Anulare act. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 30528/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila Nr._
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. G. și pe pârâții C. M., C. F., C. V. I., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10-10-2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
La data de 7 noiembrie 2011 reclamanta C. G. a chemat în judecată pe pârâții C. M., C. V. I., C. F. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 45 și nr. 46 emise în data de 29 martie 2001,emise de către B.N.P. D. T..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâții în cauză sunt fiii săi și că pe data de 29 martie 2001 a mers împreună cu aceștia la sediul B.N.P. D. T. în vederea deschiderii procedurii succesorale de pe urma autorului-soțul reclamantei.
Reclamanta a menționat că nu a fost de acord ca o cotă din averea succesorală să-i revină pârâtei C. M.,ulterior a constatat că nu are niciun drept cu privire la masa succesorală întrucât toate bunurile au fost atribuite de către notar, pârâtei C. M..
Reclamanta a învederat instanței că nu i s-a citit certificatul de moștenitor, că nu are carte și că nu are cunoștință ce înscris a semnat.
În drept au fost invocate disp. art. 82, art. 112 și urm C. pr. civiă, art. 274 C. pr. civilă.
La data de 12 martie 2012 reclamanta a depus la dosar precizare acțiune prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/29 martie 201 emis de B.N.P. D. T., să oblige notarul public să emită un nou certificat de moștenitor în care reclamanta să figureze ca moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului C. M., cu o cotă legală de ¼, din averea succesorală.
De asemenea în precizare reclamanta a arătat că masa succesorală se compune din teren extravilan în suprafață de_ m.p., teren intravilan în suprafață de 5612 m.p. și o casă de locuit, situate în ..
În cuprinsul precizării reclamanta a arătat că a acceptat succesiunea defunctului în termenul legal prevăzut de lege, că după decesul autorului a intrat în posesia moștenirii (casă de locuit și teren), s-a ocupat de gospodărie și de munca câmpului.
În precizare reclamanta apreciază că atât ea, cât și pârâții C. V. I., C. F. sunt moștenitori ai autorului, că toate părțile s-au prezentat la notar în vederea dezbaterii succesiunii, că notarul nu a citit actele întocmite înainte ca acestea să fie semnate.
Reclamanta învederează că s-a aflat în eroare asupra naturii juridice a certificatului la momentul la care a semnat declarația autentică nr. 1789/2001, declarație despre care notarul public face vorbire în certificatul de moștenitor.
Mai arată reclamanta că în condițiile în care notarul i-ar fi adus la cunoștință conținutul declarației și faptul că prin semnarea acesteia devină străină de succesiune,nu ar fi consimțit acest fapt, nu ar fi semnat declarația și că ar fi solicitat notarului suspendarea procedurii pentru a introduce acțiune în instanță.
La data de 14 mai 2012 pârâții C. V. I. și C. F. au depus la dosar cereri reconvențională, prin care au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/29 martie 2001 și obligarea B.N.P. să emită un nou certificat de moștenitor în are să figureze ca moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului C. M. cu o cotă de ¼ din averea succesorală.
În susținerea cererii reconvenționale au menționat că nu și-au dat consimțământul ca certificatul de moștenitor să fie emis doar pe numele pârâtei C. M. și că i-au adus la cunoștință notarului că au acceptat moștenirea, solicitându-i să emită certificatul de moștenitor pe numele tuturor părților din dosar.
Reclamanta, în dovedirea acțiunii și în combaterea susținerilor cererilor reconvenționale și pârâții în dovedirea cererilor reconvenționale și în combaterea susținerilor acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriu și probei testimoniale, probe apreciate de instanță ca fiind utile și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar aferente acțiunii principale, dovada achitării taxelor de timbru și a timbrelor judiciare aferente cererilor reconvenționale, și în copii: titlul de proprietate nr. 105-_/1993, certificatele de moștenitor nr. 45 și nr. 46 emise în data de 29 martie 2001, acte de stare civilă,
La data de 18 iulie 2012 la cererea reclamantei s-a luat interogatoriu pârâtei C. M., răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 3 septembrie 2012 la cererea reclamantei s-au luat interogatorii pârâților C. V. I. și C. F., răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea reclamanta a solicitat emiterea unei adrese către B.N.P.D. T. să înainteze actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 46/29 martie 2001 emis în dosarul notarial nr. 50/2001 privind averea succesorală a autorului C. M.; cu adresa nr. 323/30 martie 2012 B.N.P. D. T. a înaintat următoarele acte, în copii: certificat de deces,certificat nr. 2075/29 martie 2001, cerere,depoziție martor V. I., certificat de moștenitor nr. 1512/7 septembrie 1976, declarația dată de G. G., titlul de proprietate nr. 105-_/18 noiembrie 1993.
Prin sentința civilă nr._/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. G. în contradictoriu cu pârâții C. M., C. V. I., C. F..
Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de pârâții C. V. I. și C. F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr. 45 și nr. 46 emise la 29 martie 2001 de BNP D. T.. Ulterior, și-a precizat acțiunea solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/29 martie 2001 emis de BNP D. T. și să fie obligat notarul să emită un nou certificat de moștenitor în care reclamanta să figureze ca moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului C. M. cu o cotă legală de ¼ din averea succesorală.
Instanța a reținut că prin declarația autentificată sub nr. 1789/29 martie 2001 reclamanta a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare forțată,expresă ori tacită asupra succesiunii defunctului C. M.,decedat la data de 05.07.1999 ,cu ultimul domiciliu în .,înțelegând să rămână străină față de această succesiune.
Instanța a reținut că susținerea reclamantei că s-ar fi aflat în eroare la data la care a dat această declarație este neîntemeiată întrucât nu a dovedit că s-a aflat în eroare..
În consecință, față de această declarație, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Referitor la cererile reconvenționale formulate, instanța a reținut că și pârâții C. V. I. și C. F. au dat declarațiile autentificate sub nr.1773 și respectiv 1774 motiv pentru care instanța a constatat că certificatul de moștenitor a fost legal întocmit.
Față de cele menționate, instanța a respins cererile reconvenționale formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calea de atac, intitulată "apel" de parte, a fost calificată astfel la termenul de astăzi, față de incidența art.2821 C.proc.civ.), reclamanta C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată, în esență, că pârâții au recunoscut eroarea notarului public, formulând cerere reconvențională și achiesând la susținerile reclamantei; într-o primă teză, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a făcut o analiză completă și detaliată a probatoriului administrat, hotărârea nesocotește dispozițiile art.261, alin.1 pct.5 C.proc.civ, iar dreptul părților la un proces echitabil a fost încălcat. Într-o teză subsidiară, se arată că susținerile reclamantei sunt întemeiate, ele rezultând din probele cauzei și din poziția procesuală a pârâților.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată fondată teza principală susținută prin motivele de recurs și va da eficiență acestei teze, care vizează nelegalitatea sentinței recurate și imposibilitatea exercitării controlului judiciar în faza recursului.
Într-adevăr, hotărârea nu a fost riguros motivată în fapt și în drept, cu respectarea cerințelor instituite de art.261, alin.1, pct.5 C.proc.civ, în sensul că nu prezintă argumentele ce au condus la formarea convingerii instanței, fapt de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil instituit de art.6 din CEDO.
Practic, considerentele sentinței cuprind o succintă expunere a obiectului acțiunii și a susținerilor reclamantei, a conținutului declarațiilor autentice depuse la dosar, precum și aserțiunea că reclamanta nu a dovedit că s-ar fi aflat în eroare la data semnării declarației respective.
În cauză s-au administrat proba cu interogatoriu și proba testimonială, însă instanța nu a făcut nici un fel de analiză a acestora, nu le-a avut în vedere, deși orice pretenție formulată de o parte trebuie raportată la probele pe care aceasta le-a administrat, pentru că doar astfel se poate realiza o justă soluționare a cauzei.
Pentru acest considerent se constată că nu s-a realizat o veritabilă cercetare a fondului pricinii, fapt ce atrage incidența art.312, alin.5 C.proc.civ, recursul urmând a fi admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie urmând a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va analiza cauza în raport de probe deja administrate sau cele ce se vor administra suplimentar, dacă va aprecia necesară o suplimentare a probatoriului, urmând a se pronunța în limitele învestirii sale, care vizează doar certificatul de moștenitor nr.46/29.03.2011, așa cum rezultă din dezbaterile de la termenul de astăzi.
Prin decizia nr. 197 pronunțată la data de 24.04.2013 tribunalul D. a admis recursul declarat de reclamanta C. G., a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La Judecătoria C., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La solicitarea reclamantei s-au luat interogatorii celor trei pârâți, aceștia recunoscând pretențiile reclamantei.
Examinând materialul probator administrat în cauză,instanța reține următoarele:
Prin acțiunea precizată la data de 12.03.2012, reclamanta C. G. a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/29.03.2001 emis de BNP D. T. și obligarea notarului public să emită un nou certificat de moștenitor în care și reclamanta C. G. să figureze ca moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului C. M. cu o cotă legală de ¼ din averea succesorală compusă din teren extravilan în suprafață de_ mp, teren intravilan în suprafață de 5612 mp și o casă de locuit, situate în comuna Teasc, ..
Prin cererile reconvenționale formulate la data de 8.06.2012, pârâții C. V. I. și C. F. au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/29.03.2001, să fie obligat notarul public să emită un nou certificat de moștenitor în care, fiecare dintre pârâți, să figureze ca moștenitor acceptant al succesiunii defunctului C. M. cu o cotă legală de ¼ din averea succesorală.
Se reține că reclamanta C. G. este soția supraviețuitoare a defunctului C. M. și în această calitate a acceptat succesiunea acestuia în termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de lege, aceasta fiind cea care după decesul soțului său a intrat imediat în posesia moștenirii teren și casă de locuit, s-a ocupat de gospodărie și de munca la câmp.
Din recunoașterea părților la interogatoriu dar și din declarația martorei T. L., rezultă că atât reclamanta cât și pârâții C. V. I. și C. F. sunt alături de pârâta C. M., moștenitori acceptanți ai averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. M., notarul public reținând în certificatul de moștenitor contestat, o situație de fapt și de drept care nu este reală și care este de natură de a-i prejudicia, actul fiind emis cu încălcarea și fraudarea dreptului la moștenire al reclamantei și al celor doi pârâți C. F. și C. V. I..
Din probele administrate în cauză, rezultă ă părțile s-au prezentat la notar în vederea dezbaterii succesiunii defunctei C. E. și a defunctului C. M. în vederea obținerii certificatelor de moștenitor de pe urma acestora și efectuării partajului voluntar în privința bunurilor succesorale.
Se constată că nici reclamanta nici pârâții C. V. I. și C. F. nu și-au dat consimțământul ca certificatul de moștenitor nr. 46/2001 să fie emis doar pe numele pârâtei C. M., ci din contră verbal i-au adus la cunoștință notarului faptul că au acceptat această moștenire, motiv pentru care i-au solicitat acestuia emiterea actului pe numele tuturor moștenitorilor lui C. M. și totodată partajarea terenurilor și a casei de locuit situate în comuna Teasc, . legale.
S-a mai făcut dovada că notarul a întocmit o . înscrisuri, le-a înmânat părților să le semneze fără a li se citi și fără ca părțile să aibă posibilitatea să citească fiecare act în parte, nu le-a înmânat nici certificatul de moștenitor nici vreun alt act din cele semnate, ci acestea i-au fost înmânate doar pârâtei C. M..
Se constată astfel că atât reclamanta cât și pârâții C. V. I. și C. F. s-au aflat într-o eroare asupra actului încheiat, întrucât nu au înțeles să-și dea consimțământul la eliberarea certificatului de moștenitor doar pe numele pârâtei C. M. în calitate de unică moștenitoare acceptantă a defunctului C. marin, ci din contră au aut tot timpul credința că notarul a eliberat actul pe numele tuturor moștenitorilor, iar actele pe care le-au semnat au reprezentat de fapt consimțământul lor cu privire la modul în care vor fi partajate suprafețele de teren între toți moștenitorii, conform înțelegerii lor prealabile.
Astfel, reclamanta și cei doi pârâți s-au aflat în eroare asupra naturii juridice a actului încheiat în momentul în care au semnat declarațiile autentice nr. 1773/28.03.2001, nr. 1774/28.03.2001 și nr. 1789/29.03.2001 despre care notarul public face vorbire în certificatul de moștenitor nr. 46/2001, declarații pe baza cărora notarul a stabilit faptul că cei trei moștenitori nu ar fi acceptat succesiunea defunctului C. M..
Acest fapt este asimilat lipsei consimțământului celor trei moștenitori la emiterea certificatului de moștenitor doar pe numele pârâtei C. M. câtă vreme aceștia au avut credința că, în calitate de moștenitori, semnează un înscris prin care sunt de acord cu modul în care vor fi împărțite bunurile succesorale între părți, în cadrul partajului voluntar, așa cum i-au solicitat verbal notarului și nu au știut că semnează de fapt o declarație prin care ar fi fost de acord cu emiterea certificatului de moștenitor doar pe numele pârâtei C. M., prin care deveneau astfel străini de succesiunea defunctului C. M..
Din starea de fapt reținută, rezultă lipsa calității de unic moștenitor a pârâtei C. M., falsa reprezentare a realității, în care s-au aflat ceilalți trei moștenitori la încheierea certificatului de moștenitor nr. 46/2001 emis de BNP D. T. (error in negotio) care are valoarea juridică a lipsei totale a consimțământului celorlalte părți la emiterea actului (în speță fiind vorba de lipsa totală a consimțământului reclamantei și a celor doi pârâți la emiterea certificatului de moștenitor doar pe numele pârâtei C. M. care culege întreaga moștenire a defunctului C. M.), sancțiunea fiind nulitatea absolută a acestui act, incidente fiind dispozițiile art. 953 și art. 954 C.CIV.
Față de considerentele expuse și de textele de lege menționate, instanța apreciază acțiunea și cererile reconvenționale ca fiind întemeiate, urmând a fi admise în consecință.
Va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată, formulata de către C. G., cu domiciliul com. TEASC, . cu pârâții C. M., cu domiciliul com. TEASC, ., cu domiciliul com. TEASC, . I., cu domiciliul în com. VAIDEENI, .> Admite cererile reconvenționale formulate de către pârâții C. V. I. si C. F..
Constată nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor nr. 46/29.03.2001 BNP D. T..
Obliga notarul public sa emită un nou certificat de moștenitor in care reclamanta C. G. si pârâții C. M., C. V. I. si C. F. sa figureze ca moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului C. M., cu o cota legală de 1/4 pentru fiecare moștenitor din masa succesorala compusa din teren extravilan in suprafața de_ mp, teren extravilan in suprafața de 5612 mp si o casa de locuit, situate in com Teas, ..
Ia act ca părțile nu solicită cheltuieli de judecata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Președinte, F. D. | ||
Grefier, C. O. |
Red. /Tehnored/ FD/CO
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... → |
|---|
