Plângere contravenţională. Sentința nr. 5503/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5503/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 33976/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5503
Ședința publică de la 03 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. P. și pe intimat I PJ D., având ca obiect plângere contraventionala
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petent - S. PETR, martorul S. I., intimat N. D. A., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se comunică intimatei N. D. A. copia plângerii formulată de petent.
În baza art. 192, 193 C.p.c. rap. la art. 196 C.p.c. s-a audiat martorul S. I., declarația consemnată fiind atașată la dosarul cauzei.
Intimata N. D. A. învederează că, nu propune probe in apărare.
Nefiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei pendinte, instanta constata cauza in stare de judecata, acordand cuvantul in dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii. In subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât gradul de pericol este redus și urmarea produsă este aproape nulă.
Intimata N. D. A. având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin plângerea contravenționala, depusa si înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012 sub nr._, petentul S. P. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I.P.J. D.- Biroul Rutier, anularea procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 05.12.2012, exonerarea de la plata amenzii.
Petentul a aratat ca la data de 05.12.2012, a fost sancționat contravențional pe motiv că, nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ care circula in fața sa, intrând în coliziune cu acesta și producând pagube materiale, stare de fapt neconformă cu realitatea.
A precizat că, nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, întrucât după ce rulase mai mulți kilometri, a păstrat o distanță corespunzătoare, de circa 4-5 metri, față de autoturismul din fața sa, însă în mod surprinzător, frânele nu au ținut, fiind vorba de o defecțiune tehnică neprevăzută și inopinantă.
A mai arătat că, în cauză cuantumul pagubelor materiale este nesemnificativ, așa cum pot confirma și martorii.
În drept plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 21,31 și art. 34 din OG nr.2/2001.
In subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât nu gradul de pericol este redus și urmarea produsă este aproape nulă.
La prezenta plângere s-au depus procesul verbal in original, anexa la certificatul de înmatriculare, factura fiscală nr. 2985/10.12.2012, permis de conducere.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
S-au anexat declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, care au stat la baza emiterii procesului-verbal.
În drept a invocat prevederile C.pr.civ. și ale O.G. 2/2001cu modificările și completările ulteriore, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar conform dispozițiilor art.36 din O nr.2/2001, art.15 lit.i din L.nr.146/1997, respectiv art.1 al.2 din OG nr.32/1995.
Instanța a dispus în baza rolului activ în materie probatorie, reglementat de art. 129, alin. 5 C.p.civ., emiterea unei adrese către I.P.J. D.- Biroul Rutier, în vederea înaintării unei copii lizibile a procesului-verbal de contravenție contestat, și a actelor la care au stat la baza emiterii procesului-verbal, răspunsul fiind înaintat la data de 22.01.2013.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorul S. I..
Instanța a dispus în temeiul art. 129 alin. 5 C. ce consacra rolul activ al instanței in materie probatorie rap. la art. 33-34 alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 119 alin.1 din OUG/195 din 2002 privind circulatia pe drumurile publice, in vederea verificarii legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție introducerea in cauză și citarea celui de-al doilea conducator auto in calitate de intimat, respectiv N. D. A., iar in baza art 33 alin 2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art 119 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, a dispus citarea în cauză în calitate de intimat a societății de asigurare ..A.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 05.12.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 350 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 51 din OUG195/2002
În fapt, la data de 05.12.2012, petentul a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ pe . C., nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ care circula in fața sa, intrând în coliziune cu acesta și producând pagube materiale.
Potrivit art. 51 din OUG195/2002 ,, Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii"
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare,) cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și faptul ca pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție deși potrivit art 1169 c.civ. corob cu art 129 alin 1 c.p.civ. acestuia îi revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorului S. A. .
Din declarația acestuia rezultă că petentul a fost în imposibilitate de a frâna, din cauza franelor, declarând în acest sens că ,, vrut sa frâneze, dar a realizat că frânele nu-i mai țin" .
Acest fapt se coroborându-se și cu înscrisul de la fila 6, respectiv factura fiscala nr._/10.12.2012 emisa pe Cabinet av. S. P., prin care petentul a cumpărat doua furtune de frână și doi etrieri.
Procesul-verbal este temeinic, comiterea contravenției rezultând din însuși cuprinsul actului constatator. Instanța retine ca petentul nu a făcut nici o obiecțiune la momentul constatării faptei, în procesul verval fiind consemnat faptul că ,, sunt de acord cu despăgubirea RCA".
Având însă in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor sale.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, in parte, plângerea contravențională si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. P., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimații N. D. A., domiciliată în C., . 8, ., ., I.P.J. D., ., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantumul de 350 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.12.2012 cu „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, 03.04.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
