Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 22293/215/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă Nr._/2013

Ședința publică din data de 07 Noiembrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. M.

Grefier M. O.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 31.10.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe petentul M. R. S. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolulu Judecătoriei C. la data de 27.06.2013, petentul M. R. S., in contradictoriu cu I. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție . nr._/21.06.2013, să dispună anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale si anularea punctelor de penalizare si in subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.

In motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție indicat mai sus conform art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002, invocând nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, întrucât acesta nu întrunește condițiile imperative prevăzute la art. 16 din OUG 2/2001, nefiind astfel descrisă fapta comisă si nici împrejurările ce au dus la comiterea faptei, nu se precizează care sunt documentele solicitate.

Petentul a mai învederat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate absoluta întrucât a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 181 din RAOUG 195/2002, pentru că trebuia încheiat conform anexei 1D si nu 1A, fapt ce duce la nulitatea acestuia.

Pe fondul cauzei, petentul a arătat ca cele reținute de agentul constatator nu corespund realității deoarece in momentul in care a traversat trecerea de pietoni cu autoturismul, nu era angajat in trecere nici un pieton, mergând foarte încet pentru că traficul era foarte aglomerat.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor si art. 118 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.

In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat in original, împuternicire avocațială nr._, si a propus spre audiere pe martorul M. Ș..

Potrivit rezoluției președintelui de complet, s-a dispus efectuarea unei adrese către intimat pentru a comunica înscrisurile in temeiul cărora a fost întocmit procesul-verbal contestat, precum si cazierul auto al petentului, acesta din urmă fiind comunicat prin adresa nr._, cu precizarea că a fost depusă la dosarul cauzei in data de 09.07.2013, întâmpinarea si înscrisurile care au stat la baza procesului-verbal contestat.

Prin încheierea de ședința din data de 03.10.2013, instanța, constatând că intimatul, deși susține prin adresa nr._/12.09.2013 că a depus la dosarul cauzei întâmpinare si înscrisurile în temeiul cărora a fost întocmit procesul-verbal nr._/21.06.2013, acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, nefiind nici înregistrate la secțiunea "documente in dosar" din programul ecris, a dispus efectuarea unei adrese către acesta pentru a înainta întâmpinarea si înscrisurile anexă.

La data de 18.10.2013, intimatul a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.

Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.

Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.

În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

S-a solicitat judecarea cauzei și in lipsă cf. art. 411 NCPC.

Atașat întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe foto cuprinzând 8 fotografii si buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.

In scop probator, instanța, a încuviințat petentului proba cu înscrisuri si a respins ca nefiind utilă proba testimonială cu martorul M. Ș., având in vedere obiectul cauzei si înscrisurile existente la dosar.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 21.06.2013, petentul M. R.-S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C., din direcția Gară către Calea București, iar la intersecția cu . efectuarea virajului stânga, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, pe sensul său de mers.

Petentul a semnat cu obiecțiuni procesul-verbal - "Nu sunt de acord ".

Plângerea a fost formulată în termenul legal.

În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

Sub acest aspect, reține instanța că sunt nefondate criticile petentului privind neindividualizarea împrejurărilor în care a fost comisă contravenția, acestea urmând să fie înlăturate, constatându-se din analiza actului sancționator sub acest aspect că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.

În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.

Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravenției constatate.

Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Așa cum rezultă din cronologia derulării evenimentelor, redată de planșele foto realizate de camera video a aparatului radar montat pe auto MAI nr._, menționat și în cuprinsul procesului-verbal, petentul nici măcar nu a încercat oprirea autoturismului, ci pietonul este cel care s-a oprit din traversarea regulamentară a străzii pentru ca petentul să-și poată continua deplasarea. De altfel, petentul nici nu a susținut că ar fi încercat oprirea autoturismului pentru a evita accidentarea pietonului și, tot în acest context, mai reține instanța că echipajul de poliție se afla exact în zona respectivă în momentul traversării trecerii de către petent, având o vizibilitate foarte bună asupra locului săvârșirii faptei.

Astfel, în speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție confirmate și de către de planșele foto nr. 4608, nr. 4620, nr. 4634, nr. 4660 și 5040 existente la dosar – f. 19-26, din care se poate observa că autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_, la efectuarea virajului stânga, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care era deja angajat în traversarea trecerii semnalizate corespunzător, la intersecția . . mun. C., petentul continuându-și apoi deplasarea pe banda a doua de circulație pe sensul său de mers.

Față de criticile formulate de petent, instanta mai retine ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Ori, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de luare la cunoștință a înscrisului întocmit.

De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea faptei și conduita nesinceră a petentului, urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/21.06.2013 întocmit de I. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. R. S., cu domiciliul in C., ., ., ., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in C., ., județul D..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..

Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

PREȘEDINTE GREFIER

C. M. M. O.

Red./tehn.CM./MO.

4ex./30.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA