Pretenţii. Sentința nr. 3476/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3476/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 30809/215/2012
DOSAR NR._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3476
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 05.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R.N.P. R. – DIRECȚIA SILVICĂ D., în contradictoriu cu pârâtul D. D. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242, alin. 2 C.p.civ.
În raport de dispozițiile art. 241 C.p.civ., instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei C. si retine dosarul spre solutionare pe exceptia invocata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._/63/2012 pe rolul Tribunalului D., reclamanta R.N.P. R. - Direcția Silvică D. a chemat în judecată pe pârâtul D. D. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 21.116,30 de lei fără TVA, sumă ce reprezintă prejudiciul produs unității reclamante și cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., în cuantum de 362,4 de lei.
În motivare s- a aratat că pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar la cantonul nr. 12 Sadova din cadrul O. S. Sadova, iar în urma controlului efectuat s-a constatat un prejudiciu de 30.029,35 de lei, reprezentând un volum tăiat ilegal de 176,12 mc.
Urmare acestui raport Direcția Silvică D. a formulat acțiune în asigurare de dovezi ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2010 în care Judecătoria C. s-a pronunțat prin încheierea din 16.09.2011 admițând cererea de asigurare de dovezi și constatând efectuată expertiza tehnică-judiciară specialitatea silvicultură întocmită de către expertul C. I., iar prin acest raport de expertiză, expertul a concluzionat prejudiciul pentru care există certitudinea că provine din tăieri ilegale de arbori este în cuantum de 21.116,30 de lei fără TVA.
Costul acestei expertize în cuantum de 3.000 de lei a fost suportat de către reclamantă, iar cheltuielile de judecată solicitate, în cuantum de 362,4 de lei, au fost stabilite proporțional cu prejudiciul produs.
În drept a fost invocate dispozițiile Legii nr. 22/1969, Legii 46/2008, HG nr. 1076/2009, OUG nr. 59/2000.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2012, pentru o bună administrare a cauzei, Taribunalul D. a disjuns capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 362,4 de lei, efectuate de reclamantă în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., formându-se dosarul cu nr._/63/2012, iar la termenul de judecată acordat, 14 noiembrie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. - Secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea acestui capăt de cerere.
Prin sentința nr. 5423/14.11.2012 Tribunalul D. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținand ca o cerere prin care se solicită obligarea unei persoane fizice la plata de despăgubiri materiale, constând în cheltuielile de judecată făcute într-un dosar soluționat de către Judecătoria C. – nr._/215/2010, dar care nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, are un obiect pur patrimonial și este de competența instanței de drept comun, neatrăgând competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.11.2012 sub nr._ .
În ședința publică din data de 05.03.2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei C., instanta retine urmatoarele:
Cererea disjunsa de Tribunalul D. din dosarul nr._/63/2012 ce face obiectul dosarului nr._/63/2012 inaintata catre Judecatoria C. in urma admiterii exceptiei de necompetenta materiala si inregistrat sub nr._ are ca obiect pretentii, respectiv cheltuielile de judecata suportate de reclamanta in dosarul de asigurare de dovezi nr._/215/2010 solutionat de Judecatoria C..
Potrivit dispozitiilor art.236 C.p.c. cererea de asigurare dovezi se va indrepta inainte de judecata la judecatoria in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul cererii, iar in timpul judecatii, la instanta care judeca pricina.
In speta de fata cererea de asigurare dovezi a fost indreptata si solutionata de Judecatoria C. desi pricina (fondul cauzei) a fost judecata de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, in dosarul_/63/2012, avand in vedere ca la data formularii cererii de asigurare dovezi nu era inregistrata o judecata asupra fondului cauzei, respectandu-se astfel dispozitiile art. 236 C.p.c..
Insa art.241 (2) C.p.c. prevad ca, “ Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute in seama de instanta care judeca pricina in fond ”.
Cum cauza de fata are ca obiect tocmai asemenea cheltuieli facute indosarul de asigurare dovezi, iar fondul cauzei pentru care s-a luat masura asigurarii dovezilor a fost judecat de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal in dosarul_/63/2012, instanta apreciaza ca tot Tribunalului D. ii revine competenta de solutionare si a cererii in pretentii reprezentand cheltuieli de judecata, in raport de dispozitiile art.241 (1) C.p.c.
Dealtfel, in considerarea acelorasi dispozitii legale enuntate, cererea a fost formulata chiar in dosarul de fond al Tribunalului D., de unde a fost disjunsa si inaintata la Judecatoria C..
Pentru aceste considerente instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei si sa decline competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
În temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 C.p.c. va constata ivit conflictul de competență.
În temeiul dispozițiilor art. 21 și 22 C.p.c., va suspenda din oficiu orice altă procedură și va înainta dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cererii, invocată de instanță, din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. – DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul D. D. G., cu domiciliul în comuna Sadova, .. D., în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D..
Suspendă din oficiu orice altă procedură și înaintează dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
2 ex./ 13.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
