Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 28972/215/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 13.11. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. N. și pe intimat C. L. PODARI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. B. M. pentru petent, martorii B. Alberto D. și M. M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Sub prestare de jurământ s-au audiat martorii B. Alberto D. și M. M. D., depozițiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Av. B. M., pentru petent, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, potrivit art.150 C.p.c. instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Av. B. M. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra plângerii de față:
La data de 05.11.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, plângerea formulată de petentul B. N. împotriva procesului verbal nr. 4415/18.10.2012 încheiat de Primăria . petentul a fost sancționat cu amendă de_ lei.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a învederat instanței faptul că nu i-a fost comunicată înștiințare cu privire la plata pășunatului animalelor, că în nici o comună din județul D. nu se plătește pășunatul, precum și faptul că a fost sancționat la sfârșitul anului.
A menționat că amenda pe cap de animal este foarte mare și că acel număr de animale nu a pășunat de la începutul anului pe islaz, deoarece animalele au fost prea mici și le-a avut închise în gospodăria proprie .
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Odată cu plângerea s-a depus procesul-verbal contestat original și planșă fotografică.
La data de 19.11.2012, intimata Primăria comunei Podari a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, cu motivarea că petentul B. N. a fost sancționat cu amendă de_ lei pentru faptul că a pășunat un număr de 147 de ovine și caprine pe islazul comunal, fără să achite taxa de pășunat stabilită conform hotărârii Consiliului L. Podari nr. 25 din 16.03.2012.
A susținut că motivul contestatorului, acela că trebuia înștiințat, nu are relevanță, deoarece aceasta este obligația fiecărui crescător de animale, iar cel de-al doilea motiv, respectiv acela că a fost sancționat spre sfârșitul anului, de asemenea, nu are relevanță, deoarece termenul de pășunat stabilit prin hotărârea consiliului local nr. 25 din 16.03.2012 este până la 15 noiembrie 2012.
A anexat la întâmpinare, în copie, Hotărârea Consiliului L. Podari nr. 25 din 16.03.2012.
La data de 14.01.2013, petentul B. N. a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii și în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment .
A invocat ,,excepția nulității absolute a procesului verbal", deoarece au fost încălcate prevederile art. 17, art. 19 și art. 16 din OG nr. 2/2001.
În motivare a arătat că cele consemnate de agentul constatator încalcă prevederile legale .
A susținut că nu i-a fost adus la cunoștință termenul până la care trebuia să plătească taxa de pășunat, nu a primit nici o înștiințare în acest sens și că perioada de pășunat a fost până la data de 15.11.2012, el fiind sancționat în luna octombrie 2012, înainte de a se încheia perioada de pășunat, până când ar fi avut dreptul sa achite taxele.
Consideră că amenda de_ lei este abuzivă și foarte mare, raportat la împrejurările cauzei. Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, însă trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Consideră că la stabilirea amenzii nu s-a ținut cont de toate aceste aspecte, mai mult fiind o amendă care depășește cu mult valoarea animalelor pe care le deține.
A invocat și dispozițiile art. 28 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit cărora, în actul normativ de stabilire a contravențiilor agentul constatator trebuie să menționeze în mod expres posibilitatea pentru contravenient de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, ceea ce agentul nu a făcut.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
A solicitat proba cu acte și martori, fără a preciza numele și adresele martorilor.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, art. 17, art. 18, art. 19,art. 21,art. 28 din OG 2/2001.
I. Cauza a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr. 2585 din 18.02.2103, prin care Judecătoria a respins plângerea.
Recursul petentului împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul D. prin decizia civilă nr. 771 din 26.06.2013, sentința fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că prin plângerea introductivă, astfel cum a fost precizată, petentul a invocat mai multe motive de nulitate, respectiv nerespectarea dispozițiilor art.16 și 19 din OG 2/2001, referitoare la lipsa codului numeric personal al persoanei sancționate și a semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal, care nu au fost analizate în întregime de prima instanță.
De asemenea, prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, petentul a solicitat proba cu martori și, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art.7 și 5 din OG 2/2001, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii.
Cu toate acestea, proba solicitată nu a fost discutată în ședință publică iar instanța nu s-a pronunțat asupra cererii petentului de individualizare a sancțiunii.
Mai mult, potrivit art.33 alin.1 din OG 2/2001, "Judecătoria va fixa termen de judecata, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei".
Prin urmare, dispoziția legală obligă la audierea tuturor persoanelor în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, cu atât mai mult în cazul în care starea de fapt reținută în procesul verbal a fost stabilită în prezența unor martori asistenți.
Este adevărat că procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, însă această prezumție nu scutește instanța de administrarea tuturor probelor care pot conduce la stabilirea adevărului.
Nepronunțarea asupra tuturor cererilor și motivelor invocate, în lipsa administrării unui probatoriu complet, echivalează cu necercetarea fondului.
II. În rejudecare, față de dispozițiile deciziei date în recurs și solicitarea petentului, au fost audiați martorii asistenți (reținuți în procesul verbal contestat), fără ca petentul să propună alți martori spre audiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal nr. 4415 încheiat la data de 18.10.2012, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa savarsirea contraventiei prevazute de art. 3 din Hot. 25/2012.
In fapt, s-a retinut în sarcina petentului faptul că acesta a pășunat un număr de 147 de ovine și caprine pe islazul comunal, fără să achite taxa de pășunat stabilită conform hotărârii Consiliului L. Podari nr. 25 din 16.03.2012.
1. Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu dispozițile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește așa-zisa ,,excepție a nulității" procesului verbal, instanța reține că aceasta nu este o excepție procesuală, ci o apărare de fond, iar motivele de nulitate absolută invocate de petent nu sunt întemeiate.
Astfel, nemenționarea în procesul verbal a posibilității de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, nu atrage nulitatea (corect - relativă) a actului decât dacă se face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea sa. În plus, petentul a avut posibilitatea reală de a formula plângerea de față, ceea ce atrage suspendarea executării sancțiunii, precum și a posibilității de a achita jumătate din amenda stabilită (iar nu din cuantumul minim al amenzii prevăzut de lege), după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Petentul a mai susținut în plângere că au fost încălcate prevederile art. 17, art.19 și art. 16 din OG nr. 2/2001, referitoare la lipsa codului numeric personal al persoanei sancționate și a semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal, aceste motive nefiind fondate, deoarece în procesul verbal este menționat CNP al petentului, iar semnătura agentului constatator este pe ultima pagină, la rubrica destinată agentului constatator.
Sancțiunea nulității absolute (necondiționată de producerea unei vătămări) prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 intervine doar în cazul lipsei totale a semnăturii agentului constatator și nu în cazul lipsei semnăturii pe una sau mai multe pagini ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Nulitatea în acest caz poate fi doar relativă, condiționată de producerea unei vătămări, nedovedită însă de petent, conform art. 1169 Cod civil.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța reține că acest motiv nu atrage, dacă ar fi temeinic, nulitatea absolută a procesului verbal, ci ar determina reducerea cuantumului amenzii sau înlocuirea sa cu o altă sancțiune, proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
2. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanta retine ca, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În jurisprudența Curții EDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție a petentului și prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost probată dincolo de orice dubiu cu procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, care are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării stării de fapt, coroborat cu planșa fotografică atașată procesului verbal de contravenție (fila 8), precum și cu declarația martorului asitent audiat de instanță M. M..
Astfel, acesta a declarat că a însoțit un inspector financiar de la Primăria . comunal, unde l-a văzut de petent cu animalele la păscut, fiind fotografiat cu acea ocazie de către inspector.
În susținerea existenței faptei vine și atitudinea petentului, care nu a contestat că a dus animalele la păscut, susținând însă că nu i-a fost adus la cunoștință termenul până la care trebuia să plătească taxa de pășunat și că perioada de pășunat a fost până la data de 15.11.2012, el fiind sancționat în luna octombrie 2012, înainte de a se încheia perioada de pășunat, până când ar fi avut dreptul sa achite taxele.
Acest ultim motiv nu este întemeiat, întrucât obligația de a achita taxele de pășunat se execută, potrivit Hotărârii nr. 25 din 16.03.2012 a Consiliului L. al . începerea pășunatului, perioada de pășunat fiind 01.05.2012 – 15.11.2012.
De asemenea, petentul nu poate invoca necunoașterea acestei obligații, atâta timp cât Hotărârile Consiliului local se publică totdeauna potrivit legii, iar petentul nu a dovedit că această hotărâre nu a fost publicată.
Astfel, conform art. 39 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 republicată, a administrației publice locale ,,Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
(7) În comunele sau orașele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.
(8) În toate cazurile convocarea se consemnează în procesul-verbal al ședinței."
Art. 42 din aceeași lege stabilește că ședințele consiliului local sunt publice, deci cetățenii au cunoștință despre data și ordinea de zi a acestora.
Art. 49 alin. 1 prevede că hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării, iar alin. 2 prevede că aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
De regulă, în aceste hotărâri se și afișază la sediul Primăriei, aceasta fiind una dintre modalitățile de aducere la cunoștiința publicului a actelor normative ale autorității locale în mediul rural.
Instanța mai reține însă, că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că petentul a păscut exact 147 ovine, mai ales că, din adresa nr. 5455 din 19.121.2012 emisă de Primăria . petentului (filele 21-22 din primul dosar de fond), se arată că petentul nu a respectat obligația de a declara la începutul fiecărui an, la registrul agricol, animalele pe care le deține.
Prin urmare, nu s-a stabilit cu exactitate de către Primărie numărul animalelor păscute de petent și este greu de crezut că inspectorul financiar care a constat fapta, a numărat exact 147 de ovine pe câmp.
Având în vedere și faptul că cuantumul amenzii contravenționale a fost stabilit, potrivit Hotărârii CL al . de numărul de animale păscute, fără achitarea taxei de pășunat, instanța constată că acest cuantum nu este corect fixat.
Totodată, instanța apreciază că pericolul social în cauză este scăzut, dată fiind culpa ușoară cu care a acționat petentul, sub forma neglijenței (imprudenței) petentului în respectarea obligațiilor ce-i revin în calitate de crescător de animale, motiv pentru care instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora, ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Deși Primăria a susținut că prin fapta sa, petentul a produs distrugerea islazului, nu a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 21 alin.3, art.34 și art.38 din OG nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea de față, va reindividualiza sancțiunea aplicată pentru această faptă și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Va atenționa petentul să nu mai încalce normele în materie de păscut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. N., cu domiciliul în com. Podari, ., jud. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare nr. 4415 din data de 18.10.2012 în contradictoriu cu C. L. Podari, cu sediul în ..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 22.050 lei cu sancțiunea avertismentului și pune în vedere petentului să respecte actele normative în vigoare.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. N. D. S.
Red.L.N.
Tehnored.D.S.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6737/2013. Judecătoria... → |
|---|
