Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 13072/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta V. I., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 09.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Serviciul Poliției Rutiere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a avocat G. C. pentru petent, intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat G. pentru petent, învederează că nu este în măsură să depună la dosar un alt set de fotografii care să cuprindă la o scară mai largă zona în care a fost filmat autoturismul petentului, întrucât imediat după data la care a fost întocmit procesul verbal de contravenție, porțiunea de drum pe care de deplasa petentul, a intrat în reconstrucție, iar semnele existente acum pe marginea carosabilului, sunt provizorii; solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și emiterea unei adrese către Direcția Regională Drumuri și Poduri C. pentru a comunica indicatoarele și marcajele existente pe DN 56 Podari, sensul de mers Calafat - C..
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea privind emiterea adresei.
Avocat G. pentru petent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentei de la plata amenzii; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 10.094.2013 petenta V. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contraventie . nr._ incheiat la 09.04.2013 de Inspectoratul de Poliție Județean D. – Biroul Rutier C., și a solicitat anularea acestuia.
Motivând in fapt plângerea, petenta a arătat ca din datele reținute de agentul constatator reiese că in data de 09.04.2013 in timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel din direcția Podari către C. a circulat cu viteza de 72 km/h și a efectuat depășirea unui autoturism in zona de acțiune a indicatorului "depășire interzisă", astfel intâr a fost sancționată cu amendă și reținerea permisului de conducere.
Ca și motiv de nelegalitate a invocat nerespectarea dispozițiilor art 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 in sensul că deși s-au reținut in sarcina sa două fapte contravenționale, i s-au aplicat două sancțiuni complementare fără insă a se arăta care sancțiune corespunde cărei contravenții.
A mai precizat petenta că in raport de dispozițiile art. 100-102 din OUG nr. 195/2002 pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale, contravenția se sancționează și cu aplicarea unui număr de puncte de penalizare precum și suspendarea dreptului de a conduce. In aceste condiții legiuitorul a condiționat aplicarea măsurii complementare numai dacă se aplică sancțiunea amenzii, nu și atunci când se aplică sancțiunea avertismentului.
De asemenea, in raport de dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 agentul constatator are obligația de a menționa toate imprejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și indicarea actului normativ pri care se stabilește și se sancționează contravenția.
In ceea ce privește prima faptă petenta a arătat că agentul constattor a indicat in mod generic locul săvârșirii faptei ca fiind DN 56, fiind imposibil de determinat dacădepășirea era sau nu permisă. Astfel, penenta a efectuat manevra de depășire . permitea efectuarea manevrei, semnalizarea fiind atât prin indicatoare câr și prin marcaj discontinuu.
A mai precizat că in ceea ce privește fapta a doua, indicarea doar a art. 100 lit. h din OG nr. 18 nu poate duce la stabilirea textului de lege in baza căruia a fost sancționată petenta. Mai mult la acel moment se afla in afara localității Podari, iiar limita de viteză pe acel sector de drum este de 100 km/h.
Pentru aceste motive ,petenta a solicitat să se dispună anularea procesului verbal întocmit în cauză si exonerarea de plata amenzii aplicate .
In probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei cu îmsrisuri și a probei testimoniale. A solicitat și efectuarea unei adrese către DRDP C. pentru a preciza indicatoarele și marcajele existente pe DN 56 Podari sensul Calafat-C..
Petenta a depus la dosar: procesul verbal de contravenție în copie, planșe foto.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 25.04.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
S-a anexat planșa foto cuprinzând nu număr de 4 fotografii care au stat la baza emiterii procesului verbal, buletin de verificare metrologică pentru aparatul radar.
A mai precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
La termenul de judecată din data de 18.06.2013 instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru petentă.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.04.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petenta V. I. a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. a lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 630 lei.
Totodată, i-a fost aplicată masura complemetară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 09.04.2013 ora 1042, a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr._ cu viteza de 72 km/h, viteză inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 109 montat pe auto cu nr. MAI_ și a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul care circula in aceeași direcție de mers in zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă".
Faptele sunt prevăzute de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art. 108 alin. a lit. b pct. 2 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contrevenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, precum și de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora se sancționează fapta de a nu respecta regulile privind depășirea.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea că " am văzut că am indicator că se poate depăși".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate.
Primul motiv de nelegalitate privește nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 " Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție". Instanța reține că motivul nu este intemeiat. Astfel petenta a fost sancționată pentru două fapte contravenționale pentru care au fost aplicate două sancțiuni principale, respectiv avertisment pentru prima faptă și amendă in cuantum de 300 lei pentru a doua faptă.
In ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta sancțiunea este prevăzută de dispozițiile art. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind depășirea, iar agentul constatator nu o putea aplica decât pentru această faptă.
In ceea ce privește sancțiunea complementară a aplicării punctelor de penalizare, instanța reține că petenta a fost sancționată cu 3 puncte de penalizare, astfel cum prevede art. 108 alin. a lit. b pct. 2 din OUG 195/2002.
Al doilea motiv de nelegalitate privește nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, in sensul că nu s-au indicat toate imprejurările de fapt care pot duce la aprecierea gravității faptei și indicarea actului normativ in baza căruia a fost sancționată petenta.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea".
Motivul de neelgalitate nu este intemeiat in condițiile in care in urma analizei procesului verbal contravențional instanța reține că au fost indicate imprejurările care pot duce la aprecierea gravității faptei, a fost indicat actul normatin in baza căruia a fost aplicată sancțiunea contravențională.
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal intocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentula a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 13), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 72 km/h in zone de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate. Această viteză a fost inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 109 montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 12.
Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.
Totodata, instanta constata ca petenta a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
In ceea ce privește susținerea petentei in sensul că viteza a fost inregistrată in afara localității Podari nu este intemeiată.
Astfel se poate observa cu ușurință din planșele foto depuse de către intimat că in zonă se aflau mai multe locuințe, ceea ce inseamnă că fapta a fost săvârșiră in localitate.
In ceea ce privește fapta de a efectua depășirea in zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, instanța reține că depășirea a fost inițiată pe pod și finalizată la baza podului.
Potrivit art. 120 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (1) Se interzice depășirea vehiculelor: d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m.
Instanța reține că deși petenta a invederat că se afla in zona in care se poate efectua manevra de depășire, această susținere este contrazisă de planșele foto precum și de dispozițiile legale incălcate.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 108 alin. a lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta V. I., domiciliată în Timișoara, .. 143, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 09.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D..
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/4ex/18.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9200/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
