Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 19967/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 19.09.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe petenta F. I. și pe intimații B. D. și IPJ D., având ca obiect plângere contravențională.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2012 petenta F. I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.07.2012 încheiat de Poliția C. - Biroul Rutier, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivare plângerii, petenta a arătat că în data de 05.07.2012 a fost citată pentru a se prezenta la sediul Biroului Poliției Rutiere C., unde i s-a adus la cunoștință faptul că, în data de 11.06.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., fiind implicată într-o tamponare soldată cu pagube materiale.
La acel moment, i-a explicat agentului de poliție că nu petenta a condus autoturismul la data respectivă, iar avariile constatate la autoturismul proprietatea sa, în partea din stânga spate, sunt mai vechi și sunt produse în curtea interioară a casei sale.
Învederează petenta de asemenea că, i-a solicitat agentului de poliție verificarea corespondenței avariilor celor două autoturisme însă acesta s-a indignat și le-a așezat la o distanță de aproximativ 2-3 m unul de celălalt. Însă chiar și așa, s-a putut observa că avariile celor două autoturisme nu puteau proveni dintr-o coliziune a acestora.
Mai precizează că persoana care a reclamat presupusa coliziune dintre autoturismul acesteia și cel al petentei nu a văzut personal întâmplarea, autoturismul fiind parcat, aspecte ce rezultă din declarația acesteia.
În final, precizează că nu a fost de acord cu cele menționate în procesul-verbal, refuzând să-l semneze.
Petenta a depus la dosarul cauzei originalul procesului-verbal de contravenție contestat.
Intimatul IPJ D., prin serviciul Registratura, la data de 05.09.2012 a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata. In motivare arată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond si formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Starea de fapt descrisă de către agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. Nu se poate astfel da relevanță maximă unei probe, înlăturând constatările agentului constatator din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. Măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate în cuprinsul său. Mai mult, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislație, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul IPJ D. a anexat, în susținerea întâmpinării, declarațiile părților implicate în evenimentul rutier care au stat la baza încheierii actului sancționator.
La termenul de judecată din data de 15.11.2012, instanța de judecată, în temeiul art. 119 din O.U.G nr. 195/2002, a dispus conceptarea și introducerea în calitate de intimat a celuilalt conducător auto implicat, intimata B. D. și a societății asiguratoare .>
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitată de către petentă și intimatul IPJ D., precum și proba testimonială cu martorul T. C. C., propus de petentă. De asemenea, petentei i-a fost încuviințată și proba cu expertiza specialitatea autovehicule din beneficiul căreia a fost însă decăzută pentru nerespectarea obligației privind achitarea onorariului în cuantum de 700 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 05.07.2012, petenta F. I. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 980 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece la data de 11.06.2012, în timp ce conducea auto cu nr._ pe . mun. C., la ieșirea din parcare, a lovit cu partea stângă spate auto cu nr._ . De asemenea, nu s-a prezentat la sediul poliției, în termenul legal de 24 ore, pentru anunțarea evenimentului. A refuzat să înmâneze permisul de conducere și documentele autoturismului.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, căreia i-a fost comunicat la data de 20.07.2012, conform mențiunilor din cuprinsul acestuia.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator fiind probate prin intermediul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentei, aceasta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petenta, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia petentei în savarsirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de declarația intimatei B. D. implicată în evenimentul rutier, depusă la fila 6 din dosar, precum și de procesul-verbal (f.7) întocmit de către agentul constatator pentru a stabili și poziția petentei F. I. care a refuzat să dea declarații în legătură cu evenimentul rutier din 11.06.2012 și a refuzat să prezinte documentele autoturismului.
De altfel, chiar petenta, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit faptele contravenționale pentru care a fost sancționată, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Cât privește apărarea petentei, în sensul că cealaltă persoană nu a văzut în mod direct evenimentul rutier iar avariile produse la autoturismul petentei au survenit în alte împrejurări decât cele reținute în procesul-verbal, instanța le va înlătura ca nefondate în condițiile în care petenta însăși prin conduita adoptată, atât în fața agentului constatator, cât și în fața instanței de judecată, confirmă că se face vinovată de avarierea celuilalt autovehicul și de neprezentarea la unitatea de poliție în termen de 24 de ore pentru anunțarea evenimentului. În acest context, instanța constată că petentei i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta un punct de vedere pertinent și de a-și face apărări în fața agentului constatator pe parcursul cercetărilor efectuate în vederea stabilirii situației de fapt, însă petenta, așa cum de altfel a și recunoscut chiar în cuprinsul plângerii, a refuzat să dea declarații în legătură cu evenimentele din data de 11.06.2012, refuzând să prezinte atât permisul de conducere, cât și documentele autoturismului. De asemenea, în fața instanței de judecată, pe parcursul soluționării cauzei, i-a fost încuviințată și proba cu expertiza specialitatea autovehicule, circulație rutieră din beneficiul căreia a fost însă decăzută pentru nerespectarea obligației privind achitarea onorariului în cuantum de 700 lei, așa cum s-a reținut în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 16.05.2013.
Cât privește depoziția martorului T. C. C., audiat la propunerea petentei, instanța o va înlătura ca nesinceră și subiectivă, necoroborându-se cu restul probatoriului administrat, martorul fiind asociat al petentei în cadrul societății . C., împrejurările relatate fiind nereale și făcute doar cu scopul de a o exonera pe petentă de răspunderea contravențională.
În acest sens, mai reține instanța și aspecte contradictorii dintre depoziția martorului care susține că avariile suferite de autoturismul petentei s-au produs la sediul firmei, pe când petenta la rândul său, susține că acestea s-ar fi produs în curtea locuinței sale. Oricum, ambele variante sunt simple alegații nesusținute prin nici un alt mijloc de probă, în condițiile în care petenta nu a putut prezenta nicio autorizație de reparații pentru avariile în partea stângă spate suferite de propriului autovehicul.
În plus, modalitatea de derulare a faptelor prezentată de agentul constatator este confirmată și de avariile constatate la autoturismul intimatei B. D. – aripă dreapta spate, mâner ușă dreapta spate, capac roată dreapta spate.
În final, în privința ordinului de deplasare nr. 39/11.06.2013, depus la fila 69 din dosar, instanța îl va înlătura fiind întocmit pro-causa, în condițiile în care emană tocmai de la societatea comercială condusă de petentă, iar în cuprinsul acestuia sunt completate doar data emiterii 11.06.2013, semnătura și ștampila emitentului, perioada deplasării 11.06._13 (fapta contravențională fiind săvârșită în data de 11.06.2012), nefiind nicio semnătură sau ștampilă a destinatarului.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbina caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectand criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora tocmai față de conduita procesuală nesinceră adoptată de către petentă, urmează să respingă plângerea formulată și să mentina ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/05.07.2012 întocmit de IPJ D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta F. I., cu domiciliul in comuna Pielești, .. 131, județul D., in contradictoriu cu intimata B. D., cu domiciliul in C., ., nr. 1, județul D., intimat IPJ D., cu sediul in C., . și asigurătorul ., jud. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red. /Tehn. C.M.
6ex./25.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
