Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 12245/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 29.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. R. C. S.R.L., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/26.02.2013 întocmit de I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reține că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar adeverința nr. 1642/20.09.2013 eliberată de S.C. Carrion Expedition S.R.L. prin care se face dovada că martorul T. I.-L. încuviințat de instanță la solicitarea petentei este plecat în străinătate, depunându-se totodată și declarație extrajudiciară a martorului T. I.-L. autentificată de Uniunea Națională a Notarilor Publici Frațian și Asociații la data de 27.09.2013. Totodată instanța reține că nu s-a solicitat de către petentă înlocuirea martorului.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.04.2013 sub nr._ petenta S.C. R. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.02.2013, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, la data de 26.02.2013, orele 8,50 în timp ce angajatul societății, T. I.-L., efectua un transport rutier de mărfuri pe raza localității Beharca cu autocamionul cu nr. de înmatriculare_ si semiremorca cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., a fost oprit de către agentul constatator pentru un control de rutină, fiindu-i solicitate documentele de transport. La solicitarea agentului constatator a copiei conforme a licenței de transport, acesta a observat că o uitase la sediul firmei, insă a adus la cunoștință agentului că o deține, iar în urma verificărilor făcute de către acesta, prin stație, s-au confirmat că cele susținute de angajatul firmei erau adevărate, mențiuni specificate și în procesul-verbal de contravenție.
Mai mult decât atât, conducătorul auto a arătat agentului constatator că o deținea în forma electronică (pe telefon) însă acesta nu a luat-o în considerare.
Petenta a mai arătat că documentul solicitat are o valabilitate de un an de zile, respectiv până la data de 8.03.2013, ulterior datei la care a fost sancționată.
De asemenea, petenta a arătat că se află la prima abatere de acest gen, iar în situația în care s-ar menține sancțiunea în cuantum de 8.000 lei, prejudiciul creat în defavoarea firmei ar fi foarte greu de recuperat, ducând firma spre o iminentă insolvență.
Apreciază petenta că anularea procesului-verbal de contravenție si exonerarea de plată a amenzii, sancționând doar cu avertisment firma, pentru contravenția săvârșită este mai mult decât suficient, având în vedere toate circumstanțele acestei spețe.
Totodată, petenta a arătat că, în literatura de specialitate, s-a constatat că o abatere de acest gen e încadrată în legea specială ca și contravenție gravă lucru care greșit a fost stabilit de legiuitor, urmând a se modifica prezenta lege și această contravenție să fie încadrată ca și contravenție minoră.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 și 7 pct. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001 modificată și actualizată, OG 37/2007, Regulamentul CE nr. 561/2006 și CEE nr. 3821/85, HG nr. 69/01.02.2012, Regulamentul CE nr. 1071/2009 al Parlamentului European.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar originalul procesului-verbal de constatare a contravenție nr. 6804, certificat de înregistrare al firmei ., copie conformă a licenței de transport valabilă până la data de 08.03.2013, proces-verbal de afișare nr. 779/PH 20.03.2013.
La data de 14.05.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, în data de 26.02.2013 ora 08:30 pe DN 6, Km 244+000, Zona Beharca, Jud. D. a fost oprit si verificat ansamblul rutier format din autoutilitara N3 cu nr. de înmatriculare_ si sem._, utilizat de S.C. R. C. SRL condus de dl. T. I.-L., ce efectua transport rutier de mărfuri conform scrisorii de transport CMR din data de 25.02.2013 si avizului de însoțire a mărfii nr._ din data de 25.02.2013.
In urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente (conducătorului auto T. I.-L. nu a prezentat la control copia conforma a licenței de transport).
S-a verificat in baza de date a Autorității Rutiere Romane “ARR” daca acesta deține copie conforma, dupa verficare reiesind ca auto_ deține copia conforma nr._ valabilă pana la 08.03.2013.
S-a stampilat diagrama tahograf din data de 26.02.2013 pe care s-au notat si mențiunile.
Fapta constituie contravenție prevăzută de art. 4 pct. 57.1 din HG 69/2012 si este sancționată de art. 7 alin. 1 și 2 lit. a).
Intimatul a arătat că, potrivit art. 4 din H.G. nr. 69/2012 coroborat cu art. 2 lit. b) fapta anterior amintită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CH) nr. 1.071/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier și constituie contravenție, daca aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
In aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspecte:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale ia care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr. 980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutier.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și ai Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Astfel, art. 39 alin. 1 din OMTI 980/2011 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/201 1 privind transporturile rutier, prevede: “(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost: de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină Ia bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier. (2) In sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice".
Dispozițiile anterior menționate se coroborează cu prevederile H.G. nr. 69/2012 care stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071 /2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, ale O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier, precum și sancțiunile și măsurile aplicabile în cazul constatării de către inspectorii de trafic al I. a acestor încălcării.
Astfel, prin coroborarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale O.G. nr. 27/2012 privind transporturile rutiere, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr._ privind transporturile rutiere și a H.G. nr. 69/2012, inspectorii I. au atribuția, cât și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a ie deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează.
Aceste documente sunt în mod expres și limitative prevăzute de lege, iar atunci când se constată de către inspectorii I. lipsa unuia dintre ele, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr. 69/2012.
In speță, la data de 07.03.2012 când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport rutier asiguratul la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă (model prevăzut în anexa ni 42 din OMTI 980/2011) a conducătorului auto din care să reiasă că este angajatul său.
Conform prevederilor art. 4 pct. 57.1 din HG nr. 69/2012 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.1. "copia, conformă a licenței de transport/licenței comunitare" … constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art. 7 alin. 1 și 2, lit. a) din HG nr. 69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.
In conformitate cu prevederile art. 134 din OMTI 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații: t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: i) copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare; ii) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42 Ia prezentele norme metodologice; iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copiii conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere; iv) asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie; v) certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat; vi) documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere; vii) atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul CE nr. 1072/2009. după caz; viii) documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licențiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale."
Pentru a putea fi exonerata de aplicarea sancțiunii contravenționale, petenta trebuie să dovedească faptul că la data aplicării sancțiunii contravenționale, conducătorul auto deținea la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciul valabilă, din care să rezulte că este angajatul operatorului de transport rutier, conform anexei 42, detaliată anterior. Astfel, pe legitimație trebuia trecut numărul contractului de muncă, ci nu C.I. si CNP ale angajatului. De altfel, numai în această situație va putea fi răsturnată de către petentă prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal.
De asemenea, art. 58 din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere statuează faptul că persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto.
Având în vedere cele descrise anterior, consideră intimatul că fapta contravențională a fost constată și sancționată în mod corect, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2 2001. Ca atare, petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționata este individualizată în mod clar în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând n-ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Pe de altă parte, solicită intimatul recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă ”ad validitatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, opiniază intimatul că instanța urmează a efectua analiza procesului-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale. Astfel, având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, deși și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa.
De asemenea, în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de convenție, însă acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile.
Astfel, învederează intimatul Hotărârea din 23.11.2006 a Marii Camere, pronunțată in cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor "acuzații penale” cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele cât infracțiunile, situație în care "garanțiile procesual penale” recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură "faptelor penale” altele decât infracțiunile.
Principiul legalității aplicabil în dreptul administrativ, în general, și în materie contravențională, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie în concordanță cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv (lex dixit quam voluit).
În concluzie, ceea ce a dus la întocmirea procesului-verbal este expresia nudei contravenții, iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpa.
De asemenea, intimatul solicită instanței să constate că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzii în cuantumul minim prev. de art. 7 alin. l și alin. 2 lit. a) din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 și art. 205 - 208 Cod procedură civilă, art. 4 pct. 57.1 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, OMTI nr. 980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011, Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
La data de 31.05.2013 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a contestat faptul că într-adevăr nu deținea la momentul controlului autorizația de transport pe suport scris, însă, așa cum i-a arătat și agentului constatator, deținea această autorizație în formă electronică, fără însă a fi luată în considerare de către acesta.
Mai mult decât atât, însuși agentul constatator a făcut verificările necesare din care a rezultat că firma deține documentele solicitate și că acestea au o valabilitate de un an de zile, respectiv până la data de 08.03.2013, dată ulterioară întocmirii procesului-verbal.
Petenta a mai arătat că este adevărat că a uitat documentele la sediul firmei, însă față de circumstanțele reale ale speței de față, solicită să se aibă în vedere faptul că se află la prima abatere de acest fel, contravenția fiind o eroare umană, iar suma cu care a fost sancționată este mult prea mare pentru puterea financiară a firmei și nu face altceva decât să ducă societatea la insolvență.
Petenta a mai arătat că, deși intimata susține că în mod corect s-a procedat la individualizarea sancțiunii, în sensul că s-a aplicat o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege, având în vedere cifra de afaceri a societății petente, precum și faptul că aceasta nu a mai avut în trecut astfel de abateri, consideră că un simplu avertisment ar fi fost mai mult decât suficient în speța de față.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosar și a probei testimoniale, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește proba testimonială petenta a depus la dosar adeverința nr. 1642/20.09.2013 eliberată de S.C. Carrion Expedition S.R.L. prin care se face dovada că martorul T. I.-L. încuviințat de instanță la solicitarea petentei este plecat în străinătate, depunând totodată și declarație extrajudiciară a martorului T. I.-L. autentificată de Uniunea Națională a Notarilor Publici Frațian și Asociații la data de 27.09.2013, fără a solicita înlocuirea martorului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.02.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 7, alin. 1 și 2, lit. a) din H.G. 69/2012, constând în aceea că în data de 26.02.2013, ora 08:30, pe DN 6, Km 244+000, zona Beharca, jud. D., a fost oprit si verificat ansamblul rutier format din autoutilitara N 3 cu nr. de înmatriculare_ si semiremorcă_, utilizat de S.C. R. C. SRL condus de dl. T. I.-L., ce efectua transport rutier de mărfuri conform scrisorii de transport CMR din data de 25.02.2013 si avizului de însoțire a mărfii nr._ din data de 25.02.2013. In urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul care efectuează transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente (conducătorului auto T. I.-L. nu a prezentat la control copia conforma a licenței de transport). S-a verificat în baza de date a Autorității Rutiere Romane “ARR” daca acesta deține copie conforma, după verificare reieșind ca auto_ deține copia conforma nr._ valabilă pana la 08.03.2013. S-a stampilat diagrama tahograf din data de 26.02.2013 pe care s-au notat si mențiunile. Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentaui la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, nefiind contestata nici de petenta care a aratat in plangerea formulata ca soferul uitase la sediul firmei copia conforma a licenței de transport, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de H.G. 69/2012.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că justificând înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a avut în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei, dar si imprejurarea ca din verificari a rezultat ca auto_ deținea copia conforma nr._ valabilă pana la 08.03.2013 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R. C. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului J_, având CUI RO17143137, cu sediul în comuna Izvoarele, . B și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat B. E. A. din comuna Fărcașești, ., nr. 520, jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S., ., jud. M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.02.2013, cu sancțiunea "avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 02.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3281/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
