Plângere contravenţională. Sentința nr. 4572/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4572/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 1650/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4572
Ședința publică de la 20 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-G. Z.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. P.
și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. O., pentru petent și martorul M. A., propus de petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorul prezent, propus de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 198-200 C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. O., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și exonerarea petentului de plata amenzii.
INSTANȚA
La data de 21.01.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulata de petentul M. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.01.2013, întocmit de intimat, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 280 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15.01.2013, a fost sancționat contravențional pentru faptul că în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietatea sa personală, pe . intersecția cu . ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001 modificată, ROUG 195/2002, HG 1391/2006.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat și copie de pe cartea de identitate.
La data de 30.01.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dovedirea celor menționate prin plângere, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Având în vedere prevederile art. 1170 cod civil coroborat cu art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba testimonială, ca fiind legală și utilă în cauză, fiind audiat la termenul din data de 20.03.2013, martorul M. A., propus de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.01.2013 de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D., petentul M. P. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 privind punerea în aplicare a OUG 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se că în ziua de 15.01.2013, ora 11, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau regulamentar.
Totodată, i-a fost aplicată masura complemetară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent iar la rubrica “alte mențiuni ” s-a consemnat „ cu obiecțiuni depun plângere”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Neîntemeiate sunt susținerile petentului în sensul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu respectă dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 în sensul că nu este indicat locul de muncă și ocupația contravenientului, nu sunt trecute datele de identificare ale martorului, lipsește semnătura martorului, având în vedere că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute .
Mai mult, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 care prevăd necesitatea semnării procesului verbal de un martor numai în situația în care contravenientul refuză să semneze sau nu este prezent la data întocmirii acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
In ceea ce privește declarația martorului M. A., instanța urmează a o inlătura având in vedere relațiile dintre martor și petent, care fundamentează concluzia că aceasta este subiectivă, făcută din dorința de a-l scăpa pe petent de răspunderea contravențională. De asemenea, nu s-a făcut dovada că martorul a fost atent la drum și că a perceput in mod corect imprejurările in care s-a petrecut evenimentul pe care l-a relatat..
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul M. P., domiciliat în C., .. 25, .. 1, . în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2013.
Președinte Grefier
Red.M.G.Z.
Tehn.V.P./4 ex./ 22.04.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
