Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 20509/302/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 18 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul M. P.-P. DE PE LÂNGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE și pe intimata B. M., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, contestatorul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata B. M. a solicitat anularea tuturor actelor de executare începute de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare silită nr. 1158/2012, iar în subsidiar, să se constate că executarea silită începută în cauză este suspendată de drept. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, potrivit dispozițiilor art. 403 alin.1 C.proc.civ..
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că prin somația nr. 1158 din data de 06 august 2012, B. D. G., L. G. și M. P. a somat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit titlurilor executorii, indicate în somație, reprezentate de sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2007, la cererea creditoarei B. M..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a arătat că această cerere se justifică pentru înlăturarea unei pagube iminente și care nu s-ar putea înlătura altfel. Contestatorul a învederat că, în ipoteza respingerii prezentei cereri, ar fi blocate conturile de cheltuieli materiale și de cheltuieli de capital, care sunt conturile din care își achită furnizorii de servicii, iar neachitarea furnizorilor de servicii ar presupune blocarea totală a activității sale, atât în plan intern cât și în plan extern. A mai susținut contestatorul că acest blocaj afectează însăși realizarea atribuțiilor instituțiilor, precizând că suspendarea solicitată în cauză este dovedită de prejudiciul imediat și grav ce ar fi suferit de contestator constând în suspendarea activității sale. În plus, suspendarea activității Ministerului P. are drept consecință blocarea sistemului judiciar, lipsirea societății de reprezentantul legal al intereselor sale și, în mod evident, destabilizarea ordinii de drept a statului român.
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Ca dovadă a respectării dispozițiilor legale menționate, M. P. în mod benevol a emis Ordinul nr. 96 din 12 aprilie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au stabilit termenele și modalitățile de calcul ale sumelor de plată prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din cadrul Ministerului P..
A învederat contestatorul faptul că în anul 2010 executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar era supusă regimului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010. În executarea acestor dispoziții legale a fost adoptată HG nr. 422/2010, virarea efectivă către creditori a unei părți din suma de încasat făcându-se în luna septembrie 2010. Cu această ocazie titlul executoriu a fost executat parțial de bunăvoie, plătindu-se o primă tranșă în luna septembrie 2010, reprezentând un procent de 33% din sumele datorate în baza titlului.
A mai învederat contestatorul că a întreprins demersuri pe lângă autoritățile publice competente în vederea obținerii sumelor de bani necesare achitării drepturilor bănești acordate prin titluri executorii în favoarea personalului din sistemul justiției, urmare a acestor demersuri în cursul lunilor aprilie 2012, respectiv iulie 2012, creditoarea încasând o parte din sumele stabilite prin titlurile executorii care intră sub incidența OUG nr.71/2009. Prin urmare, M. P. și-a îndeplinit obligațiile de mijloace ce-i incumbau în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
A menționat contestatorul faptul că prin emiterea somației nr. 1158 din 06 august 2012, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile Legilor nr. 110/2007 și nr. 92/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cât și pe cele ale OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, în ceea ce privește eșalonarea executării obligațiilor cuprinse în titlurile executorii, acte normative incidente tuturor creanțelor din sistemul bugetar.
S-a arătat că executarea unei creanțe eșalonat, în decursul termenului prevăzut de OUG nr. 71/2009, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. Mai mult, în jurisprudența CEDO s-a statuat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv, în condițiile concrete ale cauzei, respectiv vădita lipsă de fonduri a unității debitoare ( cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskyi împotriva Ucrainei). Totodată, în practica unitară și constantă a Curții Constituționale a României s-a apreciat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, executarea uno icto constituind doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care statul o poate aplica ( Decizia Curții Constituționale nr.188 /02.03.2010). Prin urmare, a precizat contestatorul, nu se poate vorbi de o eventuală incompatibilitate a interpretării Curții Constituționale în raport de interpretarea CEDO, ci atât mai mult cu cât prin Deciziile nr.188 din 02.03.2010 și 712 din 25 mai 2010, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate împotriva OUG nr. 71/2009, statuând cu forță obligatorie conferită de lege că acestea respectă toate garanțiile procesuale conținute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv art. 6.
S-a mai arătat că, aplicând principiile statuate în jurisprudența Curții, nu se poate afirma că suspendarea legală a executării reprezintă un refuz de a executa hotărârile judecătorești împotriva statului și nicio întârziere nejustificată în executare.
Contestatorul a mai învederat că, prin emiterea somației, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale ale art. 379 C.proc.civ.., deoarece creanța nu este certă și lichidă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399-403 C.proc.civ. și OUG nr. 71/2009.
În baza art. 242, s-a solicitat de către contestator judecarea cauzei și în lipsă.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozitiile art.399 -403 C.pr.civ.
În dovedire, a fost depusă la dosar somația din data de 06.08.2012 emisă de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare silită nr. 1158/2012, adresă P. de pe lângă Tribunalul D..
A fost atașat dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5079 din 31.05.2013, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 28.06.2013, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 5 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 08.07.2013, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 13.09.2013, instanța a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se judece cu terțul poprit P. de pe lângă Tribunalul D., având în vedere cadrul procesual obligatoriu la soluționarea contestației la executare, la dosar fiind comunicat răspunsul contestatorului.
La termenul de judecată din data de 11.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în condițiile lipsei coparticipării procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției inadmisibilității, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în condițiile lipsei coparticipării procesuale pasive, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestația la executare, ca mijloc procedural prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu, poate fi exercitată în primul rând de părțile interesate direct în procedura de executare, respectiv debitorul și creditorul din titlul executoriu, iar în cazul executării prin poprire și de terțul poprit, care devine parte în procedura de executare și căruia îi revin anumite obligații potrivit art. 456-460 C.proc.civ.. Astfel, în cazul executării silite prin poprire, între creditor și terțul poprit se naște un raport juridic, care impune soluționarea cauzei în contradictoriu și cu terțul poprit, fiind vorba de existența unui litisconsorțiu obligatoriu conform art. 47 și 48 C.proc.civ..
Or, în cauza de față, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P., printre care și adresa de poprire din data de 10.10.2012 adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul D., astfel că, față de cadrul procesual obligatoriu la soluționarea contestației la executare în ipoteza menționată anterior, era necesară și obligatorie atragerea în proces și a terțului poprit P. de pe lângă Tribunalul D..
În raport de aceste considerente, instanța va admite excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în condițiile lipsei coparticipării procesuale pasive și va respinge contestația la executare ca inadmisibilă.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța îl va respinge ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în condițiile lipsei coparticipării procesuale pasive.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata B. M., cu domiciliul în C., ., nr. 49, ., ., ca inadmisibilă.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red. Tehnored.A.C.
4ex./ 2 ex..>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9207/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
