Contestaţie la executare. Sentința nr. 6737/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6737/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 32478/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 6737/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A. B. E.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI SA - SUC. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. în contradictooriu cu intimatul B. M. și terțul poprit B. P. SA-SUCURSALA PALAT C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
După închiderea dezbaterilor se prezintă apărătorul intimatului .
Instanța acordă cuvântul acestuia .
Apărătorul intimatului, având cuvântul învederează instanței căăterțul poprit este CEC Bank și solicită introducerea și citarea acestuia în calitate de terț poprir și, prin urmare repunerea pe rol a cauzei.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /04.12.2012, contestoarea SNTFM C. CĂLĂTORI SA a formulat în contradictoriu cu intimatul B. M., contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal privind cheltuielile de executare întocmit în dosarul de executare nr. 242 /E/2012 aflate pe rolul B. I. M., în ceea ce priveste onorariile executorului judecătoresc, onorariile avocatului, onorariul expertului contabil și cheltuielile de executare, restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că prin titlul executoriu a fost obligată la plata debitului de_,84 lei, iar cheltuielile de executare se ridică la 3728,84 lei, fiind exagerat de mari.
Mai precizează că onorariul executorului și al avocatului sunt vădit disproporționate față de debitul de achitat și de activitatea prestată de în faza executării silite, nu reflectă munca executorului și nici a avocatului și nu se respectă limitele legale stabilite prin OMJ nr. 550/2006.
Mai arată că onorariul expertului de 1271,10 lei este nejustificat de mare, motivat de faptul că același mod de calcul s-a aplicat pentru fiecare sentință civilă supusă executării silite, iar onorariul nu a fost avansat de către creditor și nu este dovedit.
În drept, conterstația a fost întemeiată pe disp. art. 399 și urm., art. 404² C..
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus în scop probator, acte.
La data de 22.01.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, invocând excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei interesului, deoarece debitul și cheltuielile de executare au fost achitate, iar pe fond arată că onorariile executorului, apărătorului și expertului sunt proporționale cu debitul executat și munca depusă, iar potrivit art. 274 C., instanța nu poate interveni în relația dintre avocat și client, prin reducerea onorariului creditorul nemairecuperându-și toate cheltuielile ocazionate de executarea silită, deși nu se află în culpă procesuală .
La data de 04.03.2013 contestatoarea renunță la judecata cererii de întoarcere a executării, iar la data de 22.04.2013 își modifică cadrul procesual, solicitând a se judeca în contradictoriu cu terțul poprit B. P. S.A.-Sucursala Palat C..
În cauză, s-a atașat dosarul de executare nr. 242/E/2012 al B. I. M., fiind efectuată adresă în acest sens.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 846 din data de 10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O., contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului creditor suma reprezentând drepturi salariale calculate în raport de salariul brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.01.2009- 31.12.2010, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".
Pentru neexecutarea de bunăvoie a titlului executoriu, intimatul a solicitat executarea silită, întocmindu-se dosarul de executare nr. 242/E/2012 al BEJIacob M., în cadrul căruia s-a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare din 12.11.2012, în care s-a înscris un onorariu executor de 1461,70 lei, onorariu avocat de 1460 lei, onorariu expert de 0 lei, alte cheltuieli de înregistrare dosar, formare, comunicare acte de procedură și TVA, ajungându-se la suma totală de 3728,84 lei.
În cadrul executarii silite instanța constată că nu s-a întocmit raport de expertiză contabilă, ci debitul determinabil din titlul executoriu a fost stabilit la suma de_ lei prin adresa nr. AS/224/UC/732/12.11.2012 emisă de către contestatoare.
În speță, contestatoarea debitoare contestă onorariile executorului judecătoresc, expertului și onorariul avocatului, care nu sunt proporționale cu munca depusă și debitul ce urmează a fi achitat.
Intimatul invocă excepția netimbrării cererii și excepția lipsei interesului în promovarea cererii, motivat de faptul că executarea silită a încetat prin plata întregului debit, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Instanța va respinge excepția netimbrării cererii, constatând că s-a achitat taxa de timbru aferentă contestatiei la executare, de 194 lei, iar în temeiul art. 246 C., va lua act că petenta contestatoare renunță la judecata cererii de întoarcere a executării silite.
Verificând a doua excepție invocată, instanța o va respinge, având în vedere următoarele:
Interesul, în sens procesual este, spre deosebire de interesul în sens material ,o cerință de promovabilitate a acțiunii, care se traduce prin mai multe cerințe. Interesul procesual se definește în doctrină, ca folosul practic, imediat, pe care partea îl are la momentul punerii în mișcare a acțiunii civile.
Cerințele de existență a interesului sunt în general limitate la un număr de trei. Prima cerință este aceea ca interesul sa fie legitim, adică să corespundă cerințelor legii materiale si procesuale, să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau măcar a unui interes ocrotit de lege. Cu alte cuvinte, lipsa caracterului legitim al interesului ar însemna un abuz de drept.
În cauza de fata, interesul cererii reclamantei are aparența legitimității, în sensul ca, petenta contestatoare are interes în a recupera ceea ce consideră a fi plătit nedatorat.
A doua cerință a interesului procesual este aceea ca interesul sa fie personal si direct, adică efectele admiterii cererii sa se producă nemijlocit în patrimoniul celui care o promovează. Și aceasta condiție a interesului poate fi considerata îndeplinita în cauza de față, contestatoarea beneficiind personal de pe urma anularii procesului-verbal contestat.
A treia si poate cea mai importanta cerință a interesului este ca acesta sa fie născut si actual. Un interes trecut, ca si unul eventual, nu pot fi considerate valabile. Interesul trebuie sa fie actual, chiar daca dreptul însuși nu este actual. În cauza de față, dreptul contestatoarei este unul născut și actual, iar faptul că a achitat debitul în faza executării silite nu conduce la concluzia că dreptul său nu este actual.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei interesului în promovarea cererii.
Pe fondul cauzei, se reține că, instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, nici cel al executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat sau executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, respectiv copie legalizată a sentinței civile, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de aproximativ 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cauză, instanța constată că onorariul de 1461,70 lei stabilit prin procesul-verbal contestat, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
De asemenea, suma de 415,84 lei reprezintă TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită. Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, reține instanța că nici pentru suma de 200 lei necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, precum și sumele necesare întocmirii și comunicării actelor de procedură.
Cu privire la onorariul expertului contabil, instanța constată că nu s-a perceput un astfel de onorariu și nu s-a efectuat o expertiză tehnică în faza executării silite.
Pentru aceste motive, contestația la executare, așa cum a fost precizată, formulată împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se impune a fi respins .
În temeiul art. 246 C., instanța va lua act că petenta contestatoare renunță la judecata cererii de întoarcere a executării silite.
Va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare precizată formulată de contestatorul S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI SA - SUC. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., județul D. în contradictooriu cu intimatul B. M., cu domiciliul în C., ..4a, ., județul D. și terțul poprit B. P. SA-SUCURSALA PALAT C., cu sediul în București, ..38,
Ia act că societatea contestatoare renunță la cererea de întoarcere a executării silite.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.04.2013.
Președinte,Grefier,
C. M. R. A. B. E.
Red.C.R. 22 Mai 2013
Tehnored.A.B
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 8468/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
