Plângere contravenţională. Sentința nr. 1559/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1559/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 26450/215/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1559
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. M. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 11.10.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul D. M., împotriva procesului verbal de contravenție .> CP nr._ din 27.09.2012, încheiat de IPJ D. – Biroul Rutier C., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii, restituirea certificatului de înmatriculare și radierea punctelor de penalizare.
Pe cale de excepție, petentul a invocat excepția nulității relative a procesului verbal de contravenție pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul că nu a fost individualizat locul comiterii presupusei contravenții.
Astfel, arată că, în procesul verbal este indicat ca loc al constatării contravenției . nu este indicat cu precizie locul contravenției, întrucât . o arteră rutieră importantă, cu o lungime de peste 8 km și neindicarea cu exactitate a locului constatării contravenției este de natură a cauza o problemă majoră în determinarea stării de fapt de la momentul respectiv.
În fapt a arătat că, la data de 27.09.2012, orele 22.30, petentul circula pe Calea București, mergând de la Universitate către Hypermarket-ul Auchan și ulterior depășirii intersecției de la Spitalul de Psihiatrie a fost oprit de către un agent de poliție, care după verificarea actelor i-a adus la cunoștință faptul că vorbea la telefonul mobil și nu are montată, pe bara din față, plăcuța cu numărul de înmatriculare.
Petentul a mai precizat că a recunoscut faptul că vorbea la telefonul mobil, însă în ceea ce privește plăcuța cu numărul de înmatriculare i-a explicat agentului constatator faptul că: plăcuța cu nr. de înmatriculare se desprinsese cu maxim 5-10 minute înainte de a fi oprit pentru control; la ora controlului – 10.30 seara - nu mai era deschis nici un service pentru montarea plăcuței; se îndrepta spre casă, urmând ca odată ajuns în fața blocului să remedieze problema și să ia act de faptul că avea plăcuța pusă în parbriz pentru a putea fi observată.
S-a mai arătat de către petent că agentul constatator a făcut un control superficial, iar din această cauză i-a reținut certificatul de înmatriculare al unui alt autoturism proprietatea sa, respectiv_, deoarece toate actele se aflau în același loc, fapt ce constituie un motiv de nulitate distinct, având în vedere că sancțiunea reținerii certificatului de înmatriculare s-a făcut cu referire la un alt certificat decât al autoturismului pe care îl conducea și în directă legătură cu contravenția aplicată.
În continuarea motivării plângerii, petentul a învederat că față de întreaga derulare a evenimentelor, se poate reține o veritabilă stare de necesitate față de acesta, așa cum este acesta reglementată de dispoz. art. 11 alin. 1 din OG 2/2001.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispoz. OG 2/2001.
În susținerea plângerii a depus următoarele documente în copie: certificatul de înmatriculare al autoturismului_ ; polițele de asigurare pentru cele două autoturisme proprietate sa, autorizație de circulație provizorie, cartea de identitate și procesul verbal de contravenție.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 24.10.2012, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor, respectiv o probă directă nu poate fi înlăturată de o probă indirectă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, intimatul a învederat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării in drept.
A mai menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
In drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În conformitate cu prevederile art. 242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 31.10.2012, petentul a depus cerere de probatorii, prin care a solicitat proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul F. B. I..
Prin încheierea de ședință din 31.10.2012, instanța a dispus prorogarea discutării cererii de probatorii, după depunerea de către petent a procesului verbal de contravenție original.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.09.2012 de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D. – Biroul Rutier C., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36 alin. 3 și art. 15 alin. 5 din OUG 195/2002 R, reținându-se că în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr._, în care se afla singur, pe . folosit telefonul mobil fără a utiliza sistemul tip "mâini libere", de asemenea, nu a avut montată în partea din față a mașinii plăcuța cu numărul de înmatriculare.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, fără obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, constată că acesta este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde data completării și constatării de fapt, conform art. 16 alin. 1 din OG 2/2001; nu se poate reține în speță situația nulității absolute prevăzută de aceste dispoziții legale. Față de eroarea materială realizată de agentul constatator în procesul verbal de contravenție, privind luna în care s-a constatat contravenția, acesta poate fi îndreptată numai de agentul constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de aceasta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 36 alin. 3 și art. 15 alin. 5 din OUG 195/2002 R R.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. M., cu domiciliul C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.01.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. G. V.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./04.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2911/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
