Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 7350/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 09.07.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta D. A.-S., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.02.2013 întocmit de I.P.J. D. - Biroul Rutier C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de către petentă prin plângerea contravențională.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu un martor, învederând instanței că acesta este prezent în sala de ședință.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care le încuviințează.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul N. F.-M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
Petenta solicită ca dezbaterea fondului să urmeze la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petenta solicită ca dezbaterea fondului să urmeze la acest termen de judecată și, în temeiul art. 389-393 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.02.2013 sub nr._, petenta D. A.-S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. D. - Biroul Rutier C., în principal anularea procesului-verbal ., nr._/13.02.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C., cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 300 lei și restituirii permisului de conducere reținut iar în subsidiar anularea în parte a procesului-verbal ., nr._/13.02.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C., în sensul înlocuirii sancțiunii principale aplicate constând în amendă în cuantum de 300 lei și a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, cu avertisment și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 300 lei și restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, în fapt, la data de 13.02.2013, ora 12.30, prin procesul-verbal CP, nr._/13.02.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C., în temeiul art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, a fost sancționată contravențional, cu sancțiunea principală constând în amenda în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135, lit. h din OUG nr. 195/2002.
De asemenea i-a fost reținut permisul de conducere, probabil în executarea unei eventuale sancțiuni complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Cu privire la starea de fapt, agentul constatator a reținut că, în data de 13.02.2013, ar fi condus autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, pe Bld. Dacia, iar când a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul Gării CFR din C. nu a cedat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea părții carosabile marcate și semnalizate corespunzător.
Apreciază petenta că procesul - verbal CP, nr._/13.023.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C. este netemeinic și nelegal.
Astfel, ca și motive de netemeinicie arată că agentul a reținut în mod eronat că în data de 13.02.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, pe Bld. Dacia, în dreptul Gării CFR C. nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Menționează petenta că la data de 13.02.2013, conducea autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, pe Bld. Dacia când a ajuns în dreptul Gării CFR C., în apropierea marcajului pietonal, a observat pe trotuar mai mulți pietoni, dar niciunul dintre aceștia nu avea intenția de a se angaja în traversarea părții carosabile, aflându-se pe trotuar, la o distanță considerabilă de partea carosabilă. De asemenea, precizează că a observat pietoni care traversaseră partea carosabilă, aflându-se pe sensul celălalt de mers.
Este greu de crezut că petenta a săvârșit contravenția în sensul că nu a acordat prioritate de trecere, odată ce îl observase și pe agentul constatator, care se afla la cca 50 m de intersecție și de marcajul pietonal.
Starea de fapt prezentată de petentă este probată atât cu obiecțiunile formulate la procesul verbal ., nr._/13.02.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C., cât și cu martorul care se afla cu petenta la acea dată.
Față de cele menționate, apreciază că procesul verbal ., nr._/13.02.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C., este netemeinic, impunându-se anularea acestuia.
Ca și motive de nelegalitate petenta a arătat că agentul constatator a interpretat greșit dispozițiile OG nr. 2/2001, în speță art. 1, potrivit căruia constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipal București, a consiliului General al Municipiului București.
Astfel, raportat la starea de fapt prezentată, consideră petenta că faptele reținute de agentul constatator în sarcina sa, respectiv că la data de 13.02.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, pe Bld. Dacia, în dreptul Gării CFR C. nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, sunt eronate.
Ca atare, apreciază petenta că nu se poate reține săvârșirea unei contravenții, în sensul prevăzut de art. 1 din OG nr. 2/2001.
Agentul constatator a interpretat greșit dispozițiile art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Astfel, din starea de fapt prezentată, rezultă că petenta nu a săvârșit contravenția prevăzută de dispozițiile legale menționate, cu consecința nelegalității actului de constatare.
Agentul constatator a interpretat greșit dispozițiile art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: ... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, în condițiile în care din starea de fapt prezentată rezultă că petenta nu a săvârșit această contravenție.
. variantă, în situația în care instanța va aprecia că susținerile petentei de la pct. I și pct. II sunt nefondate și va aprecia că petenta ar fi săvârșit o contravenție, apreciază petenta că Procesul verbal . nr._/13.023.2013 emis de I. D. - Biroul Rutier C. este nelegal, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 (3) coroborat cu art. 21 (3) din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 7 (3) din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar potrivit art. 21 (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ori, apreciază petenta că raportat la urmarea produsă, presupusa faptă ilicită săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, astfel încât consideră că sancțiunea aplicabilă ar fi fost cea prevăzută de dispozițiile art. 7, alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv avertismentul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 alin 5 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar, in procedura de regularizare a cererii, originalul procesului verbal de contravenție contestat si s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul N. F.-M., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare si a dispus administrarea acestora.
La data de 23.04.2013 intimatul a depus la dosar, in termenul de 25 de zile prevazut de dispozitiile art.201 (1) N.C.P.Civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate și, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În motivarea întâmpinării intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia intimatului instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră intimatul ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră intimatul că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează intimatul faptul ca nu deține material probator, abaterea săvârșita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
La data de 29.05.2013 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare in temeiul dispozitiilor art.201 (2) N.C.P.Civ, prin care a reiterat cele susținute prin plângerea contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.02.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Mitsubishi cu numărul de înmatriculare_ pe .-dul Dacia și, ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul Gării nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea părții carosabile prin loc marcat și semnalizat corespunzător, aflat pe sensul autoturismului, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentaui la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Instanta retine că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului N. F.-M. audiat, conform căruia în momentul în care autoturismul condus de petentă avea roțile pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton angajat în traversare, coroborat cu imprejurarea ca intimatul a aratat ca nu detine material probator, abaterea fiind constatata in mod direct de catre agentul de politie, instanța reține că petenta a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta D. A.-S., cu domiciliul în C., .. L 15, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Biroul Rutier C., cu sediul în C., .. 50, jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.02.2013 si exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în suma de 300 lei .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 18.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8549/2013. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 9372/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
