Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 12617/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 13.09.2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F. C. C. și pe intimata DIRECȚIA S. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul și martorul C. F. D., lipsind intimata
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Martorul prezent la acest termen arata instantei ca s-a facut o eroare cu privire la numele sau, acesta fiind C. F. D., nu F. D., cum din eroare s-a conceptat.
Instanta procedeaza la audierea, sub prestare de juramânt, conform. dispozițiilor art. 189 și urm. C., a martorului C. F. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicita instantei sa admita plângerea, asa cum a fost formulata si sa anuleze amenda, fara cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 27.04.2011 a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulata de petentul F. C. C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției silvice nr._/24.03.2011 întocmit de intimat, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.03.2011, ora 20,00 nu se afla în comună, fiind în vizită la un prieten, astfel că nu este adevărat ceea ce s-a consemnat în procesul-verbal de contravenție, care a fost întocmit în mod abuziv, nefiind vinovat.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție cu dovada de comunicare reprezentantă de adresa nr. 1086/11.04.2011.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T. R. Rache, a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 2931/29.09.2011, intimata a precizat că la Ocolul Silvic Sadova nu a fost depusă nici o sesizare, astfel că actul sancționator a fost încheiat ca urmare a constatării directe a agentului intimatei.
Prin sentința civilă nr._ din data de 05.10.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 322/08.05.2012 Tribunalul D. a admis recursul formulat de recurentul petent F. C-tin. împotriva sentinței civile .nr._/05.10.2011 a Judecătoriei C., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.07.2012, sub nr._ .
Instanța a dispus din oficiu emiterea unei adrese către intimată pentru a înainta actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție și actele de control parțial din cantonul gestionat de agentul constatator, imediat anterior și ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție, la dosar fiind comunicate relațiile solicitate.
Instanța a administrat proba testimonială cu martorii D. I., D. V. și C. F. D., ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.03.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Ocolului Silvic Sadova, procesul-verbal de constatare a contravenției silvice nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 lit.c din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, constând în aceea că în data de 22.03.2011, ora 20:00, în locul numit cantonul 23, din . D., a tăiat și sustras 56 lăstari esență salcâm din proprietatea numiților D. I., D. P., D. V., D. G. I., fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei și obligat la plata sumei de 450,08 lei, cu titlu de pagubă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța reține însă că în prezenta cauză, din declarațiile martorilor audiați în cauză, D. V. și C. F. D., rezultă că, la data constatării pretinsei contravenții, respectiv 24.03.2011, petentul nu s-a aflat în . a fost în . lucrări. Unul din proprietarii pădurii de unde se pretinde că petentul a sustras salcâmi, respectiv martorul D. I. a arătat că pădurarul nu l-a anunțat că i s-au furat lemne, nu i-a restituit lemnele și nu știe dacă petentul este vinovat. Mai mult, instanța are în vedere că, în cazul în care petentul ar fi fost surprins când tăia ilegal arbori, agentul constatator ar fi dispus și sancțiunea confiscării materialului lemnos, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Prin urmare, instanța constată că există un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către petent, dubiu ce urmează a profita în mod inevitabil petentului.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție întocmit de intimat și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulata de petentul F. C. C., cu domiciliul in . D., in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. D., cu sediul in C.,.. 19, J. D..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției silvice nr._ din data de 24.03.2011 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. C. A.
Red./Tehnored.C.A.
14.10.2013
Ex.4/2 ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9583/2013. Judecătoria... | Accesiune. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
