Contestaţie la executare. Sentința nr. 2603/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2603/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 18970/215/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2603
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de contestatoarele B. L., I. V. M. și R. L. în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C. și R. I., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2013, ce face parte din prezenta hotărâre, la acea dată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, amânând pronunțarea pentru data de 18.02.2013.
I N S T A N T A
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /24.07.2012, contestatoarele B. L., I. V. M. și R. L. au formulat în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C. și R. I., contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 411/E/2012 al B. Asociați I. și I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie împotriva contestatoarelor, anularea somațiilor emise la data de 29.06._ și comunicate la data de 11.07.2012 și a tuturor formelor de executare emise împotriva acestora. Totodată, contestatoarele au solicitat suspendarea executării până la soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii, contestatoarele au susținut, în esență, că la data de 11.07.2012 au primit somațiile emise de B. Asociați I. și I., prin care au fost somate ca, în 24 de ore, să plătească benevol, în calitate de giranți ai debitorului R. I., un debit de 14.000 lei și cheltuieli de executare, în caz contrar urmând a se recurge la executare prin popriri sau chiar de altă natură, însă, prezentându-se la biroul executorului au aflat că pentru contestatoarea I. V. M. a fost emisă o somație, dar trimisă la o adresă eronată, aceasta aflând despre aceste demersuri la data de 20.06.2012.
Contestatoarele au precizat că nu au înțeles să-l garanteze, în calitate de giranți, pe debitorul R. I., pentru contractul de credit nr. 3707/15.06.2010, în valoare de 15.000 lei făcut la C..
Astfel, în vara anului 2010, debitorul, coleg de serviciu cu contestatoarele, a discutat separat cu fiecare dintre acestea, spunându-le că are de gând să contracteze un credit în valoare de 4000-5000 lei, spunându-le, totodată că, fiind vorba despre o sumă mică, nu li se vor cere garanții, însă, nefiind membru al CAR, contestatoarele să aibă totuși, câte o adeverință de salariat de la unitatea angajatoare, la data de 09.06.2010, încredințând intimatului respectivele adeverințe, completarea cu elementele cele mai importante, respectiv suma girată, contractul garantat, urmând să o facă personal, în fața reprezentantului C., dacă își asumă, în totalitate, aceste obligații, contestatoarele stând liniștite până la data de 29.06.2012, când au primit somațiile.
Cu acea ocazie, au fost la B. I. și au aflat că intimatul R. I., fără știința acestora, a contractat, la data de 15.06.2010, un împrumut în valoare de 15.000 lei și că actele care însoțesc contractul de, împrumut sunt adeverințele și angajamentele acestora, obținute la data de 09.06.2010, însă, nici până în prezent, nu au completate nici suma girată, nici contractul pe care contestatoarele înțeleg să îl garanteze și nici nu sunt date în fața reprezentantului creditoarei C., creditoarea fiind cea care ar fi trebuit să se sesizeze cu privire la aceste lipsuri și să contacteze contestatoarele, în anul 2010, pentru asumarea acestor garanții, în mod cert, considerând aceste garanții ca fiind nule, datorită viciilor pe care le cuprind.
Totodată, contestatoarele au mai precizat că nu au acordat aceste angajamente pentru prezentul contract de credit ce nu este menționat pe angajament, nu l-au confirmat în prezența creditoarei și nici nu l-ar fi menținut pentru un credit de 15.000 lei, sumă ce nu apare menționată în actele contestatoarei.
Mai mult, contestatoarea a apreciat că C. și-a asumat riscurile acceptând în asemenea formă garanțiile aduse de debitor, fiind tolerată atitudinea debitorului care, din întreaga sumă, a achitat doar 2200 lei, în trei rate, deși după trei luni de întârziere se putea trece la executare acestuia.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării până la soluționarea prezentei cereri, contestatoarele au precizat că veniturile acestora sunt într-un iminent pericol de diminuare, care le-ar afecta cert situația materială a familiilor acestora..
În drept, contestatoarele și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 399-404 și art. 403 Cpciv.
Cererea de contestație la executare a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei, contestatoarele au depus în scop probator, următoarele înscrisuri: somațiile și angajamentele de plată eliberate pe numele acestora cererea de executare silită, Încheierea nr. 3098/07.06.2012 dispusă în dosarul nr._/215/2012, contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, cererea de împrumut, procesul-verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 29.06.2012, copii cărți de identitate, adeverința nr. 236/05.10.2012 eliberată de către Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și extras din sistemul informatic ECRIS, din dosarul nr._/215/2012.
Prin precizarea formulată la data de 29.10.2012, contestatoarele au învederat instanței că înțeleg să conteste toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 411/E/2012 aș B. Asociați I. și I., respectiv anularea titlurilor executorii reprezentate de angajamentele de plată din data de 09.06.2010 ale fiecărei contestatoare, precum și anularea somațiilor emise la data de 29.06.2012 și comunicate la data de 11.07.2012 și a tuturor formelor de executare emise împotriva contestatoarelor, arătând, totodată că, din eroare au solicitat anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2012, s-a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de petentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L. și s-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 411/2012 al B. I. și I., până la soluționarea contestației la executare silite ce formează obiectul dosarului nr._ .
Prin precizarea formulată la data de 11.02.2013, contestatoarele au solicitat nulitatea absolută a actelor de garanție-angajamente de plată, invocând dispozițiile art. 954 și 960 Cod civil, privind manoperele dolosive prin care au fost determinate să semneze angajamentele de plată, apreciind că debitorul a omis, în mod insidios, să le informeze asupra unor împrejurări determinante la semnarea acestor acte, respectiv întinderea obiectului obligației pe care le-o solicită.
Totodată, contestatoarele au invocat și dispozițiile art. 948 cod civil care, de asemenea, determină anularea actelor atunci când obiectul contractului (garanții) nu este determinat și licit, în acest sens întinderea prestației pe care contestatoarele o garantează reprezentând obiectul material al obligației care nu este prevăzut nici până în prezent în prezent în angajamentele de plată eliberate pe numele contestatoarelor.
În cauză, s-a atașat dosarul de executare nr. 411/E/2012 aș B. Asociați I. și I., fiind efectuată adresă în acest sens și s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii B. M. și D. A. S., propuși de către contestatoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că împotriva contestatoarelor s-a declanșat la solicitarea intimatei C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C. procedura de executare silită în dosarul de executare nr. 411/2012 al B. Asociații I. și I.. După cum rezultă din actele emise in dosarul de executare silită, la baza declanșării procedurii execuționale se află contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, prin care intimata C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C. a acordat intimatului debitor R. I. un imprumut in cuantum de 15.000 lei, aceasta din urmă obligandu-se să restituie imprumutul și dobanda aferentă in 24 rate lunare.
Conform angajamentelor de plată incheiate la data de 09.06.2010 (care, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 540/2002 constituie titluri executorii), contestatoarele B. E., I. V. M. și R. L. s-au obligat, în solidar cu debitorul R. I., să restituie împrumutul acordat debitorului precum și dobânda aferentă în situația în care debitorul nu va achita împrumutul contractat la termenele stabilite.
La data de 06.06.2012, B. Asociații I. și I. a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere ce a fost admisă de către Judecătoria C. prin încheierea 3098/07.06.2012, pronunțată in dosarul nr._/215/2012.
Constituind cea de-a doua fază a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art.371 ind. 1 și urm. C.pr.civ. Încalcarea lor deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, în principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite de reprezentantul forței publice.
În acest sens art. 399 alin. 3 C.pr.civ. prevede ca în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Determinarea incidenței acestei prevederi nu poate avea loc decât prin raportare la titlul executoriu ce a stat la baza declanșării executării silite și stabilirea, în funcție de natura lui, dacă legea a deschis o cale alternativă de analizare a condițiilor sale de fond.
Astfel, la baza declanșării executării silite împotriva contestatoarelor a stat contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, între C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C., în calitate de creditoare și intimatul R. I., în calitate de debitor și angajamentele de plată încheiate la data de 09.06.2010.
Fiind vorba de un contract de fidejusiune, este neîndoielnic că orice împrejurare legată de nerespectarea prevederilor art. 948 si urm. C.civ. ce ar atrage incidența nulității absolute sau relative poate fi pusă în discuție pe calea unei acțiuni de drept comun.
Cu toate acestea, pe calea contestației la executare, persoanele interesate, vătămate prin actele de executare, pot obține anihilarea efectelor unui titlu executoriu, respectiv acele efecte care contravin normelor imperative, in virtutea principiului quod nullum est, nullum producit effectum.
Din această perspectivă instanța reține că, in speță, contestatoarele au susținut că nu au înțeles să garanteze imprumutul contractat de debitorul R. I., in cuantum de 15.000 lei, invocand astfel lipsa consimțământului de a garanta acest imprumut, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a contractelor de fidejusiune.
Astfel, potrivit art. 948 Cod civil "condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită".
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarele au recunoscut că au semnat angajamentele de plată și au făcut demersurile necesare obținerii adeverințelor de salariat in vederea contractării imprumutului de către intimatul debitor, susținand faptul că au semnat aceste angajamente in alb, avand convingerea că garantează un imprumut . mic decat cel contractat de debitor.
Din punctul lor de vedere, consimțământul de garantare a împrumutului contractat a fost viciat, nefiind informate cu privire la suma pentru care au garantat.
Împrejurările de fapt menționate anterior, fiind rezultatul propriei culpe a contestatoarelor, care au acceptat semnarea contractelor de fidejusiune fără clarificarea in prealabil a aspectelor legate de cuantumul sumei imprumutate și fără a cuprinde indicarea in concret a acestei sume, nu pot fundamenta nevalabilitatea executării silite declanșate impotriva acestora. Aprecierea instanței are la baza principiul de drept conform căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept.
Mai mult, potrivit art. 1657 Cod civ., fidejusiunea nedeterminată a unei obligații principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, precum și la spezele primei reclamații (cheltuielile corespunzatoare introducerii cererii de chemare in judecată), și la toate cele posterioare notificării făcute fidejusorului.
Conținutul și întinderea obligației fidejusorului nu pot fi insă mai mari decât ale debitorului, pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenției de fidejusiune, precum și dispozițiile art.1654 Cod civ., conform cărora fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului și nici nu poate fi facută in condiții mai oneroase.
Susținerea contestatoarelor conform căreia au fost determinate prin mijloace dolosive să semneze angajamentele de plată, nu poate fi reținută de instanță, fiind lipsită de suport probatoriu. Astfel, dolul- viciu de consimțămant este alcătuit din două elemente, un element obiectiv ce constă utilizarea de mijloace viclene, frauduloase pentru a induce in eroare, precum și un element subiectiv( intențional) ce constă in intenția de a induce in eroare cu rea-credință, pentru a determina o persoană să incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Fapta omisivă invocată de contestatoare constând in ascunderea sau necomunicarea sumei ce bani ce urma a fi împrumutată de intimatul debitor nu poate fi apreciată ca reprezentând dol, deoarece lipsește elementul obiectiv, in condițiile în care în speță este vorba de simplul fapt de a profita la încheierea contractului de pasivitatea și lipsa de diligență a contestatoarelor.
Cu privire la petitul avand ca obiect constatarea nulității contractelor de fidejusiune, formulat prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată curent, instanta a invocat, din oficiu, exceptia inadmisibilitatii acestui petit.
Astfel cum s-a reținut mai sus, potrivit dispozitiilor art.399 alin.(3) Cod procedura civila, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de instanță judecătorească, se pot invoca, în contestația la executare, aparări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede, in acest scop, o altă cale de atac.
Cum contractul de fidejusiune este un act care poate fi atacat de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare sau in constatarea nulității absolute, la instanța judecătorească, în conformitate cu Codul de procedură civilă, invocarea apărărilor de fond împotriva contractului de fidejusiune pe calea contestatiei la executare, cu consecința desființării acestui contract, este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge petitul privind anularea contractelor de fidejusiune ( angajamente de plată) ca inadmisibil.
Respinge petitul avand ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarele B. L., domiciliată în C., .. 1, ., ., I. V. M., domiciliată în C., ., nr. 6, .. 1, . și R. L., domiciliată în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C., cu sediul în C., .. 38, jud. D. și R. I., domiciliat în C., ., .. 1, ., ca neîntemeiat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 18.02.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3885/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
