Plângere contravenţională. Sentința nr. 9207/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9207/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 33413/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9207
Ședința publică de la 12 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. I. S. și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. R., pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat F. R., pentru petent, solicită termen pentru lipsa martorei D. F. C..
Instanța, având în vedere faptul că petentul nu a precizat adresa reală a martorei D. F. C. pentru a fi citată și nici nu a prezentat martora în vederea audierii, fiind acordate două termene de judecată în acest sens, dispune decăderea petentului din dreptul de a administra proba testimonială și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Avocat F. R., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 12.12.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de petentul V. I. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.11.2012, întocmit de intimat, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 420 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 23.11.2012, a fost sancționat contravențional pentru faptul că în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietatea sa personală, pe raza localității Robănești, ar fi circulat cu viteza de 67 Km/h, nu ar fi purtat centura de siguranță și nu ar fi avut asupra sa documentele autoturismului. În continuare petentul a susținut că cele reținute prin actul contestat nu corespund realității.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 și a depus la dosar anexat cererii de chemare în judecată procesul-verbal de contravenție contestat.
La data de 21.01.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dovedirea celor menționate prin plângere, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Având în vedere prevederile art. 1170 cod civil coroborat cu art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba testimonială, ca fiind legală și utilă în cauză, însă petentul a fost decăzut din această probă întrucât nu a precizat adresa reală a acestuia în vederea citării și nici nu a prezentat martorul în vederea audierii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 23.11.2012 de agentul constatator din cadrul Inspectoratul de Poliție al Jud D., petentului i-au fost aplicate ai multe sancțiuni cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și 420 lei și puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.121 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006, reținându-se că a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 65, km19+800 m cu viteza de 67km/h, deși pe sectorul de drum viteza maxima admisă este de 50km/h, abatere constatată de aparatul radar, ROM 109. De asemenea, prin același act constatator s-a reținut că petentul nu avea în timpul mersului centura de siguranță și nu a prezentat documentele autovehicului.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În cauza de față, instanța reține că actul sancționator este semnat de către agentul care a completat exemplarul procesului-verbal de contravenție și a aplicat sancțiunea în conformitate cu prevederile art. 21 alineat (1) din OG 2/2001, fiind cazul în care sancțiunea este aplicabilă chiar de către agentul constatator . În aceste condiții, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor legale menționate procesul-verbal contestat respectă toate aceste cerințe sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, întrucât din probele administrate nu rezultă că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deși acestuia îi revine sarcina probațiunii contrare, conform principiului general de drept comun din Codul civil instituit prin dispozițiile art. 1169, confirmat de faptul că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Astfel, din fotografiile radar înaintate de intimat rezultă cu certitudine că in ziua de 23.11.2012, ora 16.36 petentul a circulat in localitate cu autoturismul său cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 67 km/h, săvârșind astfel contravenția prevăzută art.121 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește faptele prevăzute de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006, cu privire la care petentul a solicitat administrarea probei testimoniale, se impune o precizare față de sancțiunea decăderii aplicate de către instanță. Astfel,deși, prevederile cuprinse în art. 129 alin. 5 teza finală Cod proc. civ. reglementează rolul activ al judecătorului în ceea ce privește administrarea unei probe, aceasta nu poate conduce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței sau că nerespectarea de către părți a dispozițiilor referitoare la propunerea de probe sau demersurile necesare în vederea administrării acesteia nu ar avea consecințe procedurale. Mai mult, rolul activ al instanței, prevăzut în dispozițiile menționate, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia. Cătă vreme petentul a avut mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezii pe care o dorea dar, a manifestat o atitudine general pasivă în exercitarea propriilor obligații procesuale prevăzute de art. 129 alin. 1 Cod proc.civ., se impune a se constata că petentul își asumă consecințele ce decurg din neadministrarea unei dovezi de care poate depinde soluționarea cauzei.
În aceste condiții, având în vedere că fără concursul părții posibilitățile instanței de a administrarea a dovezii testimoniale cu martorul D. F. nu este posibilă, aplicând prin analogie dispozițiile art. 170 alin. 3 Cod proc.civ. care reglementează sancțiunea decăderii raportat la dispozițiile art. 112 pct. 5 teza finală Cod proc.civ., se constată că neîndeplinirea obligațiior de către petent atrage decăderea din dovada încuviințată.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată și ,în consecință, apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul V. I. S., domiciliat în C., .. 17, județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 23.11.2012, în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2013.
Președinte Grefier
Red.R.S./Tehn.V.P./4 ex./16.07.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria... → |
|---|
