte în indiviziune și apartamentul ce a făcut obiectul contractului de închiriere 3005/2000, parte a imobilului situat la adresa de mai sus și s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor din același imobil care au făcut obiectul unor contracte de vânzare cumpărare conform legii 112/1995, între care e inclus și apartamentul proprietatea reclamantului G. P..
Reclamantul a fost beneficiarul prevederilor art. 9 din legea 112 /1995 potrivit cărora: ” Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului ” și a cumpărat un apartament din imobilul ce a aparținut autorilor pârâtului, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 359/09 10 1997 încheiat cu Consiliul Județean - Sector Servicii Publice.
Potrivit prevederilor legii 112/1995, reclamantul nu putea dobândi și dreptul de proprietate pentru terenul aferent locuinței, el dobândind, conform art 4 din actul de vânzare(care transpune prevederile HCL 2498/1997) un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului aferent în suprafață de 58,18 mp, respectiv cota indiviză de 50%.
Reclamantul a solicitat nulitatea absolută parțială a Dispoziția nr._/07.09.2006 a Primarului M. C. pentru suprafața de 58,18 mp din totalul terenului atribuit în proprietate pârâtului deoarece cota indiviză de 50% din acest teren i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției și și-a motivat cererea pe disp art. 20 alin. 2 din legea 10/2001 și art 10 din același act normativ.
Potrivit disp art 20 alin 2 din legea 10/2001 invocate de reclamant „ În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.”
Disp. art. 10 alin 1 din același act normativ prevăd că: ”În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.”
Pârâtul nu a dobândit însă dreptul de proprietate în natură și asupra apartamentului ce a fost vândut reclamantului ca să încalce prevederile art 20 alin 2 din legea 10/2001 ci numai pentru apartamentul din imobil care nu fusese vândut în baza legii 112/1995 și a terenul aferent construcției, cu obligația, prevăzută în art. 5 din Dispoziția nr._/07.09.2006 de a respecta contractul de vânzare cumpărare al reclamantului precum și servituțile legale.
De asemenea, instanța constată că terenul restituit pârâtului este parțial „ocupat”, dar este ocupat de construcțiile care au fost restituite total sau parțial tot pârâtului, deci apreciză că în cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art.10 din legea 10/2001.
Astfel, instanța reține, din expertiza topo efectuată în cauză, că terenul restituit reclamantului este ocupat în parte de construcțiile restituite reclamantului, respectiv imobilele din ., ., și . Reforma Agrară nr. 87), cu excepția apartamentelor din aceste construcții care au fost vândute în baza legii 112/1995, iar cea mai mare parte din terenul atribuit în proprietate reclamantului (respectiv cel care nu se află sub construcție) este utilizat de locatarii sau proprietarii apartamentelor din imobilele situate in ., restituit parțial pârâtului, așa cum s-a arătat, ., imobil restituit parțial pârâtului conform Dispoziției Primarului nr_/2006 și . Reforma Agrară nr.87), imobil restituit în totalitate pârâtului conform Dispoziției Primarului nr._/2006 pentru a accede la construcții.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză terenul aferent apartamentului reclamantului nu poate fi individualizat deoarece construcția în care este situat acest apartament este S+P+E, apartamentul reclamantului aflându-se la parter, iar suprafața de 58,18 m.p. este necesară accesului la construcție.
Ca urmare a argumentelor mai sus expuse, prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 1569/19.09.2012, Tribunalul D. a admis recursul reclamantului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare cu mențiunea de a se identifica terenul atribuit în folosință acestuia.
În rejudecare, instanța a procedat la refacerea și completarea raportului de expertiză topografie-cadastru-geodezie, conform indicațiilor instanței de control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr._/07.09.2006 a Primarului M. C., contestată în cauză, pârâtului Ș. A. D. i-a fost restituit parțial, în natură, imobilul situat în mun. C., .. 111 (fostă .) compus din teren în suprafață totală de 598,27 mp din care 170,65 mp suprafața construită a clădirii și 427,62 m.p. teren curte în indiviziune și apartamentul ce a făcut obiectul contractului de închiriere 3005/2000, parte a imobilului situat la adresa de mai sus și s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor din același imobil care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare potrivit legii nr. 112/1995, între care este inclus și apartamentul proprietatea reclamantului G. P..
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr.10/2001: ”(11) Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 … cu respectarea condițiilor cerute de lege. (5) Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995…”
Art. 26 alineat ultim din Legea nr. 112/1995 statuează: ”Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.”
Art. 37 din HG nr. 20/1996: ” În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”
Astfel, prin decizia de casare a instanței de control judiciar s-a reținut cu putere de lucru judecat că, pe de o parte suprafața corespunzătoare terenului aferent construcției înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995 nu este supusă restituirii în natură către fostul proprietar, art. 7 din Legea nr.10/2001 excluzând în mod expres acest teren de la regula restituirii în natură iar, pe de altă parte, acest teren nu rămâne nici în proprietatea statului, căci, așa cum arată art. 26 din Legea nr.112/1995 ceea ce rămâne în proprietatea statului este doar suprafața ce excede terenului aferent construcției.
Fostul proprietar poate fi doar despăgubit pentru suprafața de teren aferentă construcției, fie în temeiul art. 36 al Legii nr.112/1995, fie în temeiul art. 20 din Legea nr.10/2001.
Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.10/2001 cuprinse în HG nr. 250/2007, în art.7.3 alin. 2 definesc sintagma de teren aferent construcțiilor, astfel, prin noțiunea "teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.
În temeiul acestor dispoziții chiriașii, cumpărători ai locuințelor în condițiile Legii nr. 112/1995, dobândesc prin efectul legii odată cu încheierea contractului și un drept real de folosință asupra terenului aferent construcției, doar restul de teren care excede terenului aferent construcției, rămânând în proprietatea statului.
Conform dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991: ”Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.”
S-a reținut astfel de către Tribunal în considerentele deciziei civile nr. 1569/19.09.2012, cu caracter obligatoriu pentru Judecătorie, că, Dispoziția de restituire în natură nr._/07.09.2006, ce constituie titlu de proprietate pentru pârât, este lovită de nulitate absolută ce operează parțial, în limitele suprafeței de teren atribuită în folosință și care se circumscrie noțiunii de teren „aferent construcției”, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 7 și 20 din Legea nr.10/2001 dar și cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului consființit prin dispozițiile art. 37 din HG nr. 20/1996 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
S-a stabilit ca, în rejudecare, prima instanță să dispună completarea raportului de expertiză în sensul de a se individualiza terenul atribuit în folosință prin dimensiuni și vecinătăți, cu schiță aferentă, expertul urmând să răspundă obiecțiunilor formulate de părți – filele 59, 60 întocmai cum s-a solicitat respectiv cu identificarea terenului atribuit în folosință prin raportare la schița anexă a contractului de vânzare – cumpărare nr. 359/09.10.1997, dar și la dispozițiile art. 7.3 din HG nr.250/2007 ce definesc în alineatul 2 noțiunea de teren aferent construcției.
Toate indicațiile instanței de recurs au fost respectate, iar în cauză a fost refăcut integral raportul de expertiză topo, cu desemnarea unui nou expert, prin tragere la sorți, raport ce a fost completat conform obiecțiunilor părților, admise în parte de instanță.
Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 359/09.10.1997, a schiței anexă la acesta, coroborat cu constatările și măsurătorile efectuate la fața locului de către expertul topo desemnat în cauză, potrivit concluziilor din cuprinsul raportului de expertiză, refăcut și completat, reclamantul G. P. a dobândit o locuință situată în C., bld. C. I, nr. 111 (fostă .), compusă din două camere de locuit cu o suprafață utilă de 39,84 mp., precum și pivniță în suprafață de 9,49 mp.. Amprenta la sol a construcției în care este încorporată și locuința cumpărată de reclamant este în suprafață de 58,18 mp., identificată în planul de coordonate de pct. 15-20-3-2-14-16-15, fiindu-i atribuită acestuia în folosință, pe durata existenței construcției, cota indiviză de ½ (50%) din această suprafață, în indiviziune cu proprietarul apartamentului situat la următorul nivel, construcția fiind P+1E.
Suprafața de teren pe care este edificată și construcția proprietatea reclamantului este situată la intersecția bld. C. I cu . planul de coordonate de pct. 27-28-29-9-8-7-6-5-4-3-2-1-24-26-27, fiind ocupată parțial de trei corpuri de clădire, într-unul dinte acestea fiind încorporat și apartamentul reclamantului.
Terenul care a fost restituit în natură pârâtului Ș. A. D., prin dispoziția contestată în cauză, reprezintă curtea interioară a celor trei corpuri de clădire mai sus menționate, situate la intersecția bld. C. I cu . planul de coordonate de pct. 27-28-30-31-32-33-34-11-10-5-4-20-15-22-23-25-26-27, fiind folosită în indiviziune de către cei cinci locatari din imobilele P. nr. 144, Frații Golești nr. 87 și C. I nr. 111(fostă .).
Analizând dispozițiile art. 37 din HG nr. 20/1996 și cele ale art.7.3 alin. 2 din HG nr. 250/2007, instanța constată că legiuitorul nu a definit în concret noțiunea de teren aferent, ci numai generic a arătat că reprezintă terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în speță, instanța de fond fiind desemnată de instanța de recurs să realizeze această individualizare prin dimensiuni și vecinătăți, cu schiță aferentă.
În acest sens, instanța reține, așa cum a subliniat și Tribunalul, că reclamantul G. P. este beneficiarul unui drept real de folosință asupra terenului aferent construcției dobândite în temeiul legii nr. 112/1995, pe durata existenței acesteia, drept născut în persoana reclamantului cu titlu gratuit, prin efectul legii. Pe de altă parte însă, beneficiul acordat de lege privește strict suprafața ce reprezintă amprenta la sol a construcției, și care a fost individualizată în speță așa cum a reținut și instanța în considerente, precum și suprafața absolut necesară unei bune utilizări a construcției, potrivit destinație sale, numai în aceste limite fiind permisă de legiuitor ingerința asupra dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite la restituire.
În aceste condiții, instanța reține că în mod corect expertul topo desemnat în cauză a opinat că reclamantului îi este necesară, dar și suficientă, pentru utilizarea apartamentului său, o diferență de teren de 32,87 mp., în indiviziune cu ceilalți proprietari, ce excede cotei indivize de 1/2 din terenul în suprafață de 58,13 mp.-amprenta la sol a imobilului-construcție în care este încorporat și apartamentul proprietatea reclamantului, diferență care împreună cu suprafața de 58,13 mp. reprezintă suprafața totală de 91 mp. necesară pentru buna utilizare a construcției, identificată în cuprinsul raportului de expertiză refăcut și completat în cauză, în planul de coordonate de pct. 41-42-43-4-3-2-14-16-15-40-41.
Astfel, reține instanța că în această modalitate este asigurată și reclamantului o utilizare a proprietății sale potrivit destinației acesteia de locuință, dar și celorlalți proprietari din incinta celor trei corpuri de clădire le este asigurată o utilizare a apartamentelor în aceleași condiții, reprezentând totodată și o minimă ingerință adusă dreptului de proprietate al pârâtului, în calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea în natură.
Pentru considerentele expuse, reținând și aspectele deduse judecății în prezenta cauză și dezlegate irevocabil prin decizia instanței de control judiciar, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată precizată, va constata nulitatea absolută parțială a dispoziției de restituire contestate în speță, urmând totodată să constate și un drept real de folosință al reclamantului asupra terenului aferent construcției proprietatea sa, pe durata existenței acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul G. P., cu domiciliul in C., bld. C. I, nr. 111, județul D., in contradictoriu cu pârâtul P. M. C., cu sediul in ., nr. 7, C., județul D., pârâta P. M. C., cu sediul in ., nr. 7, județul D., pârâtul Ș. A. D., cu domiciliul in București, bld. Eroilor, nr. 30, ., ., sector 5.
Constată nulitatea absolută parțială a Dispoziției de restituire în natură nr._/07.09.2006.
În temeiul art. 37 din HG nr. 20/1996, constată dreptul real de folosință al reclamantului, pe durata existenței construcției, asupra cotei indivize de 1/2 din terenul în suprafață de 58,13 mp. reprezentând amprenta la sol a imobilului-construcție în care este încorporat și apartamentul proprietatea reclamantului, identificat în cuprinsul raportului de expertiză refăcut și completat în cauză, în planul de coordonate de pct. 15-20-3-2-14-16-15.
Constată dreptul real de folosință al reclamantului, pe durata existenței construcției, în indiviziune cu ceilalți proprietari, asupra diferenței de teren de 32,87 mp. ce excede cotei indivize de 1/2 din terenul în suprafață de 58,13 mp.-amprenta la sol a imobilului-construcție în care este încorporat și apartamentul proprietatea reclamantului, diferență care împreună cu suprafața de 58,13 mp. reprezintă suprafața totală de 91 mp. necesară pentru buna utilizare a construcției, identificată în cuprinsul raportului de expertiză refăcut și completat în cauză, în planul de coordonate de pct. 41-42-43-4-3-2-14-16-15-40-41.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM.
6ex./30.12.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
