Întoarcere executare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 13905/215/2012*
Dosar nr._ întoarcere executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului D. și pe intimații C. M., T. P. și M. T. O., având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 13 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 septembrie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 01.06.2012, petentul Inspectoratul de Poliție al Județului D. a chemat în judecată pe intimații C. M., T. P. și M. T. O., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare în sensul obligării intimaților la restituirea sumelor menționate în dreptul fiecăruia (C. M.-645 lei, T. P.-586 lei și M. T. O.-616 lei), actualizate cu indicele de inflație, achitate de unitate, reprezentând prima de concediu aferentă anului 2003 și inflația până la data achitării.
În fapt, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 119/17.06.2006 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1669/CA/2005 instanța a respins acțiunea formulată de pârâți și alți polițiști, prin care au solicitat obligarea IPJ D., MAI, CASA OPSNAJ București, Ministerul Finanțelor și chemata în garanție CNAS București, la restituirea sumelor de bani încasate lunar, prin reținerea procentului de 7% cu titlu de contribuție la fondul de sănătate, începând cu luna septembrie 2002 și obligarea pârâtelor să nu mai rețină procentul de 7% din salariul brut cât și obligarea IPJ D. și MAI la plata primelor de concediu pentru perioada 2002-2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții iar prin decizia nr. 561/23.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 999/C./2006, instanța a respins recursul.
Împotriva deciziei a fost formulată contestație în anulare de reclamanți iar prin decizia nr. 926/20.03.2007 pronunțată în dosarul_, Curtea de Apel C. a admis contestația, a anulat decizia nr. 561/23.05.2006, a admis recursul și a modificat în parte sentința nr. 119/17.02.2006 a Tribunalului D., în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând pârâții MAI și IPJ D. la plata către reclamanți a primelor de concediu pe perioada 2003-2005, reactualizate la data plății efective și a menținut dispozițiile referitoare la plata contribuției de 7% și plata primei de concediu pe 2002.
Ulterior, IPJ D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 926/20.03.2007 iar prin decizia nr. 2874/04.06.2009, aceasta a fost admisă de Curtea de Apel C.. Astfel, instanța a dispus anularea deciziei nr. 926/20.03.2007, a admis recursul formulat de reclamanți și a modificat în parte sentința nr. 119/17.02.2006 a Tribunalului D., în sensul că a admis în parte acțiunea obligând pârâții MAI și IPJ D. la plata către reclamanți a primelor de concediu pe perioada 2004-2005, reactualizate la data plății efective și a menținut dispozițiile referitoare la plata contribuției de 7% și plata primei de concediu pe 2002-2003 în sensul respingerii acțiunii.
În continuare s-a arătat că IPJ D. s-a conformat titlului executoriu achitând inclusiv suma reprezentând prima de concediu aferentă anului 2003, motiv pentur care solicită să se dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâților la restituirea sumelor menționate în dreptul fiecăruia actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 404 ind.1 și art. 404 ind.2 C.p.c.
La dosar, s-a depus: decizia nr. 2874/04.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, state de plată.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către B. B. T., pentru a comunica, în copie certificată, dosarul de executare 66/E/2009, aceasta fiind înaintat la data de 10.09.2012.
La data de 12.10.2012 Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI-Biroul Executiv Teritorial D. a depus note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât din documentele depuse la dosar, respectiv state de salarii, rezultă că drepturile invocate au fost achitate de către intimați în luna aprilie 2009 ori acțiunea de întoarcere a executării silite a fost introdusă la data de 01.06.2012, termenul de prescripție a interveni cu circa 2 luni de zile înainte de depunerea acesteia.
A arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât în cauză nu a existat o executare silită ci efectiv petentul a virat sumele de bani de bunăvoie. Astfel, întoarcerea executării ar fi o cerere admisibilă numai în cazul în care trecerea bunului în posesia intimaților s-ar fi făcut printr-un act de executare, în speță, petentul avea obligația să solicite restituirea sumelor achitate și nu întoarcerea unei executări silite ce nu a avut loc.
Prin sentința civilă nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimați și s-a respins ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite formulată de petentul IPJ D. în contradictoriu cu intimații C. M., T. P. și M. T. O..
În esență instanța a motivat că, analizând cererea de executare silită formulată de creditori în dosarul de executare silită nr. 66/E/2009 al B. B. T. și tabelul cu persoanele care au solicitat executarea silită în respectivul dosar (f. 104) precum și ansamblul actelor de executare silită efectuate în cauză, se constată că intimații C. M., T. P. și M. T. nu figurează ca și creditori în dosarul de executare silită, aceștia neformulând și nesemnând cererea de executare silităa titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 926/2007 a Curții de Apel C..
În consecință, intimații C. M., T. P. și M. T., nu au beneficiat de executarea silită a unei creanțe în dosarul de executare silită nr. 66/E/2009 al B. B. T., și astfel, nu pot fi obligați la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.
Tribunalul D., prin decizia 1045/03.06.2013 a admis recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului D., a casat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare.
A considerat instanța de control judiciar că nu există nici un temei pentru a se institui o diferență de tratament juridic între debitorul care și-a executat voluntar obligația și cel care a fost supus executării silite, ținând seama de faptul că o asemenea interpretare ar fi de natură să creeze o situație mai împovărătoare pentru debitorul care a avut o conduită juridică adecvată și și-a executat obligația, iar titularul mijlocului procesual analizat ar fi tocmai debitorul ce a așteptat declanșarea executării silite împotriva sa.
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat sub nr._, nefiind administrate probe suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în anul 2005, intimații din cauza de față, împreună cu alte persoane, au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului D., MAI, CASA OPSNAJ București, Ministerul Finanțelor și chemata în garanție CNAS București solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani încasate lunar, prin reținerea fără temei a procentului de 7 % cu titlu de contribuție la fondul de sănătate începând cu luna septembrie 2002, obligarea pârâtelor să nu mai rețină procentul de 7 % din salariul brut cât și obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului D., MAI la plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2002-2005.
Cererea a făcut obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul D. sub nr. 1669/CA/2005 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 119/17.02.2006 acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. (fila 107 dosar_ ).
Recursul a fost soluționat prin decizia Curții de Apel C. nr. 561/23.11.2006 iar împotriva acestei din urmă hotărâri a fost formulată contestație în anulare.
Curtea de Apel C., prin decizia 926/20.03.2007 pronunțată în dosarul_ a admis contestația în anulare, a anulat decizia 561/23.11.2006 și rejudecând recursul a modificat în parte sentința civilă nr. 119/17.02.2006 a Tribunalului D. în sensul că a obligat intimații MAI și IPJ D. la plata primelor de concediu pe perioada 2003-2005, reactualizate la data plății efective. (fila 110 dosar_ )
Inspectoratul de Poliție al Județului D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Curții de Apel C. 926/20.03.2007, fiind constituit dosarul_ .
Acesta a fost soluționat la data de 04.06.2009 potrivit deciziei 2874 prin care contestația în anulare a fost admisă, s-a anulat decizia 926/20.03.2007 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul_, s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentința 119/17.02.2006 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul 1669/CA/2005 în sensul că au fost obligați pârâții la plata primelor de concediu pe perioada 2004-2005, reactualizate la data plății. (fila 6 dosar_ ).
Din înscrisurile depuse de Inspectoratul de Poliție al Județului D. (ștat de plată-plăți intermediare și ștat de plată despăgubiri civile, filele 14, 15 dosar_ ) rezultă că intimații au primit sume de bani cu titlu de primă de vacanță pentru anul 2003, aspect necontestat în cauză, valoarea totală fiind 645 lei pentru C. M., 586 lei pentru T. P. și 616 lei pentru M. T. O..
Având în vedere dispozițiile art. 311 alin. 1 cpc, conform cărora hotărârea casată nu are nicio putere și prevederile art. 137 alin. 1, care stabilesc faptul că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, în continuare urmează a se analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune, actul de procedura prin care a fost soluționată această apărare (sentința civilă_/09.11.2012) fiind desființat.
Referitor la excepție, instanța consideră că dreptul la acțiune al Inspectoratul de Poliție al Județului D. s-a născut nu de la data efectuării plății, când aceasta era conformă titlului executoriu ci data la care a rămas irevocabilă decizia nr. 2874/04.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. și prin care s-a desființat titlul executoriu menționat, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958.
De la această dată, 04.06.2009, curge termenul de prescripție de 3 ani, termen care la data de 01.06.2012, când s-a formulat cerere de întoarcere executare, nu se împlinise.
Din acest motiv, instanța apreciază că acțiunea este formulată cu respectarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă 119/17.06.2006 pronunțată de Tribunalul D. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții (intimați în prezenta cauză) C. M., T. P. și M. T. (alături de alți angajați Inspectoratul de Poliție al Județului D.) prin care solicitau obligarea Inspectoratul de Poliție al Județului D., MAI București, Casa OPSNAJ București și Ministerul Finanțelor Publice București la plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2004-2005 și la restituirea procentului de 7% din salariu brut.
Prin decizia civilă nr. 926/20.03.2007 a Curții de Apel C. a fost admisă contestația în anulare formulată de pârâți, s-a anulat decizia 561/2006 a Curții de Apel C., a admis recursul și a modificat sentința 119/2006 a Tribunalului D. în sensul că a obligat MAI și Inspectoratul de Poliție al Județului D. la plata către pârâți a primelor de concediu pe perioada 2003-2005.
Ulterior, Inspectoratul de Poliție al Județului D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei 926/_, iar prin decizia 2.874/2009 a Curții de Apel C. cererea a fost admisă s-a anulat decizia 926/2007 și s-a modificat în parte sentința civilă 119/2006 a Tribunalului D. în sensul că a admis în parte acțiunea angajaților, obligând IPJ D. împreună cu MAI București, la plata primelor de concediu aferente perioadei 2004-2005.
În concluzie, sentința civilă 119/2006 a Tribunalului D. a fost modificată inițial prin decizia nr. 926/2007 a Curții de Apel C. și conținea obligația de plată a primelor de vacanță pe anii 2003-_, executată voluntar de IPJ D..
După executarea voluntară, sentința civilă 119/2006 a Tribunalului D. a fost modificată prin decizia civilă nr. 2874/04.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., reținându-se irevocabil că aceasta privește primele de concediu aferente perioadei 2004-2005, nu și anului 2003.
Se constată că plata primelor de concediu pentru anul 2003, deși la momentul efectuării se întemeia pe un titlu, ulterior acesta a fost desființat.
În drept, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 404 indice 1 - 404 indice 3 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 4041 C.p.civ, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Potrivit art. 4042 alin. 3 C.p.civ, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și alin. 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
În speță, titlul executoriu în baza căruia s-a efectuat executarea a fost desființat ulterior parțial, motiv pentru care este îndreptățit contestatorul la primirea sumei achitate în baza titlului desființat reprezentând prima de concediu aferentă anului 2003, părțile urmând a fi repuse în situația anterioară.
Astfel, C. M. trebuie să plătească suma de 645 lei, T. P. va trebui să restituie suma de 586 lei iar M. T. O. suma de 616 lei, (sume necontestate de părți) ce vor fi actualizate cu indicele de inflație corespunzător perioadei cuprinsă între data primirii banilor de către intimați și data achitării acestora către contestator.
Referitor la cheltuielile de judecată, întrucât la dosar nu există documente justificative privind efectuarea lor de către contestator, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimați ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de contestatorul I. de Politie al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimații C. M., T. P. și M. T. O., toți cu domiciliul ales la sediul profesional din cadrul Poliției orașului Filiași, situat în Filiași, . A, jud. D..
Dispune întoarcerea parțială a executării efectuată în temeiul titlului reprezentat de sentința civilă 119/17.06.2006 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul 1669/CA/2005, prin restabilirea situației anterioare cu privire la prima de concediu aferentă anului 2003.
Obligă intimatul C. M. la plata către contestatorul I. de Politie al Județului D. a sumei de 645 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimatul T. P. la plata către contestatorul I. de Politie al Județului D. a sumei de 586 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimatul M. T. O. la plata către contestatorul I. de Politie al Județului D. a sumei de 616 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.09.2013.
Președinte Grefier
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. DRC
6 ex./04.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
