Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 14444/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent T. A. D. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul asistat de av. B. și martorul A. C. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul A. C. I., depoziția fiind consemnată și atașată la dosar .
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Av. B. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale dispusă prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin plângerea înregistrată la data de 12.06.2013 petentul T. A. D., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din 10.04.2013 sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că nu ar fi acordat prioritate pe trecerea de pietoni, ceea ce nu este real. Precizează că agentul constatator a refuzat să menționeze în procesul verbal de contravenție numele pietonului căruia nu i-ar fi acordat prioritate. De asemenea, arată că a fost însoțit în autoturism de prietenul său. Ca motiv de nelegalitate a invocat nemenționarea ocupației și locului de muncă ale contravenientului, contrar art. 16 alin. 1 teza a doua din OG nr. 2/2001, sancțiunea fiind nulitatea absolută a procesului verbal. De asemenea, nu s-au menționat toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
În drept a invocat prevederile art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
În scop probatoriu a depus: procesul verbal contestat, în original și copie CI a petentului.
Intimatul I. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal, fiind încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Mai arată că procesul-verbal face deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul precizează și că nu deține material probator, fapta fiind constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției CP nr._ din 10.04.2013, întocmit de agentul constatator din cadrul I. D., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei și a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr.195/2002 republicată și a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 din același act normativ.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 10.04.2013, ora 11,25, ,,a condus autoturismul Opel cu numărul_ și la efectuarea virajului la dreapta pe . a acordat prioritate pietonului angajat în traversare prin loc special amenajat pe sensul său, nu a purtat centura de siguranță.”
I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
Motivele de nulitate invocate de petent nu sunt întemeiate.
Astfel, în procesul verbal sunt menționate elementele obligatorii impuse de art. 17 din OG nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Fapta constatată este sauficient de bine descrisă, indicându-se toate împrejurările săvârșirii acesteia. De altfel, petentul nu a indicat ce împrejurări relevante în speță nu au fost menționate.
De asemenea, instanța constată că nemenționarea ocupației și locului de muncă nu atrage nulitatea procesului verbal, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada, conform art. 249 Cod procedură civilă, a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului.
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Astfel, petentul a folosit proba testimonială, fiind audiat martorul propus de acesta, A. C. I., care a declarat că se afla cu petentul în autoturismul condus de acesta în ziua în care a fost sancționat contravențional petentul, circulând de pe .. Calea București, virând pe aceasta din urmă în dreptul stației de taxi de la Piața centrală, iar pe . a fost oprit de un echipaj de poliție aflat lângă Pizzeria Celentano. Martorul a dcelarat că nu era niciun pieton pe trecerea de pietoni în momentul în care petentul a virat pe Cl. București. A mai declarat că și epettnul și el, martorul, purtau centurile de siguranță.
Instanța constată că declarația martorului este subiectivă, martorul fiind prieten cu petentul (conform susținerii petentului în plângere), iar simpla nerecunoaștere a faptei nu este de natură să înlăture constatările personale ale agentului de poliție aflat în aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care se afla la o distanță mică de marcajul pietonal și supraveghea traficul rutier în zonă, astfel că agentul constatator putea observa foarte bine ..
Faptul că petentul a fost oprit de echipajul de poliție imediat după ce a trecut de marcajul pietonal confirmă cele reținute mai sus, iar petentul nu a contestat că s-a aflat în locul, la data și ora menționate în procesul verbal, ci a contestat doar că s-ar fi aflat pietoni pe marcajul pietonal.
Constatările personale ale agentului constatator conving instanța în privinta vinovăției petentului, dincolo de orice dubiu, iar petentul prin proba administrată nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal contestat.
În aceleași condiții, nici cu privire la cea de-a doua faptă reținută, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că plângerea nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. A. D., cu domiciliul în C., . ,nr.10, .,. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 10.04.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D. .
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. N. D. S.
Red. L.N.
Tehnored. D.S.
4 ex./09.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... → |
|---|
