Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 16641/215/2013
Dosar nr._ /2012 -partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 8 Octombrie 2013
Complet minori și familie constituit din:
PREȘEDINTE – L. P. – Judecător
GREFIER – V. P.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în cauza civilă având ca obiect partaj bunuri comune, privind pe reclamantul L. D. și pârâta B. I..
La apelul nominal făcut au lipsit părțile .
Procedura completă .
Dezbaterile ce au avut loc, au fost consemnate în încheierea din data de 24 septembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi .
INSTANȚA
Asupra cererii de față:
La data de 17.05.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, acțiunea civilă prin care reclamantul L. D. a chemat în judecată pe pârâta B. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, partajarea pasivului comun, în sensul de a fi obligată pârâta să suporte în cote de ½ ratele pe care acesta le-a plătit la Volksbank, începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013, când a fost achitat integral creditul, rate în cuantum de 47.112,31 lei, ½ însemnând 23.556,15 lei și să suporte în cote de ½ ratele pe care acesta le-a plătit la BRD C., credit pe care l-a achitat integral la data de 19.10.2009, rate în cuantum de 8343, ½ însemnând 4171,5 lei și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta până la data de 26.10.1991, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr._/10.12.2008 pronunțată de Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare.
A mai arătat că prin decizia nr. 106/2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus partajarea activului și pasivului comun, excepție făcând sumele menționate.
De asemenea, a arătat că prin decizia Tribunalului D., s-a reținut că data separării în fapt este 12.06.2008, moment de la care proprietatea comună în devălmășie se convertește în proprietate pe cote-părți, iar prin soluția de partaj, s-au stabilit cote de ½ pentru activul și pasivul comun.
Totodată, a arătat că pentru creditul de la BRD( contract nr._/21.02.2008), analizat prin decizia Tribunalului D., s-a partajat suma de 14.182 lei, plătită de acesta după despărțirea în fapt și până la pronunțarea IAP din 01.05.2011, rămânând de achitat suma de 8343 lei, ce nu a fost partajată.
A mai arătat că pentru convenția de credit nr._/31.03.2006 de la Volksbank România SA, solicită împărțirea ratelor începând cu data de 01.05.2011, data pronunțării IAP la fond și până la data de 19.03._, când a achitat integral creditul, rate în cuantum de 47.112,31 lei, ½ însemnând 23.556,15 lei.
A mai precizat că pe unele chitanțe de plată a ratelor către Volksbank România SA, apare numele L. M., actuala sa soție, care efectua plata ratelor în numele său.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 979 și urm. C.p.civ.
A depus la dosar ; copia sentinței civile nr._/10.12.2008 a Judecătoriei C., copia sentinței civile nr. 614/07.04.2011 a Judecătoriei C., copia deciziei civile nr. 106/22.05.2012 a Tribunalului D., copia deciziei nr. 8748/19.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., chitanțe privind achitare creditului la BRD C.,, copie contract de credit, grafic de rambursare, chitanțe privind achitare creditului la Volskbank, copie convenție de credit de credit, grafic de rambursare și contract de garanție reală imobiliară, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar .
La data de 20.06.2013 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că reclamantul a formulat o acțiune de partaj suplimentar, solicitând obligarea acesteia la plata a ½ din ratele pe care acesta le-a achitat la Volskbank începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013, când a fost achitat integral creditul, rate în cuantum de 47.112,31 lei, ½ însemnând 23.556,15 lei și obligarea acesteia la plata a ½ din ratele pe care acesta le-a plătit la BRD C., credit pe care l-a achitat integral la data de 19.10.2009, rate în cuantum de 8343, ½ însemnând 4171,5 lei, ambele împrumuturi au făcut obiectul judecății în dosarul nr._, astfel încât, în cauză există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la ambele împrumuturi, susținând că ele au făcut obiectul judecății în dosarul nr._ .
În ceea ce privește creditul contractat la BRD, ,pârâta a invocat și prescripția dreptului de acțiune, susținând că acesta a fost achitat în integralitatea sa la data de 19.10.2009, anterior judecării fondului în dosarul nr._ ,fiind în afara oricărei discuții.
A precizat că acest credit în cuantum de 18.500, a fost contractat la data de 21.02.2008, iar pentru perioada de după despărțirea în fapt –iunie 2008 și până la data plății integrale, aceasta a fost obligată la plata sumei_ lei, reprezentând cota sa de ½, diferența de 7091 lei fiind obligația reclamantului,iar restul de bani până la suma de 18.500 lei, a fost achitată în perioada căsătoriei.
Totodată, a arătat că în recurs, reclamantul a invocat aceleași critici, instanța de recurs prin decizia civilă nr. 8748/19.09.2012, a reținut că în privința creditelor contractate de pârât la Raiffaissen Bank, BRD și Volsbank, instanța în mod corect a reținut că acestea au fost contractate în timpul căsătoriei urmând ca după despărțirea în fapt ratele plătite de pârât până la achitarea integrală a acestor credite să fie suportate în cota de ½ de reclamantă, ele constituind datorie comună a soților, astfel că, ratele achitate de reclamant la cele două bănci au făcut obiectul judecății, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.
A precizat că prin sentința civilă nr. 106/22.05.2012, aceasta a primit suma de 56.875 lei, cota sa de participare la achiziționarea apartamentului bun comun și suma de 13.454 lei, sumă ce i-a revenit din bunurile cumpărate în timpul căsătoriei.
De asemenea, a precizat că în toate bunurile supuse partajului în valoare de 64.506 lei concretizate în (două autoturisme, un tractor agricol, o combină treierat grâu, mobilă, electrocasnice), au rămas în întregime la reclamant, aducându-i beneficii substanțiale numai acestuia.
Totodată, a precizat că toate creditele contractate au fost folosite la construirea imobilului din . a fost admis la partaj, avându-se ca motivație că imobilul este construit pe terenul părinților reclamantului.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.civ.
Pârâta a depus la dosar copia motivelor de recurs și copia motivelor de apel formulate în dosarul nr._ .
La data de 02.07.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă.
A arătat că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, acest rest de credite de la Volskbank și BRD Sucursala C., nu au fost soluționate în partajul inițial.
Astfel Tribunalul D. nu a partajat restul de rate în cuantum de 47.112.31 lei plătite de acesta la Volsbank după despărțirea în fapt și suma de 8343 lei plătită la BRD -Sucursala C. .
A precizat că cu creditele contractate inclusiv cu cele menționate s-au achiziționat bunuri comune ce au fost partajate și este firesc ca și datoriile comune să fie împărțite în integralitatea sa, astfel că nu operează autoritatea de lucru judecat .
Totodată, a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât acțiunea de partaj este imprescriptibilă extinctiv .
Analizând cu precădere excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect .
În cauza dedusă judecății, se reține că pârâta B. I., a investit Judecătoria C. cu o cerere de partaj bunuri comune ce a format obiectul dosarului nr._, în cadrul căruia, reclamantul L. D. a formulat cerere reconvențională, pe care ulterior a precizat-o, prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată să suporte proporțional cu cota ce îi va reveni, unele dintre cele trei credite care se derulau la Volksbank (pe durata de 15 ani – suma de 52.500 lei); la BRD (pe durata de 7 ani pentru suma de 18.500 lei); și la Raiffeisen Bank (pe durata de 4 ani pentru suma de 3.400 lei), cu luarea în considerare și a dobânzilor aferente.
Prin decizia civilă nr. 106/22.05.2012 a Tribunalului D. ,rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8748/19.09.2012 a Curții de Apel C., s-a constatat un drept de creanță în favoarea reclamantului pentru suma de 9557,5 lei, reprezentând ½ din ratele și dobânzile achitate de acesta la Banca Volksbank C., după despărțirea în fapt din 12.06.2008 și până la 12.05.2011, data introducerii cererii de apel, precum și pentru suma de 7091 lei reprezentând ½ din ratele și dobânzile achitate de acesta la Banca BRD C., după despărțirea în fapt din 12.06.2008 și până în luna iunie 2011.
Din considerentele deciziei Tribunalului D., rezultă că la stabilirea dreptului de creanță, instanța a avut în vedere ratele și dobânzile achitate exclusiv de către reclamant din creditul contractat la BRD C., de la data despărțirii în fapt 12.06.2008 și până în luna iunie 2011, prin raportare la graficul de rambursare, respectiv 37 rate, reprezentând 14.182 lei și de 36 rate pentru creditul contractat la Volksbank C., de la data despărțirii în fapt 12.06.2008 și până la data introducerii cererii de apel, reprezentând 18.771,44 lei .
Pentru sumele ce urmau să fie achitate cu titlu de rate și dobânzi ulterior acestor date din creditele mai sus menționate, instanțele nu s-au pronunțat, aspect reieșit și din considerentele deciziei nr. 8748/19.09.2012 a Curții de Apel C., în care s-a menționat că după despărțirea în fapt, ratele plătite de reclamant până la achitarea integrală a acestor credite să fie suportate în cote de ½ de către pârâtă .
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că sumele solicitate de reclamant în prezenta cauză nu au făcut obiectul judecății anterioare, astfel încât nu este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, motiv pentru care excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, urmând a fi respinsă .
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire creditul contractat la BRD C., instanța reține că prescripția ,este o sancțiune ce se aplică creditorului unei obligații pentru pasivitate .
În cauza dedusă judecății, reclamantul a achitat integral creditul contractat la BRD C. la data de 19.10.2009 și a formulat cerere pentru recuperarea sumelor la data de 19.12.2009, în fața instanței de fond (prin precizarea la cererea reconvențională ), precum și în fața instanțelor de apel și respectiv de recurs, prin cererile de apel și recurs formulate în cauză, astfel încât, termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a întrerupt, neputându-i-se imputa faptul că ar fi rămas în pasivitate și ca urmare, s-ar fi împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 .
Prin urmare, instanța constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată și urmează a fi respinsă .
Analizând pe fond cererea, instanța reține că prin sentința civilă nr. 6514/07.04.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , modificată prin decizia civilă nr. 106/22.05.2012 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 8748/19.09.2012 a Curții de Apel C., s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în perioada căsătoriei și s-a reținut un drept de creanță în favoarea reclamantului constând în suma de 9557,5 lei, reprezentând ½ din ratele și dobânzile achitate de acesta la Banca Volksbank C., după despărțirea în fapt din 12.06.2008 și până la data de 12.05.2011, data introducerii cererii de apel, precum și pentru suma de 7091 lei reprezentând ½ din ratele și dobânzile achitate la Banca BRD C., după despărțirea în fapt din 12.06.2008 și până în luna iunie 2011 ( un număr de 37 rate ).
S-a reținut că aceste credite au fost contractate de părți în perioada căsătoriei, fiind datorii comune ale acestora .
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 23.556,15 lei, reprezentând ½ din ratele pe care aceasta le-a achitat la Volksbank începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013 și de 4171,5 lei, reprezentând ½ din ratele pe care aceasta le-a achitat din creditul contractat la BRD C., achitat integral la data de 19.10.2009.
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că după despărțirea în fapt a părților ce a avut loc la data de 12.06.2008, ratele și dobânzile aferente creditului în sumă de 18.500 lei contractat de părți în timpul căsătoriei la BRD C., au fost achitate integral și exclusiv de către reclamant la data de 19.10.2009, respectiv suma de 22.525 lei .
De asemenea, începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013 ,reclamantul a achitat exclusiv și integral și ratele și dobânzile aferente creditului în sumă 52.500 lei contractat la Volksbank,, în sumă totală de 47.112,31 lei .
Totodată, prin decizia civilă nr. 8748/19.09.2012 a Curții de Apel C., s-a statuat că cele două credite au fost contractate de către părți în timpul căsătoriei și constituie datorii comune ale soților, urmând ca după despărțirea în fapt și până la achitarea lor integrală, să fie suportate în cote de ½ de către pârâtă .
Prin urmare, având în vedere că reclamantul a achitat în mod exclusiv și integral datoria comună constând în ratele și dobânzile aferente creditelor menționate, în temeiul dispozițiilor art. 351 cod civil și în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată, urmând să o admită și pe cale de consecință, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei totale de 27.727,65 lei, ce se compune din suma de 23.556,15 lei, reprezentând ½ din ratele achitate din creditul contractat la Volksbank, începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013 și de 4171,5 lei, reprezentând ½ din restul de 44 rate achitate din creditul contractat la BRD C. .
În temeiul art. 543 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta la plata sumei de 2.220 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare .
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare .
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul L. D., domiciliat în C., ., nr. 16, .. 2, ., CNP_, împotriva pârâtei B. I., domiciliat în C., . ,Județul D., CNP_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 27.727,65 lei, ce se compune din suma de 23.556,15 lei, reprezentând ½ din ratele achitate din creditul contractat la Volksbank, începând cu data de 01.05.2011 și până la data de 19.03.2013 și de 4171,5 lei, reprezentând ½ din restul de 44 rate achitate din creditul contractat la BRD C. .
Obligă pârâta la plata sumei de 2.220 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată .
Cu apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la Judecătoria C. .
Pronunțată în ședința publică de la 8 octombrie 2013 .
Președinte, Grefier,
L. P. V. P.
Redactat: L.P.
Tehnoredactat: V.P.
Nr. exemplare:4 ex.
Data redactării :18.10.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 09/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
