Plângere contravenţională. Sentința nr. 5515/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5515/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 20938/215/2012
- plângere contravențională -
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5515
Ședința publică din 03 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier G.-M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent I. I. în contradictoriu cu intimatul D. D.-AFPM C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. M. pentru petent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus la data de 21.03.2013 în copie xerox soluția din dosarul nr. 2539/P/2012, privind pe ..
Avocat B. M. pentru petent califică excepția nulității procesului verbal de contravenție ca fiind o apărare de fond.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având în vedere probele administrate în cauză și faptul că petentul a fost soluționat de două ori pentru aceeași faptă apărătorul petentului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 16.08.2012 s-a înregistrat, sub nr._, plângerea formulată de petenta I. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din data de 18.07.2012, în contradictoriu cu intimatul D. D.- AFP C., prin care a solicitat anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal, sub denumirea improprie de ,,excepția nulității”, calificată de instanță ca excepție (apărare) de fond.
Astfel, a arătat că, în condițiile în care că procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, acesta trebuia să fie semnat de un martor. De asemenea, invocă faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință că poate formula obiecțiuni, nu a menționat în procesul verbal obiecțiunile petentei. Petenta mai invocă drept motiv de nulitate nedescrierea faptelor reținute, nu s-a consemnat data scadenței și suma ce trebuia vărsată, cu titlu de impozit sau contribuție.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a arătat că pentru aceeași faptă a mai fost sancționată prin ordonanța Parchetului din data de 29.03.2012, fiindu-i aplicată amendă administrativă în cuantum de 200 lei, în dosarul nr. 2539/P/2012. A precizat că a achitat această amendă, conform chitanței depuse la dosar.
A anexat în copie procesul verbal contestat, dovada de comunicare, chitanțe.
Intimata a formulat întâmpinare, în care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, raportat la data comunicării procesului verbal, conform confirmării de primire atașate.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că petenta a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea faptei de a nu fi virat, timp de trei luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat, faptă prevăzută de art. 144 lit. p) și sancționată de art. 145 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010. În ceea ce privește susținerea petentei că au fost încălcate prevederile art. 20 alin. 2 din OG nr. 2/2001, prin sancționarea aceleiași fapte cu două sancțiuni, intimata arată că a fost abrogat art. 20 alin. 2 prin Legea nr. 180/2002.
Excepția tardivității a fost respinsă de instanță pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 20.02.2013, respectiv nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal către petentă, astfel că termenul legal de 15 zile pentru formularea plângerii nu a început să curgă.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria C. a înaintat șla dosar copie de pe rezoluția pronunțată în dosarul nr. 2539/P/2012 (fila 44).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor A/2009 nr._ din data de 18.07.2012, agenții constatatori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D. au reținut că reprezentantul legal al societății Contabext SRL C., respectiv administratorul I. I. a reținut și nu a vărsat în cel mult 30 zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau alte contribuții cu reținere la sursă.
Fapta reținută a fost încadrată în dispozițiile art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010 republicată, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 1.500 lei.
I. Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că este încheiat cu respectarea cerințelor de valabilitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petenta a invocat ca motiv de nulitate lipsa semnăturii unui martor, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în lipsa unui reprezentant, însă acest motiv nu este întemeiat, întrucât semnătura unui martor este necesară pentru a confirma încheierea actului în lipsa petentului sau pentru a confirma un alt motiv al nesemnării, or, asupra acestui aspect nu există contestații, ambele părți fiind de acord că actul a fost încheiat în lipsa petentei. Lipsa acestei semnături nu atrage nulitatea procesului verbal, decât în condițiile producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, or, în speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, conform art. 129 alin.1 Cod procedură civilă și art. 1169 Cod civil.
Nu este întemeiat nici motivul referitor la neinformarea sa despre posibilitatea de a formula obiecțiuni, în condițiile în care a formulat obiecțiunile prin intermediul prezentei plângeri.
De asemenea, petenta mai invocă drept motiv de nulitate nedescrierea faptelor reținute, respectiv nu s-a consemnat data scadenței și suma ce trebuia vărsată, cu titlu de impozit sau contribuție, aspecte care nu influențează existența contravenției și care au fost stabilite în dosarul de urmărire penală nr. 2539/P/2012.
Organul constatator a individualizat fapta reținută, aceasta constând în reținerea și nevărsarea, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în ceea ce privește contribuțiile individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați. De asemenea, a fost indicat articolul de lege care sancționează fapta reținută.
II. Starea de fapt.
Petenta a susținut că organul constatator a aplicat pentru aceeași faptă o sancțiune contravențională, deși a mai fost sancționată, pentru această faptă cu amendă administrativă, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria C., amendă pe care a achitat-o.
Potrivit rezoluției din data de 29.03.2012 pronunțată în dosarul nr.2539/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., administratorul I. I., în calitate de angajator, nu a plătit către bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu stopaj, reținute de la salariați, în valoare 13.488 lei, din care impozit pe venitul din salarii – 4126 lei, CAS asigurați – 6007 lei, CASS asigurați – 3062 lei, șomaj asigurați.
Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, reglementează câteva principii în materie, privind organizarea și funcționarea sistemului public de pensii, printre care principiul obligativității și principiul contributivității. Astfel, la lit. b) este reglementat principiul obligativității, potrivit căruia ,,persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor", iar la lit. c) este prevăzut principiul contributivității, conform căruia ,,fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite."
Potrivit art. 144 lit. p) din același act normativ, constituie contravenție ,,fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat."
În cauză nu este vorba de aceeași faptă, pentru că petenta a săvârșit două fapte: una constând în reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care, reținându-se că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative în baza art. 181 Cod penal, în cuantum de 200 lei, prima faptă vizând deci alte contribuții și o a doua faptă, constând în reținerea și nevirarea,pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale reținută de la asigurat. Această a doua faptă reprezintă contravenție, moptiv pentru care a fost sesizată Direcția Generală a Finanțelor Publice D., în vederea aplicării sancțiunii contravenționale. Prin această rezoluție a fost stabilită existența contravenției respective.
În speță, petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată.
Având în vedere garanțiile fundamentale consacrate de art. 6 paragrafele 2 si 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, printre care figureaza prezumția de nevinovăție, obligația de prezentare a probelor în materie penală revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului (in dubio pro reo). Orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept. De principiu, Convenția recunoaște existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în anumite limite date, între altele, de prezumția de nevinovăție, care protejează indivizii în fata posibilelor abuzuri ale autorităților, ținând cont de gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Prin urmare, nicuna dintre aceste prezumții nu este absolută.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că plângerea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta I. I., cu domiciliul în C., .. K 23, . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din data de 18.07.2012, în contradictoriu cu intimatul D. D.- AFP C., cu sediul în C., județul D..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. N. G.-M. G.
Red. jud. L.N
Tehnored. gref. G.M.G,
4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5514/2013.... → |
|---|
