Plângere contravenţională. Sentința nr. 6228/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6228/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 227/215/2013
Dosar nr._ /2012- plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6228
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul IPJ D., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”;
- prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cpciv.
Se prezintă adm. R. C., pentru petentă și depune delegație. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul in dezbateri asupra fondului.
Adm. R. C., pentru petentă, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Asupra plângerii contravenționale deduse judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr._ /07.01.2013, petentul R. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D., anularea procesului-verbal . nr._/21.12.2012.
În motivarea plângerii, petentul, a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, locul săvârșirii faptei fiind în ., nicidecum la nr. 214, iar în ziua efectuării controlului era închis.
Mai mult, petentul a mai arătat că în procesul-verbal se consemnează că fapta a fost săvârșită pe data de 20.12.2012, în ., unde se află domiciliul petentului, iar nu la magazin care funcționează în ., totodată, actul sancționator purtând data de 21.12.2012.
Petentul a mai precizat că procesul-verbal a fost încheiat la Secția 6 unde a fost invitat telefonic să se prezinte, acolo impunându-se să îl semneze, acesta fiind deja completat, sub acest aspect petentul invocând dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Totodată, petentul a mai precizat că fapta nu corespunde realității, deoarece în la locul săvârșirii faptei menționat in procesul-verbal, respectiv ., era normal să nu fie afișate prețul, pentru că acesta este sediul social al societății, în timp ce magazinul funcționează în ..
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, modificată.
La dosarul cauzei, petentul a depus în scop probator, procesul-verbal contestat, certificatul de înregistrare și declarația privind sediile secundare.
La termenul de judecată din data de 28.01.2013, instanța a constatat că, în mod eronat, a fost conceptat, în calitate de petent, numitul R. C., în loc de petenta ., plângerea fiind formulată de R. C., în calitate de administrator.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.02.2013, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a susținut, în esență, că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG nr. 2/2001, precizând că starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii P. I. și I. M., propuși de către petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție AP nr._ încheiat de intimatul IPJ D. la data de 21.12.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă in cuantum de 2.000 lei, reținandu-se că la data de 20.12.2012, ora 11,00, in C., ., a oferit spre vânzare produse ( mălai și făină) fără a avea afișate prețurile.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de reprezentantul petentei, la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientei fiind menționat faptul că nu se formulează obiecțiuni.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (N. G. c. României, hot. din 3 april. 2012, A. c. României, Telfner c. Austriei, hot. din 20 mart. 2001, hot. din 4 oct. 2007, Salabiakuc. Franței, hot. din 7 oct. 1988), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului ( aplicarea sancțiunii in cuantum de 1000 lei unei societăți comerciale), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, dar și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Împrejurarea că in actul sancționator se menționează ca loc al săvârșirii faptei ., unde se află sediul social al societății, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare depus la dosar, iar nu . unde funcționează magazinul, nu atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât nu echivalează cu neindicarea locului săvârșirii faptei, fiind in realitate o eroare materială a agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia, astfel cum s-a reținut mai sus, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentei ca prin probele pe care le administrează in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin plângerea dedusă judecății, petenta a susținut că starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu este reală, deoarece toate produsele expuse spre vânzare aveau afișate prețurile, iar la data de 20.12.2012 magazinul era inchis, sarcina probei propriilor afirmații revenindu-i petentei, conform disp art. 1169 Cod civil.
Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Depozițiile martorilor P. I. și I. M., audiați la propunerea petentei, nu pot conduce la răsturnarea prezumției de temeinicie instituită in favoarea actului sancționator, martorii afirmâd că in luna decembrie 2012, inainte de sărbătoarea de C., au observat un autoturism al poliției care a oprit in fața imobilului in care locuiește familia R., respectiv pe .. 214, iar după cateva minute a plecat, in ziua respectivă magazinul care funcționează pe aceeași stradă, la nr. 209, fiind inchis.
Astfel, procesul-verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agenților constatatori, aflați in exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind semnat de reprezentantul legal al petentei, care a menționat in cuprinsul actului constatator că nu formulează obiecțiuni impotriva aspectelor consemnate de agentul constatator, iar petenta nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agenților constatatori și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica vreun dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Susținerea reprezentantului petentei in sensul că s-au făcut presiuni asupra sa pentru a semna actul sancționator nu poate fi reținută de instanță, fiind lipsită de suport probatoriu.
Prin urmare, instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție. Astfel, procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța reține că sancțiunea aplicată petentei reprezintă minimul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei, care nu poate fi apreciat ca fiind unul redus, exclude posibilitatea aplicării avertismentului și în consecință apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
Red. .. DG
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013.... → |
|---|
