Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 14597/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. C. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, in temeiul art. 394 N.Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare întrucât intimata a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.pr.civ..
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 24.04.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul C. I. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2013 încheiat de intimata I. D. solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 675 lei.
În fapt, a arătat că la data de 19.04.2013, în timp ce se deplasa cu auto marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, în afara localității C., a fost oprit la un control de rutină și sancționat pentru depășirea vitezei legale în localitate.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că nu a circulat cu viteza de 101 km/h și cu atât mai mult în localitatea C.. A solicitat ca intimata să depună la dosar fotografiile radar din care rezultă viteza cu care a circulat, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar. De asemenea, a solicitat ca intimata să precizeze dacă cinemometrul este prevăzut cu o funcție de autotestare precum și să precizeze dacă agentul constatator avea calitatea de operator radar.
A solicitat instanței să dispună, în cazul în care ar fi săvârșit fapta, anularea măsurii complementare a permisului de conducere, întrucât potrivit normelor metodologice, aparatele radar înregistrează viteza cu o marjă de eroare de plusa sau minus 4%, astfel că invocă nulitatea acestei măsuri. Pe de altă parte, Administratorul Drumului a stabilit pe . de viteză 70 Km/h.
A arătat că nu solicită alte probe.
A solicitat, de asemenea, judecarea cauzei și în lipsă.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002, NML 021-05/23.11.2005 și cauzele "A. contra României".
La dosar a depus: procesul verbal contestat copie și exemplarul 2 original.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A depus la dosar și înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
A arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei în lipsă.
Petentul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, la termenul stabilit, pentru a propune probe în apărare și în dovedirea plângerii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/22.02.2013 încheiat de intimata I. D. a fost sancționat cu 675 lei amendă și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere, pentru faptele prev. de art. 121 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, constatându-se că petentul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 101 km/h înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI_ și nu a purtat centura de siguranță.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acestuia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I. C., cu domiciliul în C., .. 23, județul D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. G. V.
Red. A.G.
Tehnored. V.G. 4 ex./27.08.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
