Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 13773/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică din data de 06.12.2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. G. și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, au lipsit părțile și martorul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța revine asupra probei testimoniale cu martorul N. N. pentru a se evita tergiversarea soluționării cauzei și apreciind că nu mai este utilă soluționării cauzei, față de excepția invocată de petent.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2012, sub nr. de dosar_, petentul B. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 16.04.2012 a avut unele discuții contradictorii cu numitul C. F. din ., care a sesizat aceste aspecte prin apelul de urgență 112, însă la domiciliul său nu a venit niciun polițist pentru a stabili care este situația de fapt.
A precizat petentul că la data de 22.05.2012 agentul procedural i-a înmânat procesul-verbal menționat anterior prin care a fost sancționat conform art. 3 pct.1 din Legea nr. 61/1991, întrucât la data de 16.04.2012, ora 16:30, în satul Vârvoru, i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului C. F., ocazie cu care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, lucru care nu este adevărat.
A mai învederat petentul că procesul-verbal i-a fost comunicat fără respectarea prevederilor art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de acest text de lege, astfel că executarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr . 2/2001 și art. 7 din Legea nr. 61/1991.
Au fost anexate procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012, în original și procesul-verbal de comunicare din data de 22.05.2012.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal a precizat ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă și O.G. nr. 2/2001 .
În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit 4 alin.1 lit.b din același act normativ, întrucât la data de la data de 16.04.2012, ora 16:30, în satul Vârvorul de Jos, i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului C. F., totodată aplicându-i și o lovitură cu palma peste față.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
Instanța reține că în cauză actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG nr. 2/ 2001, respectiv este aplicată între limitele prevăzute de actul normativ, proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În schimb, apărarea formulată de petent, în sensul intervenirii prescrierii executării sancțiunii, instanța o apreciază ca întemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din O.G. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu este prezent, cum este cazul în speță, comunicarea procesului-verbal de contravenție se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
De asemenea, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Or, din analiza procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, rezultă că acesta a fost comunicat petentului la data de 22.05.2012, iar în raport de data încheierii procesului-verbal, respectiv 16.04.2012, instanța constată că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012.
În raport de aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petent și să constate prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. G., cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red./Tehnored.C.A.
Ex.4/2 ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3476/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
